Jenant, mișeilor! / Ce fel de preşedinte îşi doresc românii?

România e greu de urnit la urne. Secătuiţi de speranţe deşarte, dezamăgiri, minciuni şi sărăcie, cei mai mulţi români nu mai cred în nimeni şi în nimic şi nu-şi mai doresc nimic. Ceilalţi, cei mai mulţi, îşi doresc ceva, dar nu ştiu exact ce. Am tot citit sondaje despre ce fel de preşedinte îşi doresc românii. Cele mai multe opţiuni sunt: „de naţionalitate română”, „tânăr”, „ortodox” şi „cu experienţă”.

În categoria asta se încadrează câteva milioane de români. Poţi să fie toţi preşedinţi? Nu. Aşa că, nemulţumită de sondaje, am demarat eu „sondajul” propriu, întrebând în stânga şi-n dreapta ce fel de preşedinte ne dorim. Cei mai mulţi, confundând preşedintele cu premierul sau primarul, îşi doresc un şef al statului care să le facă locuinţe şi autostrăzi. Poi Hitler a construit aproape 5.000 de km de autostradă, asta înseamnă că a fost un conducător bun? Ceauşescu a fost campion la construcţia de blocuri, asta înseamnă că a fost un conducător bun?

Alţii, amăgiţi de telenovela anticorupţiei, îşi doresc un preşedinte incoruptibil. Robespierre n-a fost poreclit „incoruptibilul”, asta înseamnă că a fost un conducător bun?

Alţii vor educaţie şi sănătate gratuită. Stalin n-a dezvoltat la maxim sistemul de sănătate şi educaţie din URSS?

Alţii vor locuri de muncă. Mao n-a reuşit abolirea şomajului şi-a inflaţiei în China, şi?

Şi atunci ce-l face „bun” pe un preşedinte?

Ceea ce le-a lipsit celor de mai sus: echilibrul şi înţelepciunea. Şi credinţa în Dumnezeu şi în ţară. Şi nu, nu acea credinţă afişată ostentativ în campaniile electorale când se înghesuie la mănăstiri şi monumente ale eroilor. Nu „credinţa” care îi face să se pozeze cu înalţi prelaţi şi să împartă icoane.

Credinţa adevărată care îi face responsabili în faţa lui Dumnezeu şi a Neamului pentru modul în care conduc. Credinţa pentru care vor face întotdeauna ceea ce e bine pentru alţii, nu pentru ei; credinţa pentru care, oricât va fi de greu, vor şti că trebuie să meargă mai departe şi credinţa pentru care se vor întreba mereu, în fiecare noapte, dacă un astfel de preşedinte şi-au dorit românii.