Inimă de mamă

† Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului

O fetiţă a ieşit la marginea satului să o aştepte pe mama ei să vină de la târg. Pe drum venea un grup de femei şi fetiţa a întrebat „dar pe mama n-aţi văzut-o?”. I s-a răspuns: „ba, am văzut pe acolo pe o femeie”. Iar fetiţa a început să strige la ele: „mama mea e MAMĂ! Nu-i «femeie»!”

Dintr-un sat pleacă un autobuz spre oraş. Iar în acel autobuz erau şi 4 bărbaţi, muncitori. Când a urcat o bătrână din sat, cu o desagă în spate, grea şi cu o plasă în mână, cei 4 bărbaţi au început să râdă de bătrână. Râdeau de opincuţele ei, râdeau de traista ei, de portul ei şi de bătrâneţea ei. Bătrâna n-a răspuns nimic. De-a lungul drumului, cei 4 au continuat să râdă de acea bătrână. După un timp, bărbaţii au lăsat-o pe bătrână în pace şi au început să-şi povestească necazurile. Au spus că sunt chemaţi la Tribunal că au fost reclamaţi pentru o faptă şi că s-ar putea să primească pedepse grele. Cel mai tânăr dintre ei spune „eu, săptămâna viitoare trebuia să fac nuntă. Mă pregăteam de nuntă, şi uite că acum trebuie să mă plimb prin Tribunal”. Altul, spune: „mie mi-au rămas acasă mama şi tata bătrâni şi bolnavi, şi uite acum merg la Tribunal şi nu ştiu dacă mă întorc înapoi”. Şi uite aşa, fiecare şi-a spus necazurile unui altuia, că toţi aveau probleme.

Între timp, autobuzul ajunge la oraş, Trage în faţa Tribunalului unde erau deschise uşile. În momentul în care autobuzul opreşte, iese preşedintele Tribunalului, care urma să-i judece pe cei 4 bărbaţi. Unul dintre cei 4 le atrage atenţia prietenilor: „uite, ăla-i preşedintele Tribunalului, ăla ne judecă! De el depinde dacă ne întoarcem sau nu acasă”. Călătorii se dau jos rând pe rând din autobuz şi toţi se întrebau ce eveniment este acolo, încât preşedintele Tribunalului a ieşit cu toţi colaboratorii lui în faţa instituţiei. La urmă, coboară din autobuz şi bătrâna cu desaga în spate.

În momentul în care bătrâna porneşte spre Tribunal, preşedintele vine în grabă şi o îmbrăţişează: „Măicuţa mea, îţi mulţumesc pentru că ai venit de ziua mea! Mă bucur că ai venit, că dumneata m-ai ţinut la şcoli, cu desaga asta mi-ai purtat de mâncare în internate, cu traista asta mi-ai adus de mâncare cât am fost la Liceu, şi îţi mulţumesc pentru că ai venit să mă vezi de ziua mea! Mulţumesc!”. Preşedintele i-a luat desaga şi traista, a luat-o de mână şi s-au dus spre intrarea Tribunalului. Primii au intrat colaboratorii, iar la urmă a rămas preşedintele cu măicuţa lui.

Ajunşi în uşa Tribunalului, bătrâna se opreşte: „Dragu’ mamii, vreau să-ţi spun ceva: e ziua ta de naştere şi ştiu că ai astăzi un proces greu. Dar te-aş ruga, dragu’ mamii, fă ceva de ziua ta de naştere. Uite, pe autobuz am venit cu 4 bărbaţi care sunt foarte necăjiţi. Toţi au probleme. Unul trebuia să se căsătorească şi i-a rămas mireasa, altuia i-au rămas păriţii bolnavi. Te rog eu, de ziua ta, să-i achiţi pe toţi să se întoarcă acasă.

În acel moment, bătrâna şi preşedintele intră în Tribunal, iar uşile Tribunalului se închid!

Într-un orfelinat cu mulţi copii veneau oameni care le aduceau orfanilor bomboane şi jucării. Dar de fiecare dată când venea cineva, o fetiţă stătea deoparte şi plângea. Cineva a întrebat-o: „tu nu te bucuri? Au venit atâţia oameni care v-au adus bomboane şi jucării!”. Dar fetiţa a ţipat cât a putut de tare: „eu nu bomboane aştept, eu nu jucării aştept! Eu aştept să vină MAMA, eu pe MAMA vreau să o văd! Să vină MAMA, nu bomboane şi jucării!”

Un tânăr era îndrăgostit de o femeie şi o tot cerea în căsătorie. Femeia îl refuza, iar la un moment dat i-a spus: „mă căsătoresc cu tine numai cu o condiţie. Dacă îmi pui în mână inima mamei tale”. Tânărul a fugit acasă, şi-a omorât mama, după care i-a luat inima şi a pus-o în buzunar într-o batistă. Şi a pornit în fugă să ajungă la amanta care a cerut inima.

Pe drum se împiedică şi cade, iar din sân, de unde era batista cu inima mamei lui, aceasta se rostogoleşte în praful drumului. Se ridică speriat să ia inima să o pună din nou în buzunar. Iar când se apleacă, din inimă se aude o voce, era vocea mamei lui: „vai dragu’ mamei, nu cumva te-ai lovit prea rău?”.

Într-un spital militar era un tânăr, un soldat internat după ce suferise un accident. Trecuse printr-o puternică explozie care îl mutilase la faţă şi îi afectase ochii. Tot capul îi era încă bandajat, iar medicii nu îşi puteau da seama de starea lui de sănătate. Doctorii îl păzeau să nu îl tulbure nimeni pentru că era sub tratament. Dar a venit mama lui la Spital, iar doctorii au oprit-o. I-au spus că nu poate intra să-l vadă pentru că este izolat şi sub tratament, şi că orice emoţie sau orice tulburare îl poate afecta.

Mama a promis că nu îl va tulbura, a promis că nu va plânge şi nu va scoate niciun sunet să nu-l deranjeze cu ceva: „dar lăsaţi-mă doar puţin să intru, doar să-mi văd copilul şi să-l ating!”. Văzând durerea mamei, doctorii s-au îndurat şi o conduc la salon. Mama intră uşurel, se apropie de pat fără să scoată un sunet, exact cum a promis doctorilor. Şi cu mare grijă îi pune mâna pe cap, abia l-a atins. Iar atunci, tânărul spune: „ai venit mamă! Ai venit măicuţă la mine să mă vezi!”. El a simţit că acea atingere era a mamei sale. Sunt lucruri care se simt dincolo de cuvinte.

Era o femeie care avusese multe avorturi, iar într-o noapte era acasă, singură. La un moment dat, aude afară gălăgie şi cineva îi bate la uşă. Se ridică mirată „cine mă tulbură la ora asta târzie din noapte?”. Când deschide uşa, erau nişte copii care îi spun: nu mă cunoşti mamă? Eu sunt cel pe care m-ai pierdut! La fel strigă şi un alt băiat, apoi o fetiţă, apoi altul. „Nu ne cunoşti, mamă?”. Ea se tulbură foarte tare pentru că pe toţi cei avortaţi îi vede în faţă. Se cutremură şi cade jos. Când vine soţul ei acasă, o găseşte pe jos, leşinată. Când îşi revine, repeta încontinuu „copiii mei, copiii mei!”.

Din acea clipă nu şi-a mai revenit, a înnebunit, pentru că avea mereu în minte imaginea acelor copii. Asta arată ce înseamnă conştiinţa, pentru că aceasta nu poate fi minţită, conştiinţa grăieşte în continuare.