Fondurile publice poluate de proiecte ineficiente de ecologizare

Un raport al Curţii de Conturi „aruncă la gunoi” strategiile guvernamentale în materie de remediere a siturilor contaminate şi de ecologizare. În perioada 2011 – 2013, cheltuielile pentru managementul deşeurilor au însumat 28 mld. lei, reprezentând 57,4% dintre cele aferente protecţiei mediului. Remedierea siturilor contaminate nu a fost posibilă, pentru că nici până în anul 2014 nu au fost elaborate şi aprobate actele normative subsecvente.

Iresponsabilitatea şi neputinţa poluează bugetul şi mediul. Un raport dat publicităţii de Curtea de Conturi scoate la iveală probleme grave: ecologizarea siturilor contaminate, pe care autorităţile n-au fost în stare nici măcar să le numere, ci le-au estimat probabil din birou. Nu s-a putut realiza din cauza incapacităţii şi incoerenţei factorilor responsabili.

Potrivit sintezei Raportului de audit al performanţei Eficienţa şi eficacitatea utilizării fondurilor în acţiunile de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale pe perioada 2011-2013, întocmită de Curtea de Conturi, deşi cheltuielile de mediu la nivel naţional au înregistrat o evoluţie descrescătoare, sectorul „managementul deşeurilor” a rămas principalul beneficiar, pentru acest domeniu înregistrându-se cele mai mari cheltuieli.

„Cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional, aferente perioadei analizate, au fost de aproape 52 miliarde lei, reprezentând 3% din PIB aferent aceleiaşi perioade, din care, pentru managementul deşeurilor s-au înregistrat cheltuieli în valoare de peste 28 miliarde lei, reprezentând 57,4% din totalul cheltuielilor pentru protecţia mediului”, se arată în raport.

Potrivit acestuia, în cazul Domeniului Major de Investiţii (DMI) 2 - Reabilitarea siturilor poluate istoric, lipsa unei strategii naţionale pentru siturile contaminate, conforme cu directivele europene relevante, a condus la necesitatea de a elabora o astfel de strategie, ca bază de selecţie a proiectelor.

„Astfel, în anul 2008 s-a demarat, la nivel naţional, inventarul siturilor contaminate, proces ce era estimat a fi finalizat în prima jumătate a anului 2009, preconizându-se faptul că inventarul şi baza de date naţională vor constitui baza finalizării Strategiei naţionale privind siturile contaminate, elaborării unei metodologii de clasificare a siturilor pe bază de riscuri şi pregătirii unei politici naţionale în domeniul siturilor contaminate. La finalul anului 2008, s-a contractat o asistenţă tehnică finanţată din fonduri PHARE – 2006, care urma să pregătească Strategia Naţională, Planul de Acţiune precum şi 3 (trei) proiecte pilot finanţabile din POS Mediu, în baza priorităţilor stabilite de legislaţia în vigoare şi conform Ghidului Solicitantului. Deşi s-a estimat că pregătirea proiectelor ar putea fi finalizată până la sfârşitul anului 2009, inventarul naţional privind siturile contaminate nu a fost aprobat nici până la finalul anului 2013, iar primul proiect al Strategiei pentru siturile contaminate a fost postat pentru prima dată pe site-ul MMSC abia în luna august 2013.

Potrivit raportului, situaţia a fost cauzată de întârzierile în constituirea şi finalizarea cadrului legal aferent gestionării siturilor contaminate: „Lipsa capacităţii instituţionale, dar şi incoerenţa decizională manifestată la nivelul factorilor responsabili de activitatea de gestionare a siturilor contaminate din cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, care nu au reuşit finalizarea cadrului normativ specific timp de 7 ani (2007 – 2014), s-a concretizat în elaborarea şi aprobarea unui Ghid de finanţare inaplicabil”, arată Curtea de Conturi.

De altfel, nici până în anul 2014 nu au fost elaborate şi aprobate în termenele legale o serie de acte normative subsecvente necesare aplicării legii în domeniu.

Printre siturile contaminate se numără şi cele din industria minieră şi metalurgică, unde e amintit şi Maramureşul: „În consecinţă, multe situri miniere şi metalurgice (în judeţele Alba, Maramureş, Hunedoara, Harghita, Suceava, etc.) au un impact semnificativ asupra sănătăţii umane şi a mediului. Impactul principal provine de la iazurile de decantare, haldele se steril şi de la instalaţiile de prelucrare. Poluarea solului şi a apei subterane este cauzată de conţinutul de metalele grele, cianuri, hidrocarburi, aciditate, salinitate, etc.

În majoritatea cazurilor, sterilele sunt depozitate pe halde sau în iazuri mari, fiind reţinute cu ajutorul barajelor. Prăbuşirea digurilor sau haldelor ar putea avea consecinţe deosebit de grave asupra sănătăţii şi siguranţei populaţiei şi a mediului.

Infiltrarea contaminanţilor în sol, ape subterane şi de suprafaţă şi emisiile în aer au, de asemenea, impact major asupra calităţii factorilor de mediu. Aceste efecte pot avea consecinţe de mediu şi socio-economice pe termen lung şi pot fi extrem de dificil şi costisitor de remediat.

Prin urmare, deşeurile din industriile extractive trebuie gestionate corespunzător, pentru a se asigura stabilitatea instalaţiilor de depozitare şi pentru prevenirea sau reducerea, la cel mai scăzut nivel, a poluării apelor şi solului”.

Habar n-au câte situri contaminate avem

Potrivit ultimei variante a proiectului Strategiei Naţionale şi Planului Naţional de Acţiune pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România, în România există un număr de aproximativ 1.393 situri contaminate/potenţial contaminate, pentru a căror remediere este necesară o sumă estimativă de peste 8,4 miliarde euro.

În varianta anterioară a documentului se arăta că în România există un număr de aproximativ 1.682 situri contaminate/potenţial contaminate, pentru a căror remediere este necesară suma estimativă de peste 10 miliarde euro. Care e cifra reală şi de unde apar aceste diferenţe nu ştie nimeni.