Jenant, mişeilor! De la Regina Maria la Meghan Markle, cronica diluării responsabilității publice Cuiul credinței

Nu mi-a plăcut de la început po­vestea cu iz hollywoodian a actriței devenite prințesă și care, chipurile, demonstrează că se pot sparge barierele sociale, etnice, culturale, identitare, sau chiar vestimentare, până și în cea mai „rigidă” insti­tuție din lume, monarhia. Și, până la urmă, realitatea a demonstrat că miturile hollywoodiene, conform cărora orice poate fi orice, funcționează doar în filme și că unele reguli chiar sunt necesare, fiind probate de timp și de viață. Citind explicațiile răsuflate ale cuplului care a decis să renunțe la statutul regal, chipurile pentru fericirea personală, și argumentele celor care îi aprobă, mi-am amintit de povestea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria. Evident, în afară de statutul regal, între cele două cupluri nu există nicio asemănare. Ferdinand a fost pregătit temeinic aproape trei decenii ca să fie Rege și, odată ajuns în România, s-a purtat ca un român autentic, intrând în conflict cu țara de origini, cu religia în care s-a născut, și chiar și cu familia sa. Iar Regina Maria a ajuns într-o țară despre care nu știa nimic, la o vârstă foarte fragedă. A suportat autoritatea Regelui Carol I, războiul, mizeria, chiar și furia presei, asemeni lui Meghan Markle, rigorile statutului care nu priveau cu ochi buni de exemplu pasiunea sa pentru cai sau modul în care îşi educa copiii, dar nu s-a gândit niciodată să părăsească România. Pentru ei, datoria pentru această țară care i-a primit cu încredere și speranță, era sfântă. Și era mai presus de orice, chiar și de propria viață. Oamenii de rând priveau și privesc încă monarhi, ca și reprezentanți ai demnității na­ționale, garanți ai stabilității, con­ducători născuți și crescuți pentru a fi deasupra intereselor politice, economice, chiar și personale. Harry și Meghan au adus în discuție în legătură cu plecarea lor, orice, numai datoria și onoarea nu. Există funcții, misiuni, meniri din care nu poți să îți dai demisia. Și în niciun caz, în baza unor mofturi. Dacă Regina Maria ar fi trăit, sunt sigură că ar fi fost revoltată pe fenomenul Mexit și le-ar fi povestit cum declara ea, în 1917, că nu-și părăsește țara pentru nimic în lume, chiar de-ar fi să-și piardă viața. În fond, diferența dintre o regină adevărată și o actriță care joacă rol de prințesă nu e dată de coroană. Ci de caracter.