Jenant, mișeilor! / Din învăţăturile ÎPS Justinian

Nu întâmplarea, nici hazardul sau desti­nul, ci cu îngăduința lui Dumnezeu, sau cu puterea și cu voia lui Dumnezeu se fac toate câte se fac în cer și pe pământ, în viața oamenilor sau în istorie, omului lăsându-i-se libertatea de decizie, voința liberă. Liberul arbitru fiind un dar deosebit de important pe care Dumnezeu l-a dat omului. Lăsându-i decizia, voința liberă, Dumnezeu i-a dăruit omului libertatea de a decide, dar și responsabilitatea pentru tot ce face. Decizia dreaptă sau bună, care-I este plăcută și dorită de Dumnezeu, este răsplătită cu darul suprem: îndumnezeirea, slava și fericirea veșnică, pe când răul este pedepsit cu nefericirea veșnică. Aceasta este cu atât mai grea cu cât, cel ce cade în ea, într-o nefericire veșnică, este conștient că el este vinovat pentru nefericirea în care se află. De această stare – Dumnezeu prin Iisus Hristos și prin Biserica lui Iisus Hristos – se luptă să-l mântuiască pe om.
Providența este prezentă pretutindeni în viața omenirii. Iar această prezență este dovada iubirii pe care o are Dumnezeu față de oameni. Iubitor de oameni este Iisus Hristos – negrăită este această iubire față de neamul omenesc. Amin. Amin. Amin!

Creația cea dintâi – Cerul – adică pute­rile cerești, sau, mai exact, o parte din cetele îngerești, au abuzat de slava și li­bertatea pe care le-a dat-o Atotstăpâ­nitorul, Cel Veșnic, Cel Bun, Cel Drept. Abuzând de darul libertății primite de la Dumnezeu, creatura cea dintâi a început să se întunece, mândrindu-se. Și prin acest păcat, el, Lucifer, a strigat: îmi voi pune scaunul mai presus de Cel Prea Înalt!
În acel moment puterile cerești s-au dezechilibrat, au pierdut voința liberă, au pierdut marele dar pe care-l primiseră de la Cel Prea Înalt, și au căzut din strălucita libertate în robia timpului și a spațiului. În acel moment, puterile ce­rești au început să se prăbușească, făcând să apară la nivelul creației o pată, o gaură neagră, spre durerea Creatorului.
Acesta este începutul răului, care nu este altceva decât lipsa binelui, așa cum întunericul nu este altceva decât absența luminii.

Destinul, hazardul, întâmplarea – toate acestea sunt mari absurdități pentru o rațiune omenească luminată de har și credință în Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, care este Lumina, Calea, Adevărul și Viața pentru întreaga ome­nire. Amin!

Fragment din  cartea „Reflecţii” V