Jenant, mişeilor! Despre vaccin, fără dragoste și fără ură

Nu sunt nici coronasceptică, nici antivaccin. Am toate vaccinurile obligatorii și, în principiu, cred că acestea au repre­zentat un pas uriaș în medicină. Dar, tot în principiu, nu sunt de acord cu condițio­nările de niciun fel. Și, în era libertății și a drepturilor omului, în care putem pune la îndoială orice, în mod liber și deschis: de la libertatea sexuală, la doctrină, valori sau chiar la Dumnezeu, nu înțeleg de ce nu putem vorbi rațional, în contradictoriu și liber, despre vaccinul anti-Covid. Nu înțeleg de ce România, de pildă, nu trece prin propriul filtru de avizare acest vaccin, la fel ca orice alt medicament. Sau de ce toți specialiștii români garantează pentru efi­ciența unui produs pentru care nici producătorul său nu poate garanta încă. A treia fază de testare clinică a vaccinului, care ur­mărește efec­tele pe termen lung, durează doi ani. De ce se grăbesc autoritățile să ne mo­mească cu „vaccinarea volun­tară” înaintea acestui termen?  De ce, în urmă cu doi ani, un chimist român este citat de toate posturile TV când spunea că gazul lacrimogen al jandarmilor (în contextul protestelor din 10 august) este cancerigen și poate provoca modificarea ADN-ului, iar acum întrebarea „prostimii” legată de posibilitatea modificării ADN-ului prin vaccinul ARNm nu mai este preluată și tratată serios de nimeni?
De ce, vorba avocatului Piperea, celebrul slogan „my body, my will”, care stă la baza tuturor operațiilor de remodelare corpo­rală, nu mai e valabil în cazul acestui vaccin?
De ce presa, care o cita intens pe Olivia Steer și susținea cauza libertății în privința vaccinurilor, se grăbește acum să ne certe că nu ne vaccinăm suficient de repede? E o dublă măsură pe care nu o poate contrazice nimeni. În septembrie, experții avertizau oficia­lii din toată lumea să nu grăbească un vaccin împotriva coronavirusului, înainte ca testele să demonstreze că este sigur și eficient. Istoria vaccinurilor demons­trează ce se poate întâmpla în astfel de cazuri. Un simplu exemplu ar fi epidemia de gripă porcină din 1976, când președintele SUA, Gerald Ford, a propus un vaccin realizat în grabă și, ulterior, devenit obligatoriu. Ulterior, s-a demonstrat că programul lansat în doar șapte luni era prost și a fost suspendat, pentru că s-a stabilit că vaccinul creștea numărul de Guillain-Barre, o tulburare neuro­lo­gică, cu 1 la 100.000 de persoane.

N-aș vrea să înțelegeți că încerc să vă coving să luați o anume decizie. Dimpotrivă, cred că nimeni nu ar trebui să o facă. Într-o țară liberă, democrată și europeană, fiecare dintre noi trebuie să se informeze și să ia cea mai bună decizie pentru el. S-a tot spus că vaccinul va însemna reîntoar­cerea la normalitate. Dacă această reîntoarcere va fi cu constrângeri și obligativități, atunci „normalitatea” nu va mai fi niciodată la fel.