Greu de întreţinut

Cel puţin 90 de localităţi din România, dintre care 5 aflate în judeţul nostru, nu îşi acoperă în prezent nici măcar 1/4 din cheltuielile administrative (salarii angajaţi şi aleşi, respectiv minime cheltuieli de funcţionare). Pentru a nu fi nevoite să-şi pună lacătul pe uşă, Guvernul le-a transferat doar în ultimul an din Bugetul de Stat peste 65 milioane euro.

Moda înfiinţării de comune pe bandă rulantă dăunează grav bugetului de stat. Există localităţi în care valoarea medie a veniturilor proprii (provenind din taxe şi impozite locale) pe cap de locuitor este de doar 50 de lei. În timp ce alţii colectează de 200 de ori mai mult (Şistarovăţ, jud. Arad - 11.728 lei/locuitor, Secaş, jud. Timiş - 8351 lei/locuitor). Potrivit unui studiu al Institutului pentru Politici Publice, 90 de comune din România nu se pot întreţine, fiind dependente de alocările de fondurile de la nivel central chiar şi pentru cheltuielile de bază, cum ar fi plata salariilor şi acoperirea cheltuielilor de funcţionare.

“Perfuzia” care ţine artificial în viaţă aceste localităţi-parazit se cifrează la peste 65 de milioane de Euro. Mai ales că nivelul redus de venituri încasate nu împiedică însă comunele sărace să facă cheltuieli care depăşesc de sute de ori veniturile pe care sunt capabile să le colecteze, preferând să exercite încontinuu presiune pe Consiliile Judeţene şi pe Guvern, pentru a obţine bani prin diferite alte canale (ex: fondul de rezervă, fonduri speciale ale ministerelor).

În ultimii 10 ani, au apărut peste 22 de asemenea localităţi noi din ambiţia politică a unor parlamentari inconştienţi, unele dintre ele neavând, în mod evident, capacitate să reziste economic nici măcar la limita de jos.

România are astăzi aproape 3.200 de localităţi (mai multe decât Polonia - 2.800, la o populaţie dublă), ţara noastră încăpăţânându-se să nu canalizeze resursele publice (interne şi externe) către anumite zone în care să existe şi concentrare de populaţie pentru a se atinge un impact sporit, ci în cele mai îndepărtate cătune, cu câteva gospodării, cărora li s-a cerut totuşi să aleagă primarul şi un întreg aparat administrativ. Doar 10% din localităţile din România îşi permit astăzi să acopere integral din venituri proprii (impozite şi taxe locale) cheltuielile de funcţionare (care se ridică în medie la aprox. 1 milion lei/an la o comună).

Nivelul colectării taxelor şi impozitelor rămâne foarte mic în România, iar perspectiva nu este deloc îmbucurătoare, nici măcar la nivelul municipiilor mari. În reşedinţele de judeţ se colectează, în medie, aproape 70% taxe şi impozite, cu un nivel mediu de 200 lei pe cap de locuitor (cea mai slabă rată de colectare fiind - din cifrele oficiale colectate de IPP - la Drobeta Turnu Severin, Slobozia şi Timişoara), 53% - la oraşe şi numai 30% - la comune. Primăriile şi instituţiile cu atribuţii în domeniu, Direcţiile de taxe şi impozite, nu îşi asumă obligaţia de a forma o cultură a respectării disciplinei fiscale, rezumându-se la a aplica sancţiuni.

Doar câteva judeţe/localităţi din România sunt astăzi peste media naţională (67%) în ceea ce priveşte ponderea veniturilor provenind din taxe şi impozite în totalul veniturilor localităţii: municipiile din judeţele Timiş, Sibiu şi Prahova, respectiv oraşele din judeţele Argeş, Ilfov şi Constanţa.

În Maramureş, pe “lista neagră” a comunelor care încasează mai puţin decât cheltuie se află comuna Petrova, care se clasează pe locul 21 la nivel naţional, acoperind doar 20% din cheltuielile pe care le generează. Urmează Repedea, care din veniturile proprii acoperă 23% din cheltuielile pe care le generează, apoi Poienile de sub Munte, cu acelaşi procent, şi Bicaz. Localităţile Leordina şi Bârsana colectează un sfert din sumele pe care le cheltuie.

În contextul discuţiilor despre regionalizarea României, Institutul pentru Politici Publice (IPP) cere Guvernului să oprească finanţarea acestora din Bugetul de Stat până când vor fi în situaţia de a decide singure (prin referendum) asupra contopirii cu localităţi învecinate, diversificării surselor de finanţare etc. Fiecare localitate îşi decide soarta în măsura în care dispune de minime resurse financiare proprii pentru acoperirea cheltuielilor imperative. Politica păguboasă practicată de toate Guvernele României de până acum - de a trimite bani unor localităţi incapabile să încaseze contribuţiile de la propriii locuitori - este profund incorectă faţă de toţi cetăţenii acestei ţări care fac eforturi să îşi plătească taxele şi impozitele locale.

Lupta teritorială

De fiecare dată, încercarea de comasare a unor localităţi a generat „mini-revoluţii” în judeţul nostru. Un astfel de „război” a avut loc în 1989, între două localităţi aflate şi acum pe lista comunelor care nu se pot întreţine: Petrova şi Leordina, pe care autorităţile comuniste încercau să le comaseze. Protestul oamenilor a oprit însă încercarea comuniştilor, iar cele două comune au rămas independente.