• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 17 August 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 7 Mai , 2018

Istoria neromanțată a mineritului neferos maramureșean

Conform teoriei conspirației, România a fost obligată să închidă industria minieră, metalurgia și industria prelucrătoare pentru a face loc produselor realizate în țările dezvoltate din cadrul UE, mai ales. Circula și o vorbă amuzantă, prin formulare, amară prin concluzie. „Când se închide o mină în România, o alta se deschide în Chile”. Era vorba amuzantă, dar care nu este departe de adevăr dacă stăm să privim retrospectiv ce s-a întâmplat pe piața industriei miniere din Europa. Revenind la închiderea mineritului, putem spune că mulți sunt cei care au început să caute date, informații, cu privire la motivele închiderii în totalitate, aproape, a mineritului neferos.

Și GAZETA de Maramureș a încercat, prin materialele publicate de-a lungul anilor, să prezinte fapte, date cu privire la cele întâmplate. Un demers care continuă! De asemenea, suntem parte la un proiect ambițios al fostului parlamentar Nicolae Bud, care va publica o istorie a mineritului maramureșean. Între paginile acestui proiect editorial se vor regăsi și informații, date despre închiderea mineritului din nord.
În zbaterile noastre de a obține date și informații, am dat peste o mică arhivă în care apar hârtii oficiale cu privire la unele decizii ale Remin. Documente interesante, dar care nu oferă răs­pun­suri clare, concluzii definitive cu privire la închiderea mineritului.
Probabil vor trebui să treacă ani mulți până se va știi adevărul acelor ani. Cu toate acestea, vom prezenta diverse acte, documente din care pot rezulta informații cu caracter istoric, să spunem. Date inedite, dar ce este mai important, asumate de către Remin.
Menționăm că nu avem nicio legătură cu actuala conducere a Remin, nu am discutat aceste date și informații cu cei de acum.
Facem această mențiune pentru a eli­mina ideea că cei de acum ne-au pus la dispoziție acte din arhivă. Nici nu știm dacă există așa ceva la Remin. Ele provin din alte surse, poate nici nu sunt de aici…dar asta nu are importanță!

Unii, probabil, vor spune că nu sunt interesante informațiile pe care le vom cuprinde în material, alții vor afirma că sunt lucruri ce nu se cunoșteau. Noi considerăm că ele trebuie citite, înțelese și puse în puzzle-ul mineritului neferos.
Începem cu o informare, în aparență neînsemnată, dar în contextul actual poate avea o însemnătate.
Nu cu mult timp în urmă a avut loc un incident ecologic al tunelul ce vine de la Șuior, în Baia Sprie. S-au deversat ape de mină din tunelul respectiv în emisar, ajungând în râul Săsar. Apa râului devenind roșiatică, semn de poluare puternică. Au fost discuții, interpretări, apoi s-a spus că sunt ape de mină care nu conțin metale grele, ci doar mangan și nu ape acide. Incidentul a fost cauzat de închiderile defectuoase de mine, de canale. Defecțiuni ce fac, în contextul actual, ca apele de mină ce se acumulează în galerii să fie evacuate afară cu costurile ce le vom simți la un moment dat.
Specialiștii au analizat datele problemei și au spus că la aceste mine lucrările de închidere sunt prost făcute, sau chiar inexistente, iar pe galerii se acumulează nămol ce este deversat afară, la un moment dat. Astfel de întâmplări vor fi tot mai dese, este prognoza specia­liștilor.
Dar în actele de care vorbeam am găsit o situație, cel puțin ciudată. La acest canal s-au făcut lucrări de întreținere în anii 2003-2004-2005. La vremea respectivă nu erau închise minele Șuior, Baia Sprie. S-au băgat bani, credem frumoși, pentru astfel de lucrări de întreținere.
Văzând ce se întâmplă acum la acest tunel, ne întrebăm ce efect au avut acele lucrări? În teorie, ar fi avut ca și consecință o mai bună funcționare a tunelului, atunci și acum. Dacă acum nu este așa, posibil ca acele lucrări să nu fi fost făcute corect, sau deloc!
Iată ce se spune într-o notă trimisă de EM Șuior la CA Remin.
„Tunelul Cavnic Șuior Baia Sprie are o lungime de 8,6 kilometri și servește la evacuarea minereului…. Datorită conținutului ridicat de noroi din apele de mină și a declivității reduse pe care o are tunelul, canalul de evacuare a apelor se colmatează, iar acestea (apele) inundă calea ferată…. În perioada 2003-2004 s-a curățat canalul de evacuare între pichetele 2800-6000.
În prezent între pichetele…canalul de colectare este colmatat, iar apele de mină acoperă calea de rulare. Din aceste motive se impune curățarea canalului de depunerile de nămol pe lungimea col­matată -3400 m, volumul total al depu­nerilor fiind de 1250 metri cubi. Valoa­rea estimativă, fără TVA, a lucrărilor de decolmatare este de 350 milioane lei…”, se arată în nota respectivă.

Am găsit o altă notă în care se arată că Remin a încheiat cu Conversmin SA București un contract pentru executare lucrărilor de închidere și ecologizare a perimetrelor miniere Galbena Lăpușna, Mihai Nepomuc, Aurum, Dealul Crucii și Vilhelm Trei Stejari din cadrul EM Aurum.
Pentru închiderea și ecologizarea acestor perimetre s-a alocat prin contractul cu Conversmin suma de 9,8 miliarde de lei pentru anul 2005.
Nimic spectaculos, doar faptul că aceste lucrări de închideri au fost executate de o firmă a statului, această societate Conversmin, controversată și despre care s-a scris în presă mult. Pe scurt, se vorbește de bani „şifonați și ajunși în campanii electorale”.
Desigur, sunt doar supoziții pentru lucrările proaste executate peste tot în țară, sau lipsa acestora. În cazul nostru, poate vom purcede la verificări, atât cât se poate, a unor astfel de lucrări de închidere.

 

 

Despre terenuri ale Remin

 

Compania Națională Remin a avut și încă mai are multe active. Clădiri și terenuri importante, valoroase. După 1989, după ce economia de piață a început să funcționeze, mineritul românesc a intrat într-o altă fază care presupunea o eficientizare a activității. Vrând, nevrând au apărut pierderile care au fost contabilizate de către instituțiile financiare de control și supraveghere. Aceste pierderi cauzate de diverse situații și diverși factori au început să fie recuperate din activele societății.
În 2004, la capitolul terenuri ale Remin, s-a înregistrat o descreștere a valorii terenurilor cu 56 519 117 mii lei datorită executării silite a Remin de către Direcția Finanțelor Publice Maramureș pentru terenul în suprafață de 559 879 mp ocupat de Iazul de decantare al Flotației Centrale.
Este vorba de un teren care se află sub un iaz de decantare, adică nefolosibil. Acest teren a ajuns, atunci, în patrimoniul unei firme băimărene care avea de încasat niște datorii de la Remin. O firmă privată ce încasează de atunci chirie pe terenul respectiv. O sumă frumoasă în valută ce intră lunar în conturi, fără a mișca un deget. A fost una dintre cele mai ciudate situații!

 

 

Subvențiile. Bată-le norocul!
 

Principala problemă a companiei din nordul țării a fost subvențiile venite în mineritul neferos (că despre el vorbim).
Ce sunt subvențiile? O sumă de bani alocată de stat pentru producția realizată, sau altfel spus, pentru realizarea a 1000 de lei producție se cheltuiau sume mai mari decât producția realizată, ceea ce ar fi dus mina respectivă în stare de faliment. De aceea, statul acoperea o parte din cheltuieli. Este o explicație simplistă. Problemele sunt mai mari, mai multe, mai complicate, dar cam asta era filosofia unui minerit românesc. Nici afară, în alte zone cu minerit neferos, nu se procedează altfel. Mineritul este o activitate ce necesită subvenții, în general.
Acum, după Revoluție, după ce aspirațiile românești pentru integrarea euro-atlantică au prins contur, țara noastră a trebuit să se alinieze la cerințele euro-atlantice. Fie că a fost vorba de FMI, Banca Mondială sau UE, s-a cerut României să elimine subvențiile din industria minieră. Înainte de momentul 2007, primirea în UE, țara noastră a trebuit să semneze și să aplice multe acorduri de preaderare, de la mediu, la industria minieră, problema subvențiilor. Niciodată UE nu a cerut închiderea mineritului neferos românesc în totalitate. Așa au vrut unii conducători români să se creadă. Dar asta este o altă poveste!
Dar a trebuit reducerea, eliminarea subvențiilor. Asta a fost teoria. În practică, lucrurile stau puțin diferit.
Minele românești au fost consumatoare de subvenții din multe motive. Sunt mine unde se alocau foarte mulți bani pentru menținerea activității miniere, chiar dacă ea nu era profitabilă. Era o soluție socială și electorală.
Subvențiile s-ar fi putut micșora dacă s-ar fi luat și alte măsuri. De exemplu: numărul angajaților, deschiderea de noi fronturi de lucru, eficientizarea activității. Sunt mai multe modalități, dar a existat tot timpul o opoziție la astfel de soluții, în principal deoarece mineritul la noi era o activitate socială, chiar dacă mineritul neferos
s-a aflat la baza economiei.
De la bugetul de stat veneau spre Remin sume uriașe, reprezentând subvențiile. Au fost perioade când ele nu ar fi fost necesare, sau nu la mărimea venită spre nord, dar conducătorii companiei, oricum s-au numit ei, nu au refuzat banii pe un considerent pueril. „Dacă refuz anul acesta pentru că nu am nevoie, anul viitor nu vom mai primi nimic!”, era teoria lansată de unul dintre cei mai cunoscuți directori ai Remin.
Și banii care nu erau folosiți în producție erau dirijați spre alte zone, fie sociale, fie…se foloseau spre folosul comunității (așa se spune!). De aceea ni s-a părut interesant să vă prezentăm o listă cu costurile de producție la minele maramureșene, în anul 2004.
Nu vom trece subvențiile ci cât se cheltuia pentru o mie de lei producție.
Cele mai mari costuri au fost la EM Borșa: 8277,3 lei la 1000 de lei producție. Apoi, EM Rodna cu 3549 la 1000 lei, EM Băiuț cu 2966 lei la 1000 lei producție, EM Aurum cu 2716,5 la 1000 lei producţie.

Cele mai mici costuri se înregistrau la Flotația Centrală de 977,5 lei pentru 1000 lei producție. Sau EM Baia Sprie care folosea 1532 lei pentru o mie lei producție.

 


„Tunelul Cavnic Șuior Baia Sprie are o lungime de 8,6 kilometri și servește la evacuarea minereului…. Datorită conținutului ridicat de noroi din apele de mină și a declivității reduse pe care o are tunelul, canalul de evacuare a apelor se colmatează, iar acestea (apele) inundă calea ferată…. În perioada 2003-2004 s-a curățat canalul de evacuare între pichetele 2800-6000”.
 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.