• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 29 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 30 Septembrie , 2019

Jenant, mişeilor! Aristide cel drept

Aristide era bărbatul către care, într-o seară la teatru, tot publicul atenian şi-a îndreptat privirile când un actor a recitat următoarele versuri ale lui Eschil:
„El urmăreşte nu numai să pară drept, ci chiar să şi fie drept. Ca şi grâul într-un pământ fertil, din inima sa nu încolţesc decât înţe­lep­ciunea şi echilibrul.”
Atât de bine l-au recunoscut toţi din această descriere. Era omul care nu numai că-i cedase lui Miltiade rândul la comandă în bătălia de la Maraton, dar care, după luptă, primind în pază corturile duşmanului, pline de bogăţii în­sem­nate, le-a predat statului nea­tin­se: lucru care, şi pe vremea aceea, se vede că făcea mare impresie.

În lupta politică, Aristide a fost învins de oponentul său, Temistocle. Ghinionul a vrut ca frumoasele însuşiri ale celor doi să fie împăr­ţite în mod egal între ei: caracterului superior al lui Aristide i se opunea inteligenţa superioară a lui Temistocle, orator plin de strălu­cire şi om politic posedând resurse invers proporţionale cu scrupulele sale.
Spune Plutarh: „Nu învăţase cine ştie ce atunci când maeştrii săi au încercat să-i arate cum trebuie să fii, dar a profitat din plin când l-au instruit ce trebuie să faci ca să reuşeşti”.
Temistocle a câştigat lupta politică şi a propus ostracizarea lui Aristide. Atenienii au fost de acord. Motivele acestei animozităţi le-a exprimat prea bine un amărât de ţăran analfabet care, în ziua vo­tării, i s-a adresat lui Aristide, fără să ştie cine era, şi l-a rugat să-i scrie pe tăbliţă votul, conform propunerii lui Temistocle.
„De ce doreşti să-l trimiţi în exil pe Aristide? Ţi-a făcut el vreun rău?”, l-a întrebat Aristide.
„Nu, nu mi-a făcut nici un rău”, a răspuns celălalt, „dar nu mai pot suporta să tot aud cum i se spune mereu cel drept. Mă enervează cu dreptatea lui.”
Aristide a zâmbit la atâta înver­şunare tipică pentru mediocrii împotriva omului superior, şi şi-a scris numele pe votul dat împo­trivă-i. Iar când a ascultat verdictul care-l condamna, a spus simplu: „Sper, atenieni, că n-o să mai aveţi prilejul să vă mai aduceţi aminte de mine.” Dar au avut!

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.