I.R. Roşiianu a câştigat la CEDO un proces cu Primăria Baia Mare

Ziaristul băimărean, IR Roşiianu a depus la CEDO, în 2006, un dosar cu procesele câştigate cu Primăria Baia Mare în România, sentinţe care nu au fost puse în practică de conducerea Primăriei, în speţă primarul Cristian Anghel. După epuizarea tuturor posibilităţilor de a obţine informaţiile solicitate, jurnalistul din Baia Mare s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru lămurirea situaţiei. După aproape opt ani, CEDO a dat o decizie favorabilă ziaristului băimărean.

Vă prezentăm fragmente din decizia CEDO. „Speţa se referă la refuzul primarului oraşului Baia Mare de a-i comunica unui jurnalist, care făcuse o solicitare în acest sens, informaţii referitoare la utilizarea fondurilor publice de către Primărie. Primarul a refuzat, de asemenea, să se conformeze deciziilor justiţiei prin care i s-a ordonat comunicarea acestor informaţii. Curtea a apreciat că, prin refuzul executării acestor decizii, autorităţile naţionale l-au privat pe reclamant de accesul efectiv la justiţie. Curtea a considerat că Guvernul nu a adus nici un argument care să demonstreze că interferenţa în dreptul jurnalistului era prevăzută de lege şi nici că aceasta urmărea unul sau mai multe scopuri legitime.

În momentul derulării faptelor, domnul Roşiianu era prezentatorul unei emisiuni de televiziune regională care trata problema utilizării fondurilor publice de către Primăria Baia Mare. În luna ianuarie a anului 2005, această emisiune a fost sistată, iar domnul Roşiianu a fost concediat. Emisiunea sa a fost înlocuită imediat de o emisiune finanţată de către Primărie, care dezbătea activităţile acesteia. În calitate de jurnalist, domnul Roşiianu a făcut demersuri pe lângă Primăria oraşului Baia Mare în vederea obţinerii mai multor informaţii cu caracter public. Solicitările sale au fost fondate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii cu caracter public. Primarul îi răspunde domnului Roşiianu prin scrisori laconice, făcând trimitere la numeroase anexe. Considerând că aceste scrisori nu conţineau informaţiile solicitate, domnul Roşiianu sesizează Tribunalul – Administrativ.

Prin trei decizii diferite, Curtea de Apel Cluj obligă Primăria să-i comunice acestuia majoritatea informaţiilor solicitate. Curtea de Apel a menţionat că, potrivit articolului 10 al Convenţiei şi Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii cu caracter public, domnul Roşiianu avea dreptul de a obţine aceste informaţii pe care intenţiona să le utilizeze în exerciţiul activităţii sale profesionale. Însă, scrisorile trimise de către Primarul oraşului Baia Mare nu constituiau răspunsuri adecvate la aceste solicitări.

Curtea de Apel Cluj a obligat Primarul la plata sumei de aproximativ 700 Euro ca prejudiciu moral în favoarea reclamantului şi a considerat că refuzul Primarului de a-i furniza informaţiile solicitate reprezenta negarea dreptului de a primi şi comunica informaţii, garantat de articolul 10 din Convenţie. Domnul Roşiianu a cerut executarea forţată a deciziilor, însă Primarul a refuzat să se conformeze. Conform informaţiilor furnizate de către reclamant, deciziile definitive ale Curţii de Apel Cluj au rămas neexecutate până în prezent. Curtea constată că domnul Roşiianu a încercat, în mod legitim, să strângă informaţii despre un subiect de importanţă generală, adică despre activităţile Primăriei oraşului Baia Mare. Dat fiind faptul că intenţia jurnalistului era de a comunica publicului informaţiile în chestiune şi de a contribui astfel la dezbaterea publică a bunei guvernări publice, este clar faptul că acestuia i-a fost încălcat dreptul de comunicare a informaţiilor.

Curtea reaminteşte că a concluzionat, sub aspectul articolului 6, paragraful 1 din Convenţie, faptul că invitaţiile adresate de către Primarul oraşului Baia Mare domnului Roşiianu de a veni să retragă de la Primărie mii de copii xerox după mai multe documente disparate, nu puteau, în niciun caz, reprezenta executarea unei decizii judiciare prin care se ordona comunicarea de informaţii cu caracter public. În aceste condiţii, nu s-a mai realizat nici o executare adecvată a deciziilor judiciare litigioase.

Curtea concluzionează că a fost încălcat articolul 10. Curtea menţionează că România trebuie să plătească reclamantului suma de 4.000 Euro ca daune morale şi 4.748 Euro, în total, pentru cheltuieli de judecată şi alte cheltuieli”, se arată în decizia CEDO.

Am solicitat o părere celor de la ActiveWatch – Media Monitoring Agency, organizaţie care a monitorizat cazul Roşiianu.

„I s-a făcut dreptate, ceea ce este foarte bine. Se ştie că a avut sentinţe favorabile şi aici, dar autorităţile nu au pus în practică hotărârile instanţelor. E de apreciat stăruinţa lui Roşiianu şi faptul că a rezistat atâţia ani, psihic, mai ales în această luptă cu nişte instituţii, care până la urmă îşi bat joc de cetăţean şi care nu vor să răspundă şi să dea seama în faţa publicului. El nu a avut nici un interes personal în toată povestea aceasta. Îşi făcea meseria de jurnalist! Din păcate, în România nu sunt mulţi jurnalişti care să aibă determinarea şi stăruinţa lui. Pentru a apela la instanţele de judecată, ziariştii ar avea nevoie de resurse financiare. Costă foarte mult avocaţii şi tot ce ţine de un proces de durată. Mulţi nu au rezistenţa fizică şi psihică necesară pentru a duce un astfel de război cu instituţii ale statului. Pe de altă parte, instituţiile statului speculează hibele legislative care exonerează de răspundere pe cei care comit abuzuri. Până la urmă, pentru faptul că nu au respectat legea, respectivele persoane sau instituţii nu sunt trase la răspundere de nimeni. Tot noi, cetăţenii, plătim daune şi costurile de judecată, în cazul lui Roşiianu sau în alte cauze. Asta este o mare problemă, faptul că autorităţile pot ignora cu bună ştiinţă sau cu rea credinţă legea. Nu există prevederi legale care să-i tragă la răspundere”, ne-a declarat Răzvan Martin, coordonator FreeEx Program, ActiveWatch – Media Monitoring Agency.