In memoriam Mihai Olos

Născut la 26 februarie 1940, în comuna maramureşeană Ariniş, marele artist plastic Mihai Olos s-a stins din viaţă cu doar patru zile înainte de a împlini 75 de ani. Mihai Olos a fost un artist polivalent, greu încadrabil într-un curent al artelor, unul dintre cei mai mari artişti plastici români contemporani, a cărui valoare a fost recunoscută atât în ţară cât şi în străinătate.

Între anii 1960-1963, Mihai Olos a studiat la Institutul Pedagogic, Facultatea de Arte Plastice din Cluj. În următorii cinci ani, Mihai Olos a fost profesor de desen la Şcoala Populară de Artă din Baia Mare. Cu timpul, Mihai Olos s-a afirmat ca o personalitate complexă, pictor, grafician, sculptor şi poet. Tocmai de aceea s-a spus, nu o dată, că Mihai Olos reprezintă tipul de om universal pe care Maramureşul l-a dat culturii naţionale şi celei europene.         

În perioada 1977-1978, Mihai Olos a fost docent pentru sculptură şi arhitectură în lemn la Institutul de Artă şi Comunicare Vizuală al Universităţii Justus Liebig din Gießen, Germania. De-a lungul timpului, a avut numeroase expoziţii personale, a participat la multe expoziţii de grup din ţară şi din străinătate şi a obţinut mai multe premii şi distincţii. Din anul 1991, trăia la Endingen, în Germania.

Mihai Olos a avut întotdeauna un singur model în faţă şi acela a fost arta populară. „Prin folclor mi-am păstrat şi unitatea creaţiei şi m-am putut mişca liber în diferite tentative şi chiar în diferite arte”, spunea artistul care s-a numărat şi printre primii creatori români ce s-au îndreptat spre forme artistice neconvenţionale. A avut mereu încredere în valorile naţionale, în creaţia populară, în folclor, în tradiţii.

Mihai Olos şi-a ales domeniile care l-au preocupat în funcţie de necesităţile sale intelectuale şi, de multe ori, în funcţie de imperativele momentului. A practicat sculptura constructivistă în lemn, îmbrăcată de la începutul creaţiei sale într-un tip de expresie abstract-simbolică, iar în pictură a recurs la o formulă expresionistă pentru a se îndrepta apoi spre nonfigurativ. Trecerile de la o fază la alta a creaţiei sale sau dintr-o modalitate în alta sunt organice, într-o strânsă corelaţie. Aşa cum mărturisea, Mihai Olos a făcut toate acestea încercând să fie sincer.

Încă de la începuturile creaţiei sale, Mihai Olos a fost remarcat de marele critic de artă Petru Comarnescu, cel care i-a facilitat „ieşirea” în ţară şi în lumea întreagă. Mihai Olos şi-a expus lucrările în Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Uniunea Sovietică, Japonia, Italia, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Olanda, Germania, Suedia, Spania, Turcia, Danemarca şi Elveţia. A fost considerat „copilul teribil al artei contemporane româneşti”.

Celebrul fus maramureşean cu zurgălăi, preluat din lumea rurală şi dus într-o dimensiune filozofică şi spirituală a reprezentat consacrarea internaţională a artistului. Pornind de la module inspirate din arta populară maramureşeană, Mihai Olos a proiectat un Oraş Universal, devenit mai apoi celebru sub numele de Olospolis, într-o fascinantă sinteză arhitectonică. Sute de astfel de proiecte au fost realizate începând cu anul 1964. Acestora li s-au adăugat nenumărate lucrări de sculptură experimental-constructivă, avându-şi sorgintea în construcţiile rurale tipice Maramureşului.

Ruxandra Garofeanu, cunoscându-l cu câteva decenii în urmă, scria despre Mihai Olos următoarele: „Era înalt, musculos, bine făcut şi frumos ca Adonis. Era o apariţie spectaculoasă, ca şi pictura lui. Pentru că el este în primul rând pictor, chiar dacă legendele din jurul său sunt legate mai mult de sculptură şi construcţiile geometrice arhetipale. Iar ca pictor, Mihai, deşi trăgea spre expresionism, este greu de încadrat în vreun curent sau vreo credinţă. Asimila tot ce îl fascina şi transfigura totul în expresie proprie.”

Mihai Olos s-a distins prin forţa şi claritatea stilului său, reuşind să combine partea estetică cu performanţa şi activismul social. Lucrările sale se disting prin marea rigoare intelectuală cu care au fost realizate.

A călătorit mult, a cunoscut satele Maramureşului, dar şi marile capitale ale culturii universale. A cunoscut numeroase personalităţi culturale, multe dintre acestea trecându-i pragul atelierului de creaţie, considerat a fi academie de artă, agoră greacă, dar şi şură ţărănească, toate în acelaşi timp. A fost un spirit exploziv, în veşnică căutare de autenticitate, un artist vizionar, cu performanţe mereu uluitoare şi originalităţi adesea surprinzătoare. A fost lider de necontestat al boemei băimărene şi, înainte de toate câte s-au spus şi s-au scris despre el, a fost!

„Prin folclor mi-am păstrat şi unitatea creaţiei şi m-am putut mişca liber în diferite tentative şi chiar în diferite arte”