Făuritorii Unirii zac în morminte necunoscute

S-au împlinit 95 de ani de la Marea Unire, numai că cel mai important eveniment istoric a fost „rupt” de făuritorii lui. Unirea a fost sărbătorită cu depuneri de coroane, fanfară, spectacole, ciolan şi fasole, dar aproape nimeni nu şi-a amintit de mormintele celor care, în urmă cu 95 de ani, au plecat spre Alba Iulia. Despre cei mai mulţi dintre delegaţii Maramureşului la Alba Iulia nu se mai ştie nimic. Unii zac sub cruci ruginite, fără nume, alţii nu au nici măcar morminte. GAZETA de Maramureş a încercat să afle ce s-a întâmplat cu memoria făuritorilor Marii Uniri şi pregăteşte o iniţiativă prin care să fie descoperite şi puse în valoare mormintele tuturor delegaţilor Maramureşului la Marea Unire. 

1 decembrie 2013. Depuneri de coroane, discursuri şi un patriotism apatic cu care mulţimea îşi maschează nerăbdarea de a trece la punctul doi din program: concerte şi mâncare. Toată lumea ştie că Marea Unire e „visul de veacuri al Neamului românesc”, „cel mai important eveniment din istoria noastră naţională”, dar, anii de propagandă comunistă au reuşit să despartă Marea Unire de făuritorii ei. Delegaţii Maramureşului la Marea Unire au devenit, în memoria colectivă un fel de eroi necunoscuţi, deşi, nici un secol nu ne desparte încă de acel moment şi, deşi, biografia lor ar putea fi uşor reconstituită din documentele istorice.

În mod normal, într-o ţară care îşi cunoaşte şi cinsteşte istoria, de 1 Decembrie s-ar fi depus coroane la mormintele delegaţilor la Marea Unire, având în vedere că, unele comune, ca şi Săpânţa, au avut nu mai puţin de 5 „făuritori de Unire”.

Numai că nimeni nu mai vorbeşte despre eroii locali ai Unirii. Iar memoria lor se şterge incert, ca şi scrisul de pe crucile ruginite din cimitire, sub care, puţini ştiu că se odihneşte un om care a văzut Marea Unire „pe viu”.

Profesor Traian Rus din Oarţa de Jos şi-a asumat anul acesta misiunea de a căuta mormintele delegaţilor din zona Codru la Marea Unire şi povesteşte că: „de vreo două luni m-am pus pe urmele celor care au reprezentat ţara codrului la Marea Unire. În cercul electoral al Silvaniei au fost aleşi 5 delegaţi şi 2 supleanţi. Mi-am propus să văd ce s-a întâmplat cu memoria lor, să le caut datele, mormintele, să văd în ce stare sunt.

Am avut mult de lucru pentru că despre cei mai mulţi nu se mai ştia nimic în comunităţile respective. Nu a fost simplu, deşi m-am gândit că nu e greu să merg în satele respective, să le caut mormintele şi să discut cu preoţii ca să le organizeze parastas. În unele locuri chiar am eşuat, dar nu voi renunţa nicicum până când aceste figuri de înaintaşi nu vor fi cinstite cum se cuvine.

Am fost la Odeşti împreună cu doamna Lucia Pop, unde am depus coroane la mormântul preotului Vasiliu Gavriş, un preot din Odeşti, care a fost la Alba Iulia şi a fost printre figurile luminoase de preoţi din satele româneşti. I-am descoperit mormântul şi strănepoata, o doamna drăguţă care i-a făcut un mormânt superb. Am participat la slujbă, s-a sfinţit mormântul, a fost un vis împlinit.

În Tămăşeşti, e un alt preot, George Maior, nimeni nu mai ştia de mormântul lui. Cei din Tămăşeşti habar n-au că a existat un asemenea preot care a fost la Alba Iulia. Un preot de 90 de ani zice: „o, n-a fi ăla pe care jucam noi cărţi în ziua de Paşti după-masa, popa Maier. Zic nu, Maior. Zice ba da, că ne-a fost şi învăţător de religie. Am fost în curtea bisericii, foarte greu se mai poate sesiza locul, apoi şi alţii au confirmat. Cei din Consiliul Local şi preotul au zis că n-au bani să facă un mormânt. Am găsit alte soluţii, cu primarul şi aşa. Acolo am dat faliment, că nu    s-a făcut mormântul, dar părintele a făcut un parastas.

În Someş Uileac, cel de-al treilea, părintele Ion Coste n-a fost nicio problemă, i-au cercetat viaţa, mormântul. Apoi am fost la Băseşti, unde este înmormântat Alexandru Pop, un avocat din Cehu Silvaniei. E un mormânt frumos, dar stă într-o rână. Autorităţile au zis că n-au bani să-l aranjeze. Le-am zis că le dau eu cât le trebuie, le-am dat 100 de lei. Ca să aflu că cel căruia i-a plătit 100 de lei să îndrepte mormântul s-a îmbolnăvit şi tot aşa a rămas mormântul, dar am trimis o coroană de flori. Am fost apoi la Nadişu Hododului, Vasile Făluş,    i-am găsit mormântul, cu o cruce de fier pe care nu se poate citi nimic. Dar i-am găsit nişte urmaşi care au zis că fac mormântul în primăvară. Cel de-al şaselea, un notar, Alexandru Vaida, a murit pe front în Rusia în 1943, în Sălăsig nu l-am descoperit deloc”.

Urmând exemplul profesorului Traian Rus şi a altor istorici locali, GAZETA de Maramureş va iniţia un proiect amplu, pentru găsirea şi punerea în valoare a mormintelor tuturor delegaţiilor la Marea Unire. Lector univ. dr. Ilie Gherheş explică: „Eu am vorbit cu academicianul Edroiu şi cu mai multe persoane importante, iar acum doresc să lansăm oficial o campanie prin Gazeta de Maramureş. Ideea este ca într-un orizont de timp de 5 ani, să inventariem absolut toate mormintele celor care au participat la Marea Unire, să le restaurăm, să refacem pietrele funerare. Acest program ar trebui să fie la nivel naţional! Iar în localităţile unde au fost nişte întruniri mai importante, cum a fost Sighetul sau Baia Mare, să se facă chiar un monument al Unirii. Acest lucru ar trebui să se facă la nivel naţional prin Ministerul Culturii sau prin oricare alt minister.

Acest lucru nu trebuie făcut numai în Ardeal. Pentru că noi, românii, greşim în continuare că punem mai mult accent pe 1 Decembrie. Dar să nu uităm că poate în condiţii mult mai dramatice şi tragice şi Basarabia şi Bucovina s-au unit cu noi, tot în acel an. Iar aceiaşi oameni au luptat şi au riscat, pentru că au riscat absolut toţi. Noi ar trebui ca măcar o dată la 100 de ani să facem un fel de igienă morală a acestui subiect. Să lăsăm deoparte balastul regimurilor care s-au succedat şi să fim pur şi simplu patrioţi. Că oamenii aceia s-au dus din patriotism acolo, iar pe atunci patriotismul avea valoare”.

Maramureşul din dreapta Tisei a avut doi delegaţi la Marea Unire. Ziaristul Ion Huzău explică: „Practic, din Maramureşul de la Nord de Tisa au fost doi delegaţi. Au fost mult mai mulţi oameni care au plecat la Alba Iulia cu carele, dar oficial au fost doi reprezentanţi cu drept de vot. Unul a fost Ilie Filip din Apşa de Jos şi Mihai Dan din Apşa de Mijloc. Despre Filip am aflat chiar luna asta că ar fi fost găsit mormântul lui, pentru că el a fost ucis în altă zonă. Noi încă nu am fost să vedem.

La Mihai Dan, în 22 noiembrie 2013, am dezvelit un monument la mormântul său, şi este îngropat chiar în faţa Bisericii din Apşa de Mijloc. El a trăit peste 90 de ani.

După Marea Unire a fost primar în Apşa de Mijloc şi a publicat o carte. Deşi a avut puţine clase, a fost un autodidact, şi şi-a scris memoriile. Este o carte extraordinară, una dintre cele mai puternice cărţi scrise vreodată de un ţăran, din toată lumea românească.

Şi Ilie Filip a fost primar la Apşa de Jos, dar nu ştiu foarte multe detalii despre el, dar ştie Ioan Botoş. Dacă sunt adevărate zvonurile că s-a găsit mormântul lui Ilie Filip, poate reuşim împreună cu urmaşii lui să-l deshumăm şi să-l aducem acasă unde să fie cinstit şi prin ridicarea unui monument”.

Ion Botoş, preşedintele Uniunii Interregionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia” completează: „Ilie Filip a fost primarul Apşei de Jos şi în urma unui proces dintre o firmă evreiască şi primăria din Apşa de Jos în legătură cu tăieri de păduri, el a câştigat procesul la Hust. Iar după sentinţa ce îi dădea dreptate a plecat în 1933 să ridice decizia şi înapoi nu s-a întors. A fost găsit mort pe Tisa, la 15 km de Hust. Nu cred că ar mai putea fi identificat mormântul, pentru că din câte ştiu doar prin 60 s-a spus rudelor unde ar fi îngropat, cu aproximaţie, dar ei nu au participat la înmormântare. Anul acesta am pus la punct mormântul lui Mihai Dan, i-am făcut un monument funerar şi l-am dezvelit la 22 noiembrie. Ne-au sprijinit unele personalităţi şi restul am pus noi, Asociaţia „Dacia”. Aşa că, acum poate merge orice român la acest mormânt să pună o floare şi să aprindă o lumânare”.

Din Maramureşul Istoric au fost în total 30 de delegaţi la Marea Unire, iar despre cei mai mulţi, nu se mai ştie nimic. În urmă cu 95 de ani, apelul către maramureşeni se încheia cu cuvintele: „să ne arătăm vrednici de vremurile pe care le trăim”. Noi, generaţii de astăzi, trebuie să ne arătăm vrednici de istoria şi înaintaşii noştri.

La trecutu-ţi mare...

„În toată perioada interbelică, de fiecare dată, ziua de 1 Decembrie era foarte cinstită atât în presă, cât şi la nivelul comunităţilor. Se organizau tot felul de manifestări, erau aduşi cei care mai trăiau şi participaseră la Marea Unire. Erau foarte cinstiţi şi cei care au participat la Unire, dar şi cei care au murit pe front, pentru că Asociaţia Cultul Eroilor se ocupa îndeaproape de toate aspectele acestea, mult mai bine decât astăzi. În plus, ei erau cunoscuţi şi respectaţi. În general, toţi au ajuns să fie oameni cu studii superioare, dar şi ceilalţi care au rămas fără studii au rămas în continuare liderii comunităţilor. Pentru că nu s-a dus oricine la Marea Unire, ci au fost trimişi oameni reprezentativi.

De exemplu, în perioada ’77 – ’81, când eram elev la Liceul Pedagogic, de fiecare dată de 1 Decembrie eram duşi în centru, unde a fost adunarea din 22 noiembrie şi veneau dintre cei care mai erau în viaţă şi participaseră la Unire şi ne povesteau ce au trăit. De asemenea, erau invitaţi şi la clasă să ne vorbească. Din punctul meu de vedere au fost cinstiţi şi s-a procedat foarte corect cu ei.

În general, mormintele lor sunt cunoscute şi au fost păstrate de către familiile lor, dar şi de către comunităţi. În unele situaţii s-au făcut chiar monumente la morminte”.

 

Lector univ. dr. Ilie Gherheş

„Noi ar trebui ca măcar o dată la 100 de ani să facem un fel de igienă morală a acestui subiect. Să lăsăm deoparte balastul regimurilor care s-au succedat şi să fim pur şi simplu patrioţi. Că oamenii aceia s-au dus din patriotism acolo, iar pe atunci patriotismul avea valoare”.