Curs valutar
Euro
Dolar american
Lira sterlină
Forint unguresc
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Historia magistra vitae (est)
Prof. dr. Cândea Dana Monica, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Baia Mare (specialitatea limba și literatura română).
Trecutul istoric este sursa cea mai concretă de învățătură pentru prezent, iar repetarea unor greșeli fundamentale, în organizarea socială și politică a umanității, este semnul unei cunoașteri deficitare a acestuia. Am fost mereu fascinată de trecut, mai ales de viața oamenilor dragi, a bunicilor mei care au trăit momente fundamentale din istoria secolului XX. Vestigiile acelor experiențe au fost păstrate cu grijă, în lădița de lemn cu cheie – unde erau îngrămădite documente de familie din mai multe generații, dar și ca obiecte de uz casnic. Periodic le-am cercetat cu un fel de evlavie și emoție. M-am bucurat foarte mult când am găsit această oportunitate de a le face publice. Pentru că amândoi bunicii mei au participat la război, dar s-au întors sănătoși acasă, și în urma fiecăruia au rămas, dincolo de istorisirile pierdute, câteva dovezi ale acestei experiențe de criză, materialul de față este structurat în două părți distincte.
I. Grigore Cristea - soldat în Cel de Al Doilea Război Mondial (sub Regatul Ungar)
Grigore Cristea (a lui Ionu’ lu’ Tanase din Vima Mică, 1921-1993) a fost combatant în armata maghiară în anii celui de Al Doilea Război Mondial, batalionul de honvezi T.P.Z. 717. Conform livretului militar, Seria Ev, nr. 010455, eliberat de Ministerul Forțelor Armate ale RPR, la data de 16 martie 1959, Cristea Grigore a făcut parte din corpul soldaților, cu grad de soldat, având ca studii 7 clase primare și nu știa limbi străine. A început serviciul militar la data de 5 octombrie 1942, în regimentul 14 infanterie, și a participat la război în perioada august
1943 –1 februarie 1945, în Regimentul 14 infanterie, și a fost în prizonierat, în România (la Arad!), între 19 septembrie 1944 și 1 februarie 1945, când a fost lăsat la vatră, sănătos.
O agendă mică, jumătate cât palma (5x8 cm) consemnează, telegrafic, experiența din URSS (el scrie simplu Rusia), din 1943. De pe front au mai rămas ca amintire o lopățică de săpat tranșee, o ploscă și o cană de aluminiu, cu inițialele lui scrijelite pe ele, un set de tacâmuri pliabile, tot din aluminiu, și poveștile pe care, din păcate, nu am știut să le notez atunci când le spunea, având la o vârstă destul de fragedă. Bunicul își semnează carnețelul, pe prima pagină, cu numele maghiarizat - Kristea Gergely, și îi dă și un titlu: „Amintiri din Rusia din Anul 1943”. Scrie cu o caligrafie admirabilă pentru un om simplu. Se trage dintr-o familie de agricultori, care, însă, practică de vreo două generații și meșteșugul tâmplăriei. Scrie cu cerneală albastră. Pe pagina a doua este desenat, simplist, o linie a frontului, cu localități greu descifrabile, dintre care se distinge bine toponimul Gomel.
Pe pagina trei vine și o explicație pentru notițele care urmează: „Aici e scris când am pornit din (în) Eger și pe unde am venit. Am scris Gările”. Pagina 4: „Indulas legerbe (în traducere aproximativă: „plecări/ dornic de plecare”). Iulius 25 1943. I. întâi am scris Eger, apoi rând după rând.” După aceste mențiuni urmează, pe 3 pagini, o listă de 40 de gări (numerotate). Paralel cu numele de localități, scrise naiv, după auz, acolo unde s-a putut, adaug toponimele actualizate, identificate pe hărțile electronice pe care le-am cercetat.
Lista gărilor
1. Eger
2. Firles Aboni
3. Mișcolț
4. Ciaaji
5. Șaivar
6. Voloț
7. Lovoș
8. Itrii
9. Lember
10. Romarusca/ Romașivka
11. Bebrec
12. Iusice/ Jusice
13. Crasnabrod
14. Parzen
15. Moști
16. Lida/ Liova
17. Crasne
18. Botonca
19. Minsc/ Minsk
20. Gome
21. Bolrucs
22. Gomel
23. Cernigov/Cernigău
24. Nishin/ Nijîn
25. Periatin
26. Stelvec
27. Chiev/ Kiev
28. Baiaria/ Boiarka
29. Fostov/ Fastiv
30. Valica/ Velika
31. Crivoic
32. Litomir/ Jtomir
33. Berdicev/ Berdîciv
34. Syntrofea
35. Zdalbona
36. Rocne
37. Chiverce/ Chievan
38. Luț/ Luțk
39. Cavel/ Kovel
40. Proscuran
Grecean
Iarmoliță/ Iarmolînți
Ciartcav/ Ciortkiv
Stanislov
Strîi
Ultima notație din agendă este datată în Septembrie (1944): În 20 am fost prinși. în 18 am fost în Arad. Din Arad am venit la Cuvin [cca 26 km de Arad] în frunt (front). Acolo ne-am băgat într-o pivniță, până a trecut fruntul peste noi. Radna [cca 30 km de la Arad]. Am stat la școala unde învață subofițerii.
Caracterul lapidar al notațiilor nu ne lasă să cunoaștem detaliile experienței de pe front, dar, profund, în memoria mea afectivă, a rămas o replică a bunicului, pe care mi-o servea de fiecare dată când făceam nazuri la mâncare: „Mănâncă. Bine că avem mâncare. Eu pe front am răbdat foame. Scurmam în pământ după rădăcini, că nu aveam ce mânca!”
II. Corespondență din perioada de concentrare și luptă pe frontul din Al Doilea Război Mondial: soldat Cândea Teodor (1912-1994), Vima Mică
În toamna în care a decedat bunica paternă (anul 2021), am urcat cu tatăl meu în podul casei, unde nu mai fusesem din copilărie, și, de sub niște lucruri vechi și pline de praf, am zărit colțul unui pachețel învelit în hârtie de ziar (îngălbenită și deja friabilă, de la căldurile extreme de sub acoperișul de tablă, concurate de umezeală și frig). Din curiozitate, am scotocit și am descoperit că era un calup de cărți poștale, scrisori și câteva poze, toate foarte vechi și deteriorate. Le-am luat de acolo, cu sentimentul că am găsit ceva extrem de valoros și le-am desfăcut cu mare grijă, însă am constat că fotografiile sunt complet distruse și nu se mai pot recupera, iar parte din cărțile poștale au unul dintre colțuri rupt, iar pe alocuri scrisul nu se mai poate descifra, din cauza faptului că umiditatea și praful au dizolvat urmele creionului chimic folosit. Corespondența cuprinde anii 1942 și 1944 (datarea exactă fiind dificilă, pentru unele exemplare, din cauza estompării textului sau a ruperii colțului corespunzător).
Răsfoind bucățile de carton ocru, uimitor de rezistent, mi-am dat seama că era corespondență din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, între bunicul meu patern – Cândea Todor (în grafia maghiarizată utilizată apare Kinde/ Kende/ Kingge Todor/ Tivadar, honved/ F 911, Szeged 3 oslop) și familia lui rămasă acasă - mama, Balint Domnika, și sora, Marea/ Marie. Există, de asemenea, câteva scrisori și cărți poștale schimbate cu vecinul său Bodea Gavril (secretar al primăriei la acea vreme), al cărui scris este demn de un adevărat caligraf și al cărui stilul are coloratura unui bun povestitor, care îmbină relatarea cu versuri populare, cu ironii și anecdote pline de umor. Printre cărțile poștale olografe se strecoară și una dactilografiată (datată pe 24 Dec. 1943) și câteva scrisori, semnate atât de vecin, cât și de bunic. O altă carte poștală (din 18 mai 1944) este adresată lui Cionka Ianoș, prieten, alta e primită de la Kende Ianos, alta de la Sbânci Maftei (8 Mai 1944) și alta de la verișoara Balint Ruzale.
Cândea Teodor a fost soldat în cel de-Al Doilea război Mondial, în armata Regatului Maghiar. Conform livretului militar, Seria Ev, nr. 010201, eliberat de Ministerul Forțelor Armate ale RPR, la data de 12 martie 1959, a fost încadrat la arma infanterie, în corpul soldaților, având grad de soldat și calificarea de funcție, pușcaș. Ca studii avea 7 clase primare și nu știa limbi străine, iar ca ocupație, în viața civilă, era agricultor. A fost încorporat la data de 12 aprilie 1934, la Comisariatul Militar Dej, în Regimentul 81 infanterie, fiind dispensat (ortografiat dispenzat) în aceeași în aceeași zi, având în vedere faptul că era întreținător de familie, căci tatăl său decedase pe frontul Primului Război Mondial. Revine în serviciul militar, în 19 octombrie 1942, fiind încadrat ca pușcaș în Regimentul 5 – tren luptă. A participat la război în perioada 17 iunie 1943 – 21 iulie 1944.
Mesajele pe care cel plecat le scrie acasă, dar și răspunsurile primite, nu consemnează decât tangențiale evenimente de război, dar au o profundă valoare umană și o evidentă încărcătură afectivă, subliniind sentimentul de apartenență și grijă, o etică a familiei simple, țărănești care, deși se confrunta cu privațiunile, nu își pierde coeziunea, solidaritatea, optimismul și credința. În stilul lor simplu și naiv, textele reflectă starea de spirit a celor care scriu, o judecată limpede și o inteligență ascuțită, dar și dragostea față de semeni, de căseni, de vecini, de neamuri și de prieteni, iar, pe alocuri, chiar un spirit ludic și polemist, ironic sau pamfletar.
Cel plecat așteaptă cu nerăbdare cărțile, ba chiar le contorizează, oferă feedback la tot ce primește, trimite acasă, prin diverși curieri de ocazie, tot felul de lucruri și cere să i se confirme primirea, verificând astfel onestitatea însărcinatului cu livrarea lor. Lista de obiecte pe care soldatul le trimite de pe front pune în lumină atât grija față de cei de acasă, cât și sărăcia în care trăiau oamenii, pentru care erau foarte prețioase obiectele mărunte precum săpunul, ața, batistele, dar și țigările sau tutunul și foițele aferente.
Războiul nu poate ucide ce e mai omenesc din noi, iar legăturile cu cei dragi, grija și comunicarea permanentă cu aceștia devin un colac de salvare sufletească în fața iminenței oricărui dezastru. Credința în Dumnezeu, invocată aproape în fiecare dintre texte, este un alt pilon al rezistenței. Din fericire, bunicul a fost un supraviețuitor și a fost lăsat la vatră sănătos.
Selecție de texte transcrise
Precizări: În textele transcrise vom încerca să păstrăm specificul exprimării originale, dar și să le adaptăm la normele literare, mai ales acolo unde ele devin opace, prin agramatisme și vocabular, cititorului contemporan. Menționăm că, deși nu marchează începutul unui enunț nou, cuvintele de la început de rând sunt scrise, de obicei, cu majusculă de către bunicul meu, ca și cum textul ar fi versificat. Pe de altă parte scrie cu litere mici anumite nume proprii sau leagă anumite cuvinte, contrar normelor limbii literare. Printre cărțile poștale s-au păstrat și câteva „scrisori cu plic”, în care discursul este mai generos, mai bogat în detalii, având în vedere absența constrângerilor de spațiu.
Epistolă dată din 4 noiembrie 1942- adresată de mamă celui plecat pe front
Să știi despre noi că suntem sănătoase. Care sănătate ți-o dorim și la tine și luna asta am gătat toate muncile. Am adus lemnile din deal. La toate ne-o ajutat Gavrișul li Gherghel de le-am adus toate că ni le-o fost ducând. Și merele nu le-am vândut aieste care le-am cules numai care am avut picături și nucile, că ne îndie/ îmbie cu 50 penguri pe majă. Nu le dăm, că toți zic că or veni cu 80 penguri și de bani nu ne-a fost așa lipsă. Am avut pe picături de ne-am plătit porția 80 peng. Dar de când ai mers de acasă nu ne-a ajutat unteșu nimic, mai bine să ne ajute unul străin, decât el. L-am temat (chemat) să ne semene și n-a vrut să vie. Nici n-a vinit la noi de când te-ai dus, dar Ianile le-am căpătat de la poștă toate. Voie bună de la toți, că toți fac bine până acum. Aștept un răspuns cât de curând.
Scrisoarea identificată prin formula Dragavilma (colțul cu data rupt, presupunem că e o scrisoare de la sfârșitul anului 1942), e redactată, deosebit de caligrafic, de „scriitorul” Bodea Gavril, în numele nașului lui Kingye Tivadar, Bogye Demeter (Bodea Dumitru):
Dragă finule,
Mai întâi de toate îți fac cunoscut prin această mică scrisoare și despre noi ai tăi Nănași că ne aflăm bine și suntem sănătoși cu toții dimpreună care sănătate ți-o dorim și ție la mulți ani buni și zile fericite dar mai mult de la Bunul Dumnezeu.
Ne-am gândit să-ți scriem noi o mică scrisoare dacă d-ta nu ți-ai adus aminte de noi. Vei ști, finule, că fost și eu în armată până în Beclean la cerc. M-au ținut 2 zile și mi-au dat drumul acasă așa au vrut Dumnezeu. Mai departe vei ști că pe aici e timp frumos și umătu/ omătul este și un frig tare. Ducem gunoi … care de putere. Nunte avem 6 în câșlejile aieste. Una la Pop, cu sufletu, una la Valer, una la Ionu lui Valer, la copii-i Ruzale din Cornet, la Roman. Te rog, finule, de ai 2 cai de rezerve pe acolo să mi-i dai …Cu drag Dumitru. Te rog, dacă vei primi cartea să-mi scrii și dumneata una. Voie bună de la scriitor. Gavrișu Bodii, cu drag
Dată din ianuarie 1943
Dragă mamă îți mulțumesc de poc că l-am primit dar te rog să faci bine să nu-mi mai trimeți pocuri de acum. Poți ceti ce ți-am scris eu în cartea asta că n-am unde le pune atâtea rondiuri că-i cam mic cufărașu aista care l-am luat cu mine. De cumva vă-nțălejeți ce vă scriu eu a treia oară. Nu-mi trebe nimic numai zile ca și până acum. Eu mulțam lui D-zeu că mi-i bine până amu, numai îi cam frig tot mereu. Umătu nu-i mare tare. Celelalte îs bine toate după cum îi lumea și pe aiciu prin Rusia.
„Dată din L II A 1943 – către mama (una dintre scrisorile cele mai agramate dintre cele descifrabile, probabil și din cauza stării de sănătate)
Am primit cartea care mi-ai trimis și am înțăles ce mi-ai scris și îmi pare bine că ai arat în locurile acelea unde este mai ușor de săpat. Bine ați făcut că eu nu știu ce a fi cu mine până … o mers din sat … și să-mi scrii că Moțoc și acela di sub coastă cum o mers, că ei n-o fost acasă și să-mi scrii că ai sămănat luhără undeva, sau nu ai sămănat nicăieri, să scrii. De mine nu te doară capu, că așa aș vrea să cătunească oricine,că în aiesta corhaz/ spital este pentru beteji/ bolnavi, nu ca și în celălalt, că în acela a fost numai de lucru în toate zilele, n-a fost ales că este careva bolnav sau nu este numai, să faci treabă și iute, de nu îi găta, că vin și mai mari asupra noastră, dar într-ăsta ne cântă radio tot mereu, de când am intrat în ziua de eșiu mașcuș?… și bolnav nu-s nici n-am fost de când sunt în corhaz, nici nu mă doare nimic….Mulțumesc lui Dumnezeu de câte mi-a dat și n-oi veni până oi fi bolnav și aicea în corhaz să mă vadă și doctoru și apoi poate că m-or trimete la Kluj sau acasă, nu știu unde și ce-or fac cu mine până în sfârșit. Aștept răspuns.”
Dată din luna ianuarie/ februarie 1943 (foarte greu descifrabilă pe fața dedicată textului, are text și pe partea tipizată pentru expeditor și destinatar)
Prea mult dorită mamă și soră vei știu că până amu sunt sănătos sănătate pe care v-o doresc și la dumneavoastră și să-mi scrii că cum îți mai mere treaba și rându cu nutrețu mai ai sau ți-a trecut. Scrie cum o duci ai lemne sau nu ai și ce mai face … că nu am nici un sămn de venit acasă și te mai rog ca să-mi scrii că o mai mers cineva în lontru de la Crăciun sau n-a mai mers nimeni. Aș vrea să știu că aicea vin mulți și de acasă și de la front. Voie bună trimăt la unchiu și la toți alții voie bună, la nănașul … și la toți ai lui și la badea Gabor și la toți ai lui și să meri după traistă la Tarța de n-ai fost și te rog să-mi trimiți cufărașu de cumva s-a putea și te rog să-mi mai trimeți un pachet până în 24. Așe-i treaba cum îți scriu. Aștept răspuns.
Înainte de război, bunicul suferise o lovitură puternică la cap, lucrând la pădure într-o zi de Sfântul Andrei, care i-a produs un hematom în zona cefei, ale cărui efecte erau asemănătoare simptomelor epilepsiei. Salvarea de aceste sechele se datorează unei operații pe care i-au făcut-o medicii de pe front, episod menționat în scrisori. Scrisoarea din 28 martie 1943, îi transmite mamei informații despre spitalizare:
Prea mult dorită mamă, să nu te superi că din 18 martie sunt în corhaz și oi sta până ori mor, ori mi-or da drumul la alt corhaz la Budapest. De asta să nu stai supărată, că bunul Dumnezeu ne-a ajuta de-oi scăpa, ori cu cap, ori fără el, că altcum nu pot aștepta din aista fel de boală să scap, numai dacă bunul D-zeu ajută. Îs tot felul de oameni. Jidanii sunt mai mulți și ruși. Dar te rog ca pachet să nu trimiți niciunul până ți-oi trimite eu o carte că pachet nu să capătă numai (indescifrabil), dar nu te interesa până ți-oi trimite eu ordin. Că în toată forma o duc bine și am și cu cine mă înțelege că suntem câțiva români care am fost laolaltă de ast toamnă până amu. Poate că pe luna asta voi trimite și fotografii două pe care le am gata. Aștept răspuns dragă mamă și lui Gabor și…”.
Scrisoare adresată către Cionka Ianoș, Dată din 18 Maiu 1943
Prea mult dorite bade Ionuc vei ști și despre mine, al dumnitale pretin, că până acum mă aflu bine și suntem toți sănătoși, mulțam lui D-zeu. De unde am fost ne-am mutat la întâiu Aprilie. Amu suntem în Drohiciu, dar poate că la întâiu Iunie să merem și de aice la Bvest (?) sau mai departe. Asta eu nu știu bade Ionuc. Să-mi scrii că Viorel și ciialalți, ce-i cu iii/ ei și unde-s. Fă bine scrie și nu fiți supărați, că așa vrea poate bunul Dumnezeu să pătimim cu toții. Pe aicea este vreme bună că toate înstică/ înspică holdele și iarba să face bugătă/ destulă pe tot locul. Voie bună la toți ai dumitale bade Ionuc. Aștept răspuns până la întâiu iunie.
Scrisoare de la Bodea Gavril, datată 10 August 1943, Dragavilma
„Domnul să îți ajute să vii acasă că dumneata ești în gândul meu în fiecare minut
Dragă Pretin și Vecin Todor
Răspund cu drag fiind foarte neliniștit că ai primit scrisoarea mea sau nu, din 1 August, scrisă la mașină. Eu până în prezent n-am primit nimic răspuns. Te rog dar, foarte cu drag, să-mi dai Răspuns. Această scrisoare ți-o scriu pe Valea Malului, coale în Podereiu acela a nost, în Vale, de unde am adus noi doi fân acum un an. În ziua de 9 Aug am șezut la Vite în deal, luni până în masă și amu îți scriu cartea. Aici pe la deal nu a cosit nime, nici eu n-am cosit aici. Holdele de toamnă s-au secerat toate. Aici la deal e tânără iarba. Te rog să-mi scrii că ai primit scrisoarea scrisă la mașină că ți-am scris acolo căci foarte mulți oameni au plecat la armată: Balint Ursu, Roman G., Cânde Ionuc a Birăului… mai mulți ani 21-27, de asemenea au plecat. Nu mai am loc de scris. Te salut cu drag al dumitale Vecin Bodea.
Ți-aș scrie cum o mai duc cu viața, n-am loc. Ți-oi scrie o carte cu plic, după răspuns. Ți-oi scrie mult.
Dată din 6 Novembre anul 1943
Prea mult dorită mamă și soră să nu fiiți/ fiți supărate că nu v-am trimes cărți până acum că n-am putut că am pornit în 5 sectembre de unde am fost și am venit de unde am fost șasă/ șase sau șapte sute de kilometri și să aștepți că până în 20 No ți-oi mai trimite ceva bani sau mai iute poate că ți-oi trimite pe unu din Boiu niște sopon și straița în care me-ai trimis pocu și aicea a fi mai pe post sau la jumătate postu, dar pe atunci ți-oi trimite scrisoare. Vine unu din Boiu de tătu/ tot în luna asta, dar să nu fiți supărați, că eu sunt sănătos până acum, mulțam lui D-zeu și aștept răspuns până în 12 Nov.”
Cartea poștală din 24 Decembrie 1943
„Prea mult dorită mamă și soră. Vă mulțămăsc că am primit pachetul în ziua de 15 și poate că voi trimite și eu un poc cu străițile aste care le am aici la mine că poate de oi putea ți-oi trimite și 10 pachete de dohan și o mașină de tuns, poate până în 15 Martie de nu oi putea. Apoi nu aștepta de la mine nimic până la Paști că vedem că așie-i treaba și trag că de mi-i mai trimite pac să mi-l trimeți în cufăr, de cumva l-a gătat. Și îi spune ca să mi-l facă ușurel de cumva aveți ceva scândură cum am făcut eu astă primăvară și le-am pus pe tinj la șură și în pudu căsii ori de brad este una pe tinj la șură de către vale.”
Cartea poștală datată 8 ianuarie 1944 este adresată mamei (Balint Domnika, Draga Vilma, 11, Szalok Doboha, u,p. Nogjiilanda) și are un caracter mai degrabă formal, fără mențiuni personale sau alte informații:
Să știi mamă am căpătat amu după Crăciun cărți, dar nu de acasă. Una de la Ionucu Florii și una de la Petrea din Vârșog și una de la Ion de la Strajă din Budapest. Și de toate m-am bucurat. Numai de-a badii Ionuc m-am supărat că nu mai știe nimic de bietul Viorel. Apoi aici așa-i, am venit la mormânt cu toții, dar nu știi că când și unde, numai Bunu D-zeu, dar noi nu. Voie bună la toți din sat. Voie bună și la lelea Dote de n-o murit și la Indreiu și la Parasca lui și eu (text indescifrabil) ajuns până în Februarie.
Dată indescifrabilă: Prea mult dorită mamă […] v-am mai scris să nu trimiteți pocuri și văd că nu înțelegeți ce v-am scris că eu n-am unde să pui strățile câte mi le trimiteți, că acum, de două luni, suntem în țara cartofilor și a dohanului. Mulțam lui Dumnezeu de toate așa poci să zic și dumneata îmi tot trimiți la străiți. Suntem săturați de toate. Voie bună la toți, la mătuși, la unchiași, la veri, la vere și la toți la ceilalți, le doresc eu din partea mea. (Pe verso) Răspuns până în februarie.
17 Ianuarie 1944
Să știi mamă că o venit unu din Boiu Mare acasă și eu ți-am trimis pe el să îți aducă 7 sopoane [săpunuri], 2 batiste, 170 de țigări, 2 cuțite și 6 pacle de dohan [tutun] 9 pocuri de foiță, 6 cutii de [indescifrabil] și ceva spămă [ață] într-un pachet de dohan și să meri la Treja în Boiu când capeți cartea asta, să întrebi că unde șede Roman Ianoș care o venit amu de pe front. Dar să bagi de samă că ce ți-am scris în ele (indescifrabil).
Data cărții 1 luna II anul 1944
În primul rând de scrisoare vei ști că am primit cartea și am înțeles tot ce ne-ai scris… și dacă ai scris că să nu-ți trimit nu ți-aș trimite. Vei ști că și Florica încă îi a făta și a făta despre Paști numai să-ți ajute Dumnezeu să poți…și vițica de la Mândra tot am vândut-o și am luat paie de la Todor de la Măriuca că noi a noaste le-am pus pe grăjdiuc câte le-am avut.
La 6 Februarie 1944, îi scria tot mamei:
Să știi că am primit cartea care mi-ai trimis-o în 25 Ianuarie și să știi că am mai trimis încă 2 cărți la Dumitru mătușii și 2 le-am trimis la acela din Boiu (Mare) la acela care am trimis ce ți-am scris și să-mi scrii că cum o duci de treaba fânului și de treaba mălaiului, de treaba lemnelor, că eu nu-ți poci trimite niciun ban, că am puțini de tot, și fără de bani nu mă poci lăsa, că îmi mai cumpăr câte o pită și câte o pic de lapte, câteodată, când să poate, dar nu să poate mamă astă treabă face niciodată. Rămân până în 20 februarie.
Dată din 21 Februarie 1944
Să știi că ți-am trimis două sute de țigări, 3 sopoane, unu de ras și 2 de spălat, 10 lame de ras, o rotică de spămă cafenie și 3 cutii de moșini (chibrituri) și o fotografie de acasă într-un plic, străițile amândouă și o troacă este cu uns când ai bube sau râie. Aștept răspuns urgent până la … martie.
Dată din 15 Martie anul 1944 – scrisoare de la mama către cel de pe front
Prea mult dorite al meu Todor, îți mulțămesc că mi-ai trimes două cărți și am înțeles că te-ai supărat că nu-ți trimetem cărți, dar și noi ți-am trimis de când au venit Butuza trei cărți și pocu, dar tu ne scrii că nu-ți trimetem, dar cu treaba asta a gurii o ducem bine până acum și de-amu înainte avem, numai este rău că nu ești tu acasă și cu treaba cu banii n-am căpătat nimic de la Ziua Crucii de astă toamnă. Voie bună de la noi.
Dată din 13 Martie anul 1944 – trimisă de mama pe front
În primul rând de scrisoare vei ști, al nostru Todor, că am primit patru cărți că ți-i lipsă de bildurile [fotografiile] care le-ai trimis pe Butuza când așa a venit la noi și ne-a spus că ce faci și cum o duci cu lumea. El ne-a spus căci vii și tu pe concediu că poate că să nu te apuce acolo, dar văd că ne scrii că nu vii până în iunie dar ți-am trimite bildurile în pocu care l-am trimite pe el, că acela poc l-am fost trimisă când a sosit el acasă. Alticele n-am ce scrie decât dor și bucurie răspuns.
Epistulă dată din Aprilie anul 1944 – către mama
Să știi mamă că ți-am trimis amu la întâi bani și patru bilduri (fotografii-portret) ca să nu fiu de minciună, dar eu de ce am zis m-am tot silit să fac și te prăbălește [încearcă] și dumneata să nu fii goală de haine sau flămândă, că eu sunt tot pe loc, unde am fost și până amu, și nu știu că cum mi-i hălădit că puțin sunt trist, dar mulțam lui Dumnezeu că sunt bine cu celelalte. Unu bild l-am trimis la Ion din Șasa și la Oros în Pesta, ca să mă mai vadă, că nu știu ce-a mai fi până în capăt.
Dragă mamă și soră, cu toții ai mei, dar dumneata nu fi scârbită pentru asta ce ți-am scris că știe Bunul Dumnezeu până în sfârșit ce face cu lumea asta. Vă salut pe toți văzuți și nevăzuți, pe prietini și cunoscuți. Amin.
[Un fel de P.S.]: „Voie bună și la Gabor Bodea – de vrei scrie iară, de nu lasă că eu n-am baiu, ai înțeles sau nu, cum vrei.”
Pe 8 Mai 1944 îi sunt adresate 2 cărți poștale, cusute împreună cu ață albă. Una e de la mama, cealaltă de la Balint Ruzale (verișoară). Mama îi scria: Iubitul meu Todor vei ști că am primit cartea care mi-ai trimies și am înțeles că am primit în 2 Mai și ne-am bucurat vei ști că am primit bani 50 pengy vei ști că am gătat de arat și am sămănat luhără în Vătaștină și cătane nu sunt până acum numai jidani s-au strâns. Să-ți ajute Dumnezeu și multă voie bună de la mamă și de la soră aștept răspuns.
Verișoara îi scrie: Prea mult dorite verișor am înțeles că ești foarte departe de noi pentru aceea am vrut să-ți scriu câteva în această carte că cu gura suntem departe. Vei ști că și noi facem bine până acum, numai voie bună și sănătate de la mine a ta vară Ruzale, dar te rog să-mi scrii și tu o carte să știu și eu de tine că cum o duci pe acolo. Noutăți n-am ce scrie atât că Ion de pe Șes s-o însurat și care cu holtei o venit acasă. Voie bună și de la mămuca bătrână dar am înțeles că vine și Dionisie acasă amu când le sosește schimburi. Voie bună și sănătate și trimite câte-o carte. Servici ușor și liberare ușoară. Răspuns imediat că aștept nunta cu drag.
Acestea sunt doar câteva dintre cărțile poștale/ scrisorile rămase din corespondența bunicului meu, dar considerăm că surprind autentic atât vremea războiului, cât și firea oamenilor care, vrând-nevrând au fost trimiși pe front (frunt).
Articol publicat în cartea: ,,Eroii de lângă noi. 80 de ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial”.
