Goralii polonezi cred că au rădăcini maramureşene

O delegaţie maramureşeană formată din reprezentanţi ai administraţiei judeţului şi directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, Teodor Ardelean, s-a deplasat în Polonia pentru a participa la o manifestare culturală de mare importanţă, mai ales pentru noi, românii şi în particular pentru Maramureş. Evenimentul s-a chemat Zilele Carpatice şi a avut loc în voievodatul Malopolska, în zona numită tradiţional Podhalam (aşa cum numim noi zona Chioar, Codru…) pentru că aici se întâlnesc cu adevărat tradiţiile bine înrădăcinate ale goralilor.

Goralii sunt polonezi cu rădăcini în ţările româneşti, de unde au plecat cu mai multe sute de ani în urmă. Sunt munteni care au populat culmile muntoase ale munţilor Tatra, unde s-au ocupat de oierit de atunci până acum. Ei sunt mândrii de originile româneşti, nu le renegă şi doresc ca românii să meargă în aceste zone poloneze pentru ai descoperii, pentru a reînnoda legătura, mai ales cea culturală.

Ardelean a fost fascinat de ce a găsit acolo şi îşi doreşte să meargă din nou pentru a construii în stilul său o punte adevărată între ţară şi zonele în care se găsesc goralii polonezi.

„Acest eveniment s-a desfăşurat la sfârşitul lunii aprilie în voievodatul Malopolska. Programul a urmărit să cuprindă o bună cunoaştere şi reprezentare scenică, sub formă ştiinţifică şi artistică a unor tradiţii cu care aceşti vlahi din Polonia, goralii, se mândresc mai mult decât ne-am închipuit noi vreodată. Parcurgând programul acestor Zile observăm elemente care sunt de mare consistenţă şi de mare însemnătate. Mai mult decât atât, deşi cei care se îndeletnicesc cu oieritul şi cu tot ce înseamnă valorificatul produselor nu reprezintă nici unu la sută din populaţia Poloniei, manifestarea a fost onorată de vizita preşedintelui polonez, care a ţinut o cuvântare superbă.

Gorali înseamnă munteni. Iar ultima întâlnire a goralilor, a celor care se revendică de la această rădăcină strămoşească s-a desfăşurat la Zakopane, cea mai mare staţiune de schi din Carpaţii polonezilor şi în care arta lemnului şi civilizaţia lemnului este mai bine conservată ca oriunde în Europa şi în lume, a avut loc în 1935.

La aceste manifestări, în decursul timpului, au participat mari personalităţi, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea pe vremea în care era cardinal.

În cadrul manifestărilor la care am participat, a fost un alai impresionant, cu oile în faţă, cu fanfara, cu parada costumelor populare, pe străzile oraşului Ludmierz şi în Biserica Sanctuarium din localitate. Nu este o capitală de district, dar este un fel de capitală religioasă şi culturală şi sub serviciile religioase ale cardinalului de la Kracovia”, a spus Teodor Ardelean.

Neobositul ctitor de biblioteci, maramureşean a spus că manifestarea s-a desfăşurat sub semnul ideii unităţii carpatice. Goralii polonezi, a explicat Ardelean, îşi revendică rădăcinile lor prin fenomenul transhumanţei şi de la vlahii ce au venit din teritoriile româneşti.

Cele trei zile au fost fascinante pentru delegaţia maramureşeană, mai ales că goralii polonezi îşi doreau ca maramureşeni să vină în zona lor deoarece ei consideră că se trag din oieri plecaţi din Maramureş, prin transhumanţă. Directorul Bibliotecii maramureşene a spus că vor mai exista vizite în această parte a Poloniei, dar şi vizite ale polonezilor-vlahi, în nordul ţării.

„Ei nu au nici-o problemă, nici cu autorităţile poloneze şi nici o problemă a lor de a nu se recunoaşte de la un popor care acum, din toate punctele de vedere este inferior Poloniei. Dar ei îşi revendică rădăcinile de le noi deoarece nu îşi pot tăia rădăcinile. Vocabularul lor păstoresc este vlah… Locul în care îşi aşează stâna este stâna, locul în care fac focul este vatră, brânza este şi în poloneză dar este şi brânză, zerul e zer, iar rasa de oi pe care o cresc este ţurcană ca şi cea de la noi şi este numită vlahşca. Până şi oile sunt vlăheşti!

Istoria vlahilor în aceste locuri a fost cercetată, dar insuficient, la noi. În secolul XVII a fost întemeiată în această zonă o formaţiune care a dorit să dobândească o formă de statalitate. S-a numit Valahia de Sus. Istoricii noştri doar o amintesc şi nu insistă pentru că s-ar putea interpreta că noi le revendicăm teritorii”, a spus Ardelean.