GAZETA VERDE / Ziua mondiala a zonelor umede

* Conventia asupra zonelor umede de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor acvatice, semnata la Ramsar, in Iran, in 1971, a stabilit data de 2 februarie ca Zi Mondiala a Zonelor Umede, documentul fiind ratificat de Romania prin Legea 5/1991. Documentul se inscrie printre primele mari conventii referitoare la conservarea patrimoniului natural. Zonele umede au fost definite ca fiind intinderile de balti, mlastini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este statatoare sau curgatoare, dulce sau sarata, inclusiv intinderi de apa marina a caror adancime la reflux nu depaseste sase metri. Obiectivul declarat al Conventiei a fost acela de a conserva zonele umede, fauna si flora care servesc ca habitat al pasarilor acvatice, iar, pe de alta parte, constituie cele mai importante resurse de valoare economica, naturala, stiintifica si recreativa, a caror pierdere ar fi ireparabila. Alegerea acestor zone, conform Conventiei, se bazeaza pe rolul international din punct de vedere ecologic, botanic, zoologic, limnologic, hidrologic, tinand seama de importanta lor internationala pentru pasarile acvatice in toate anotimpurile. Conventia stabileste pentru statele parti, in primul rand, cerinta de a elabora si aplica planurile de amenajare, astfel incat sa se favorizeze conservarea acestor zone prin crearea de rezervatii si utilizarea rationala a rezervelor lor. Pana in prezent au fost inscrise pe lista Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii si a Resurselor Naturale peste 300 zone umede. In Romania exista 89 de zone umede, fiind identificate, de asemenea, 44 de zone de importanta avifaunistica, cu o suprafata totala ce reprezinta trei la suta din suprafata tarii. Pe teritoriul romanesc sunt 52 de ecoregiuni, cu o varietate mare de ecosisteme. O mare parte din cele 35 de arii naturale protejate din judetul Maramures prezinta in componenta lor zone umede, avand un regim special de ocrotire si conservare, dintre acestea mentionam: Parcul National Muntii Rodnei, Rezervatia Biosferei care include toate lacurile glaciare din Muntii Rodnei si Taul Muced; Lacul Albastru (Baia Sprie); Lacul Morarenilor; Mlastina Poiana Brazilor; Turbaria Vlasinescu; Taul lui Dumitru, Mlastina Iezerul Mare; Turbaria Taul Negru; Defileul raului Lapus (confluenta cu raul Cavnic); zona varfului Farcau si a lacului Vinderel; Tisa, cu afluentii principali: Viseu, Iza si Sapanta; Somes, cu afluentii: Lapus, Salaj si Barsau. Mlastina Taul Negru Aria naturala protejata, „Taul Negru”, este o turbarie oligotrofa, situata in hotarul satului Strambu Baiut – comuna Baiut, la obarsia unui afluent ce curge spre Plesca, afluent stang al V. Strambului. Rezervatia este situata pe versantul sudic al crestei principale a muntilor Lapusului, intr-o zona cu substratul constituit din andezite piroxenice. Are o suprafata de 1 ha, fiind declarata prima data ca arie protejata prin HCJ nr. 37/1994, ulterior prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului National - sectiunea III - a zone protejate, avand codul 2594. LACUL MORARENILOR s-a constituit ca arie protejata prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului National - sectiunea III - a zone protejate, avand codul 2568. Lacul Morarenilor este situat pe teritoriul administrativ al comunei Ocna Sugatag, satul Breb, si are o suprafata de 20,00 ha. Fauna rezervatiei este variata, fiind reprezentata prin nevertebrate si vertebrate, dintre care amintim: salamazdra carpatica (Triturus montondoni), buhai de balta cu burta galbena (Bombina variegata), broasca rosie de munte (Rana temporaria), soparla de munte (Lacerta vivipara), vipera (Vipera berus), corcodelul mic (Podiceps ruficollis), corcodel cu gat negru (Podiceps nigricollis), rata salbatica mare (Anas platyrhynchos). Rezervatia Vf. Farcau – L. Vinderel – Vf. Mihailecu s-a constituit ca arie protejata prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului National – sectiunea III - a zone protejate, prevazuta la pozitia 2586. Aceasta arie naturala protejata este situata pe teritoriul administrativ al comunelor Repedea si Poienile de Sub Munte, avand suprafata de 100 ha. Aceasta a fost propusa in anul 1994 ca rezervatie geologica, faunistica, peisagistica si se afla pe teritoriul administrativ al localitatilor Repedea si Poienile de Sub Munte. Lacul Vinderel este situat in saua dintre Farcau si Mihailecu, aceasta fiind o zona plata, usor inclinata spre vest, ce gazduieste si alte foste lacuri. Acesta are o lungime de 155 m, latimea maxima de 85 m, suprafata 0,90 ha, adancime maxima de 5,5 m. MLASTINA IEZERUL MARE s-a constituit ca arie protejata prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului National - sectiunea III - a zone protejate, avand codul 2590. Aria naturala protejata este situata in localitatea Harnicesti, comuna Desesti si are suprafata de 5,00 ha. Aria protejata se afla in custodia Asociatiei de Ecoturism „Opaitul Rodnei” in baza prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, completata prin OUG nr. 154/2008, conform Ordinului MMGA nr. 494/2005 privind aprobarea procedurilor de incredintare a administrarii si de atribuire in custodie a ariilor naturale protejate, abrogat ulterior prin Ordinul MMDD nr. 1533/2008 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrarii ariilor naturale protejate care necesita constituirea de structuri de administrare si a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesita constituirea de structuri de administrare. Vegetatia rezervatiei este reprezentata prin: Vaccinium uliginosum ssp. uliginosum, Vaccinium oxycoccos, Drosera rotundifolia, Empetrum nigrun, Eriophorum vaginatum, Scheuchzeria palustris, Andromeda polifolia, Molinia coerulea, Carex brizoides, Potentilla erecta, Vaccinium vitis-idaea, Ligularia sibirica, Succisa pratensis, Deschampsia caespitosa, Veratrum album. Este una dintre cele mai bine conservate mlastini oligotrofe din judetul nostru, este tinovul Iezerul Mare, care se afla pe platoul Muntilor Ignis, la altitudinea de 1014 m, pe teritoriul administrativ al comunei Desesti si este cunoscut si sub numele de Taul Harnicestilor. Are o fizionomie tipica turbariilor, bombat, si in mijloc are un ochi de apa de forma neregulata, avand o lungime maxima de 25 m si o latime de 9 m. Este drenat slab, de doua paraie: valea Cheii si valea Zavoare. Turbaria are o suprafata de 5,0 ha, propusa a fi extinsa la 20,0 ha , grosimea stratului de turba este de 7 m, cantitatea fiind estimata la circa 300.000 mc (E. Pop). Cale de acces: La Iezer se poate ajunge din localitatile Desesti si Harnicesti in 2 -3 ore. Mlastina Vlasinescu s-a constituit ca arie protejata prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului National - sectiunea III - a zone protejate, avand codul 2571. Mlastina Vlasinescu este situata pe teritoriul comunei Desesti, pe platoul Izvoare. Aria protejata se afla in custodia Societatii Ecologiste din Maramures, in baza prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, completata prin OUG nr. 154/2008, conform Ordinului MMGA nr. 494/2005 privind aprobarea procedurilor de incredintare a administrarii si de atribuire in custodie a ariilor naturale protejate, abrogat ulterior prin Ordinul MMDD nr. 1533/2008 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrarii ariilor naturale protejate care necesita constituirea de structuri de administrare si a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesita constituirea de structuri de administrare. Mlastina Vlasinescu este situata pe platoul vulcanic Izvoare, a masivului Ignis pe versantul nordic, la confluenta paraului Ignis cu paraul Vlasinescu, unde exista un complex mlastinos de 4,5 ha, format dintr-o mlastina oligotrofa (turbarie), iar spre periferie se afla mlastini mezo si eutrofe. Aceasta este situata la altitudinea de 870 m, iar suprafata totala protejata este de 3,00 ha.