Jenant, mişeilor! „Aţi văzut dvs. porc să privească în sus?”

Săptămâna trecută, câțiva preoți care au sfințit un restaurant în Moldova au fost „pârâți” la poliție. Imediat, trupe impresionante de poliție și jandarmerie au luat cu asalt restaurantul în care se aflau doar preoții și proprietara și i-au amendat pe toți. Știrea, aparent simplistă și banală, arată mocirla morală în care ne-am coborât cu toții și efectele atacurilor furibunde la adresa Bisericii. Sunt convinsă că, la fel ca și delatorii comu­niști, cel care a alertat poliția era convins că face un gest civic demn de recunoștință. La fel, sunt convinsă că vor fi „cetățeni vigilenți” care vor merge la Înviere doar pentru a „vâna” creș­tini care iau lumină nedistanțați social. Dacă Hristos ar coborî fizic în mijlocul lor, i-ar cere mai întâi să-și pună mască... E dureros cum ne-am înlocuit identitatea și crezul cu formalis­me ieftine. Dacă în urmă cu câțiva ani era o întreagă tevatură pe internet despre schimbarea datei Zilei Naționale a României pe motiv că „în 1 decembrie e prea frig”, mai nou se vorbește despre „decalarea Învierii”. Raed Arafat a declarat, săptă­mâ­na trecută, la un post TV, că Sluj­ba de Înviere s-ar putea decala, astfel încât să se respecte restric­ția cu ora 22 sau ar putea fi mu­tată a doua zi. Desigur, dincolo de declarațiile ipocrite, e clar că se pregătește un nou Paște în care credincioșii să fie împie­dicați să participe la Înviere, deși au demonstrat de Crăciun, Anul Nou și Bobotează că respectă regulile și că bisericile nu sunt focare. Dar, de fapt, nu Covid-ul e problema. Ci tăria, identitatea, demnitatea pe care le seamănă Biserica în sufletul oamenilor. Nimeni nu mai are nevoie de cetățeni care cred în altceva decât în „Sfânta mască”. Vremu­rile în care trăim mi-au amintit de un dialog dintre Petre Țuțea și colonel Crăciun, comandantul Închisorii Aiud. Cră­ciun îi apostrofa pe deținuții politici de ce cred în Dumnezeu: „Mă! Aţi rămas în urmă! V-aţi prostit! Că dacă erați deștepți nu ajungeați aici! Vi-l închipuiți pe Hristos cu un crucioi în spate prin New York? Ar râde şi curcile. Uite am ajuns în Lună şi n-am dat de niciun Dumnezeu!”. Se depăr­ta­se câțiva pași. Țuțea a ridicat mâna. „D-le colonel! O clipă. Vreau să vă întreb ceva!”. „Da! Ia zi, mă, filosofule!”, răspunde Crăciun. „Nu vă supărați, ați cres­cut la oraș sau la țară?”. „La țară, mă! Nu se vede? Și-şi bom­bează pieptul. „Şi ați avut porci?”, întreabă Țuțea. „Auzi vorbă? Cum să nu! Care gospodar de la ţară nu creşte porci?”. „Şi... aţi văzut dvs. porc să privească în sus?”