• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 19 Aprilie 2021

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 20 Noiembrie , 2020

În 11.11 la ora 11, tunurile au amuțit

Primul Război Mondial, declanșat la 28 iulie 1914, urma să se încheie la 11 noiembrie 1918, după aproape 53 de luni de lupte tragice. Din punct de vedere strategic, el a pus capăt dominației europene și absolutismului monarhic și a doborât patru mari imperii: german, austro-ungar, otoman și rus. Denumit și „matricea otrăvitoare a secolului al XX-lea”, el a fost, din rațiuni care rămân încă misterioase, un fel de sinucidere colectivă a Europei, cu sechele ce au subzistat încă mult timp.

 

 

Războiul cel Mare, Răz­boiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. A fost un război global declanșat în Europa, care a durat de la 28 iulie 1914 până pe 11 noiembrie 1918, la care au participat peste 70 de mi­lioane de militari, inclusiv 60 de milioane de europeni, mobilizați într-unul dintre cele mai mari războaie din istorie. Peste nouă milioane de combatanți și șapte milioane de civili au murit ca urmare a războiului, o rată a accidentelor exacerbată de progresul tehnologic și industrial al belige­ranților și impasul tactic cauzat de războiul de tranșee. A fost unul dintre cele mai mortale conflicte din istorie și a provocat schimbări majore politice, inclusiv revolu­țiile din 1917-1923 la multe dintre națiunile implicate. Rivalitățile nerezolvate la sfârșitul conflictului au contribuit la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, 21 de ani mai târziu. Situația din Europa, înainte de război, era în­grijo­rătoare.
Imperialismul, Mili­tarismul și Na­ționalismul se aflau în ascen­siune, iar cursa înarmărilor între marile imperii ale Europei a condus la un nivel crescut de militarizare fără precedent. Conflictele teritoriale nerezolvate au creat tensiuni internaționale, iar conflictele regionale multiple au dus la descompunerea relațiilor diplomatice. Războiul a atras în luptă toate marile puteri economice ale lumii, grupate în două alianțe opuse: Puterile Aliate sau Antanta (Imperiul Rus, A Treia Republică Franceză și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei), contra Pute­ri­lor Centrale formate din Imperiul German și Austro-Ungaria. Deși Italia a fost membră a Alianței Triple alături de Germania și Austria-Ungaria, ea nu s-a alăturat Puterilor Centrale, deoarece Austro-Ungaria a atacat-o încălcând termenii alianței. Aceste alianțe au fost reorganizate și extinse pe măsură ce mai multe națiuni au intrat în război: Italia, Japonia și Statele Unite ale Americii care
s-au alăturat Puterilor Aliate, în timp ce Imperiul Otoman și Bulgaria s-au alăturat Puterilor Centrale.
Declanșarea războiului a fost provocată de asasinarea arhidu­celui Franz Ferdinand al Austriei, moștenitor al tronului Austro-Ungariei, de către naționalistul iugoslav Gavrilo Princip la Sa­ra­jevo, la 28 iunie 1914.
Această crimă a declanșat o criză diplomatică atunci, când Austro-Ungaria a dat un ultimatum Regatul Serbiei și, ca urmare, alianțele internaționale formate de-a lungul deceniilor anterioare au fost invocate. În câteva săptă­mâni marile puteri se aflau în război, iar conflictul se răspândea în curând în întreaga lume.

Rusia a fost prima care a ordonat o mobilizare parțială a armatelor sale în zilele 24 iulie-25 iulie, iar la 28 iulie, Austria-Ungaria a declarat război Serbiei. Rusia a anunțat mobilizarea generală la 30 iulie. Germania a trimis un ultimatum Rusiei să se demobilizeze. Rusia a refuzat. Astfel, Germania i-a declarat război Rusiei la 1 august. Fiind depășită numeric pe Frontul de Est, Rusia a îndemnat aliatul său francez să deschidă un al doilea front în vest.
Cu 40 de ani în urmă, încheierea războiului franco-prusac a pus capăt celui de-al doilea imperiu francez, iar Franța i-a cedat Germaniei provinciile Alsacia-Lo­rena. Amărăciunea în legătură cu această înfrângere și hotărârea de a recupera Alsacia-Lorena i-au determinat să accepte pretenția Rusiei, astfel că Franța a început să se mobilizeze pe deplin la 1 august, iar Germania, la 3 august, a declarat război Franței. Frontiera dintre Franța și Germania a fost puternic fortificată pe ambele părți, astfel încât, conform planului Schlieffen, Germania a invadat state neutre ca Belgia și Luxemburgul înainte de a se deplasa spre Franța din nord, determinând Regatul Unit să declare război împotriva Germaniei la 4 august, din cauza încălcării neutralității belgiene.
Japonia a intrat în război de partea Puterilor Aliate la 23 august 1914, profitând de ocazia distragerii Germaniei de războiul european pentru a-și extinde sfera de influență în China și Pacific.
Marșul german spre Paris a fost oprit în Prima bătălie de pe Marna, ceea ce a determinat ca pe Frontul de Vest să se instaleze o luptă de uzură, cu o linie de tranșee care s-a schimbat rareori până în 1917. Pe Frontul de Est armata rusă a condus cu succes campania împotriva austro-ungurilor, însă germanii au oprit-o în Prusia de Est în bătăliile de la Tannenberg și Lacurile Mazurice. În noiembrie 1914, Imperiul Otoman s-a alăturat Puterilor Centrale, deschizând fronturi în Caucaz, Mesopotamia și Peninsula Sinai. În 1915, Italia s-a alăturat Puterilor Aliate, iar Bulgaria s-a alăturat Puterilor Centrale. România s-a alăturat Pute­rilor Aliate în 1916. După ce au fost scufundate șapte nave comerciale americane de către focurile trase de submarinele germane și revelația că germanii încercau să obțină cooperarea Mexicului pentru a duce război împotriva Statelor Unite, SUA au declarat război Germaniei la 6 aprilie 1917.

Guvernul țarist rus a fost înlăturat în martie 1917, odată cu Revo­luția din Februarie, iar Revoluția din Octombrie, urmată de o nouă înfrângere militară, i-a determinat pe ruși să încheie pace cu Puterile Centrale prin Tratatul de la Brest-Litovsk, care le-a acordat germanilor o victorie semnificativă. După uimitoarele ofensive germane de primăvară de-a lungul Frontului de Vest, în primăvara anului 1918, puterile aliate s-au adunat și au condus Ofensiva de 100 de zile împotriva germanilor. La 4 noiembrie 1918, Imperiul Austro-Ungar a acceptat Armis­tițiul de la Villa Giusti și Germania, care avea propriile probleme cu revoluționarii, a fost de acord cu încheierea unui armistițiu la 11 noiembrie 1918, războiul închein­du-se cu victoria forțelor aliate.
Până la sfârșitul războiului sau imediat după aceea, Imperiul German, Imperiul Rus, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Otoman au încetat să mai existe, iar mo­nar­hiile acestora au fost abolite.
Frontierele naționale au fost re­de­senate, cu restabilirea sau crearea a nouă națiuni independente, iar coloniile germane și teritoriile otomane au fost împăr­țite între puterile victorioase. În timpul Conferinței de la Paris din 1919, cele patru mari puteri (Marea Britanie, Franța, Statele Unite și Italia) și-au impus termenii într-o serie de tratate. Liga Națiunilor a fost creată cu scopul de a împiedica repetarea unui astfel de conflict. Acest efort nu a reușit, iar depresiunea eco­nomică, naționa­lismul reînnoit, statele succesoare slăbite și sentimentele de umilință (în special pentru Germania) au contribuit în cele din urmă la de­clan­șarea celui de-al Doilea Război Mondial.

 

Cronologia Primului Război Mondial

- 1 august 1914: Germania declară război Rusiei și la 3 august Franței. Italia își declară neutralitatea, pe care o menține până pe 23 mai 1915, dată la care se declară în stare de război cu Austro-Ungaria.
- 4 august 1914: Regatul Unit cere, printr-un ultimatum, retragerea Germaniei din Belgia.
- 6 august: Serbia declară război Germaniei. Austro-Ungaria declară război Rusiei.
- Muntenegru (7 august) și Franța (11 august) declară război Austro-Ungariei.
- 23 august: Japonia declară război Germaniei.
- 11 noiembrie 1918: se semnează încheierea focului în pădurea Compiègne, ca precondiție la predarea blocului german.
- 1 decembrie 1918: are loc Adunarea de la Alba Iulia, în urma căreia România primește toate regiunile istorice românești de la Austro-Ungaria, Bulgaria și Rusia.
- 18 ianuarie 1919: începe Conferința de Pace, la Paris, la care participă 28 de țări învingătoare.
 

Bulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armistițiu separat la data de (29 septembrie 1918). La 30 octombrie a capitulat și Imperiul Otoman. În 3 noiembrie Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armistițiu și termenii păcii. Termenii au fost aranjați, prin telegraf, cu autoritățile Antantei de la Paris și au fost comunicați Austro-Ungariei, iar aceasta i-a acceptat. Armistițiul cu Austria a intrat în vigoare începând cu ora 3, în după amiaza zilei de 4 noiembrie. Ungaria a semnat un armistițiu separat, în urma prăbușirii monarhiei habsburgice. După izbucnirea Revoluției germane, a fost proclamată o republică, la 9 noiembrie, marcând sfârșitul Imperiului German. Kaiserul s-a refugiat a doua zi în Olanda, care i-a acordat azil politic (a se vedea Republica de la Weimar). O zi mai târziu (11 noiembrie), la Compiègne, în Franța, la ora 05.00, într-un vagon de tren a fost semnat armistițiul. La ora 11, în aceeași zi, a încetat focul și armatele au început să se retragă. Datorită ordinelor confuze și a încercărilor criminale ale unor ofițeri de a se evidenția în ultimul moment, peste cadavrele bieților soldați, în aceste șase ore teribile, după ce totul fusese încheiat și semnat la masa tratativelor, au murit inutil aproape 3.000 de soldați și au fost răniți alte peste 6.000. George Lawrence Price este considerat ca fiind ultimul soldat ucis, cu un glonte german în frunte, la ora 10.59.
Starea de război între cele două tabere a persistat pentru încă șapte luni până la încetarea finală, consacrată prin semnarea Tratatului de la Versailles cu Germania (28 iunie 1919) și a următoarelor tratate cu Austria (la St. Germain), Ungaria (la Trianon), Bulgaria (la Neuilly) și Imperiul Otoman (la Sèvres). Astfel, unele surse oferă ca dată finală a războiului anul 1919; în contrast, cele mai multe comemorări ale războiului se concentrează asupra armistițiului din 1918.

Sursa: wikipedia

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.