Jenant, mişeilor! Balada propagandei: de la Lazăr de la Rușca, la George Floyd

Motto: „Iată-l pe ţăranul muncitor Lazăr Cernescu împreună cu soţia sa Călina şi fetiţa sa, Maria (e o fotografie de acum câţiva ani). Din mijlocul lor l-au smuls ucigaşii fără de suflet. Pentru ca fetiţa lui dragă să nu mai cunoască mizeria şi exploatarea sângeroasă a chiaburilor şi moşierilor, pentru ca tot omul muncitor să aibă parte de o viaţă fericită, pentru aceasta a luptat Lazăr Cernescu.”

În anii ’50, odată cu ascuțirea luptei de clasă, presa vremii și poeții comuniști aveau nevoie de un personaj real care, prin mistificare și manipulare, trans­mițând emoție, să poată fi transformat în eroul luptei co­mu­niste. Și, mai ales, să argumenteze introducerea pedepsei cu moartea și „stârpirea burgheziei care suge sângele poporului”.
L-au găsit pe Lazăr Cernescu, din comuna Rușca, un ţăran muzicant sărac, trecut din interes la comunişti în armată, pentru a fi numit pădurar, şi care, fiind informator al Secu­rităţii comuniste, a fost asasinat de către gruparea de partizani ai colo­nelului Uţă – Spiru Blănaru, în pădure, la locul numit „Peş­tera”, în urma unei capcane întinse la o nuntă. E ucis pe 8 noiembrie 1948, torturat bestial, cu ochii scoşi, nasul tăiat, cu pielea luată de pe carne, îm­puşcat şi apoi ucis cu pietre, trupul lui Lazăr Cernescu e descoperit de forţele de Miliţie abia după cinci luni, în primăvara lui 1949. Între timp, familia lui a fost anchetată, fiind suspectată că Lazăr Cernescu a trecut la partizani. Descope­rindu-se cadavrul torturat, Securitatea şi PCR şi-au dat seama de potenţialul uriaş propagandistic al cazului. Dintr-o dată, Lazăr Cernescu devine în „Scân­teia” şi presa comunistă locală, eroul ucis bestial de ban­diţi, văzute ca rămăşiţele ve­chiu­­lui regim bur­ghe­zo - mo­­şieresc. Lazăr Cernescu e pre­­zentat în presa de partid ca eroul luminator al poporului, frumos, muncitor şi blând, în timp ce trupele de partizani în oglindă sunt personaje ale întunericului, urâte şi lupi sălbatici, care se opun în calea instaurării socialismului prezentat ca o societate perfectă şi solară. Scriitorii proletcultişti, ca Dan Deşliu, vin la faţa locului, la Teregova-Domaşnea, să se documenteze pentru poemul „Lazăr de la Ruşca”, care devine subiect în manualele de clasa a X-a şi a XI-a la liceu.

Procesul din vara lui 1949, în care sunt judecaţi „bandiţii” care l-au ucis pe eroul comunist, devine un spectacol. În fapt, deși moartea lui Lazăr a fost o crimă oribilă, în vremu­rile de atunci era un exemplu despre ceea ce pot păți trădă­torii.
Numai că, în loc de pericolul burghezilor, nu peste mult timp, la 18 iunie 1951, în noaptea de Rusalii, în jur de 45.000 de persoane din Banat au fost ridicate din casele lor și deportate în Bărăgan! Lor nu le-a mai scris Dan Deşliu nicio baladă. Azi, iureșul iscat în jurul morții lui George Floyd scrie altă „ba­ladă” și urcă pe soclu alt erou, la fel de controversat ca și Lazăr, dar la fel de util în a susține „lupta de clasă”.