Jenant mișeilor! Bolnavi de lipsă de comunicare

În ultimii doi ani de la debutul pandemiei de coronavirus, au ieșit la iveală toate tarele so­cietății românești și, mai ales, ale conducătorilor. Ca și cum pandemia a drenat problemele vechi, acutizându-le și sco­țându-le la suprafață, ca un furuncul purulent care se sparge. Corupția, abuzul de putere, apetitul pentru măsuri dictatoriale și dorința de a ocoli mijloacele democratice și da, mai ales, comunicarea publică extrem de slabă. Nu degeaba se spune că un lider adevărat trebuie să fie, în primul rând, un bun comunicator. România, din păcate, nu are lideri politici adevărați și, implicit, nici buni comunicatori. Repetarea obsesivă a unor clișee și citirea de pe foi a unor măsuri seci nu înseamnă nici pe departe comunicare. Iar majoritatea problemelor din pandemie au fost cauzate tocmai de faptul că, în spatele obositoarelor refrene „informați-vă din surse oficiale” nu s-au aflat decât informații și date de formă. Nimeni nu a făcut un minim efort să explice clar și concis măsuri și soluții. Iar acum repetăm aceeași problemă și în vremea războiului de la graniță. Din când în când, câte un oficial obosit apare la televizor și ne spune neconvingător să nu ne facem probleme. În tot acest timp, în spațiul public apare o avalanșă de provocări, in­for­mații false, atacuri cibernetice sau proiecte de lege mai mult sau mai puțin controversate. Ar fi fost timpul unei luări clare de poziție, făcute serios, nu doar pentru ca un oficial să se afle în treabă. Numai că, încă o dată, poporul se simte abandonat. Între oameni și clasa politică pare o prăpastie de ne­­trecut.  
Dacă am fi avut într-adevăr lideri adevărați, aceștia nu ar fi ignorat temerile populației și nici temele importante, ci le-ar fi explicat și dezbătut serios, pe înțelesul tuturor, ieșind public de câte ori era nevoie. Numai că politicienii noștri funcționează pe principiul „dacă nu spun, înseamnă că nu există”, adoptând poziția struțului și făcându-se că lucrează pentru țară. Trist și frustrant.