Jenant mișeilor! Ești ceea ce crezi!

Se spune că suntem ceea ce mâncăm, ceea ce bem sau ceea ce vorbim. Eu cred că ne identificăm mai degrabă cu ceea ce credem. Încrederea ne face oameni demni și nobili, iar cre­dința, oameni spirituali, fii ai lui Dumnezeu. Nu degeaba Tolstoi spune că: „Credința adevărată crede incredibilul, vede invizibilul și poate imposibilul!”. Marii duhovnici spun, de ase­me­nea, că partea cea mai surprinzătoare a oricărei minuni nu e minunea efectivă săvârșită de Dumnezeu, Căruia știm că toate Îi sunt cu putință, ci pu­tința sau neputința noastră de a crede în ea.  
În cadrul unui studiu efectuat la Harvard în anii 1950, dr. Kurt Richter a așezat șobolani într-un bazin de apă pentru a testa cât timp pot rezista/ înota în apă.
În medie, ei au renunțat și s-au scufundat în 15 minute.
Dar chiar înainte de a renunța din cauza epuizării, cercetătorii i-au scos, i-au uscat, i-au lăsat să se odihnească câteva minute și i-au adus înapoi pentru a doua rundă.
La a doua încercare, cât credeți că au rezistat? Încă 15 minute? Nici vorbă. 60 de ore! De ce?
S-a ajuns la concluzia că, deoarece șobolanii credeau că vor fi salvați în cele din urmă, au fost capabili de un efort care de­pășea ceea ce credeau anterior că este imposibil. Concluzia studiului este spendidă: dacă speranța poate face șobolanii epuizați să înoate atât de mult timp, ce poate face credința și încrederea dintr-un om?