Jenant, mişeilor! Antiprimăvara unei lumi înghețate

Motto
„Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher
Primăvară care-ai fost
Nu veni, n-ai niciun rost
Poți să pleci, suntem reci
Iarnă ni-i pe veci”.

E adevărat, perioadele de criză ne înfățișează așa cum suntem, ca indivizi și ca societate. Dar sincer, nu credeam că putem fi atât de închistați, fricoși, con­formiști și înguști. Am înțeles isteria măștilor, am înțeles până și panica și gâlceava „pro-vac­ciniștilor” cu lumea. Pentru că erau izvorâte din frică, din dorința de supraviețuire și din nevoia, aproape bolnăvicioasă, de siguranță. Dar toate acestea sunt, până la urmă, omenești și pot fi înțelese. În schimb, isteria „să dăm sau nu flori și măr­țișoare?” de 1 și 8 martie n-are nimic uman și depășește puterea mea de înțelegere. Cum am ajuns, în anul 2021, la 32 de ani de la Revoluție, să cerem voie guvernanților pentru a oferi un biet mărțișor sau o floare profesoarelor? Cum poți să te gân­dești că un gest firesc, de început de primăvară, ar putea fi ilegal și contrar „normelor sanitare”? Și, mai ales, ce biete ființe cu reminiscențe comuniste se gândesc să dea fuguța la Guvern să întrebe ditai ministru așa ceva? Pur și simplu, tabloul acesta, al copiilor speriați că ar putea fi prinși cu mărțișorul în buzunar, al profesorilor muți de spaimă că au acceptat un astfel de dar și al părinților care nu știu ce să facă, m-a îngrozit. Pentru că arată nu doar pierderea integrală a repe­relor, ci și nevoia de delegare a tuturor responsabilităților către stat, în speranța că, astfel, vom beneficia de un dram de sigu­ranță în plus. Cred că până și Comitetul Central al PCR ar fi râs de o astfel de întrebare. Dar miniștrii anului 2021 nu au râs. Ba chiar cel al Sănătății ne-a recomandat, cu seriozitate, să re­nun­țăm la flori și la mărțișoare anul acesta. Mă aștept ca, în vii­tor, să întrebăm Ministerul Sănă­tății dacă putem ciocni ouă de Paști, dacă putem da cadouri de Crăciun sau dacă putem oferi flori de ziua cuiva. Ar fi bine dacă am putea întreba, neretoric, când am luat-o razna atât de mult și dacă o să ne mai revenim vreodată.