Jenant, mișeilor! / Gâlceava omului cu Dumnezeu

Motto: „Dumnezeu în care spui
că nu crezi, crede El în tine”
Nicolae Steinhardt

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filosofie… şi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare:
- Crezi în Dumnezeu?
- Cu siguranţă.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul. Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem defineşte ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rău.
Din nou, studentul nu răspunde.
- Ştiinţa spune că ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău. Conform regu­lilor sale empirice, testabile, demons­trabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?
- Domnule profesor, există frig?
- Da.
- Nu, d-le, nu există. Poate exista mul­tă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură neli­mitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit „frig”. Nu putem măsura frigul. Căldura poate fi mă­surată în unităţi termice, deoarece căldura este energie. Frigul nu e opu­sul căldurii, d-le, ci doar absenţa ei.
- Dar întunericul, profesore? Există întunericul?
- Da, răspunde profesorul fără ezitare.
- Din nou răspuns greşit, d-le. Întu­nericul nu e ceva; este absenţa a ceva. Poate exista lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă atunci nu exist[ nimic, iar acest nimic se numeşte întu­neric, nu-i aşa? În realitate, întunericul nu există. Vreau să spun că premisele dvs. filo­sofice sunt greşite de la bun început şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea greşită. Lucraţi cu premisa duali­tăţii, explică studentul… Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte; un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău. Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Domnule, ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând. Foloseşte electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două. Să consideri că moartea e opusul vieţii înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial. Moartea nu e opusul vieţii, ci doar absenţa ei.

Studentul se uită în jurul său, în clasă.
- E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul profesorului? Clasa izbucneşte în râs. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare să fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile şi conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, d-le – că nu aveţi creier. Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dvs., d-le? Acum, d-le, există răul?
Acum, nesigur, profesorul răspunde:
- Sigur că există. Îl vedem zilnic.
La asta, studentul a replicat:
- Răul nu există d-le, sau cel puţin nu există în sine. Răul e pur şi simplu absenţa lui Dumnezeu. E ca şi întune­ricul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absenţa lui Dumne­zeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul se naşte când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu.
Profesorul s-a aşezat…