Fantomaticul Centru de Prevenire Antidrog Maramureş are o strategie pe şapte ani

Cu ocazia Zilei Internaţionale de Luptă Împotriva Traficului şi Consumului Ilicit de Droguri, există şi aşa ceva, în Baia Mare, s-a organizat o întâlnire a Centrului Antidrog Maramureş cu reprezentanţii mai multor instituţii şi presa băimăreană.

Obişnuiţi cu aiurelile prezentate de pe vremea în care acest Centru, înfiinţat (în toată ţara) sub sigla Ministerului Afacerilor Interne şi a Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA), era condus de colonelul Măcelaru, am vrut să punem invitaţia acolo unde îi este locul.

Dar faptul că o parte a presei băimărene a primit informaţii mai detailate cu privire la situaţia celor care sunt consumatori de droguri în Maramureş, ne-a determinat să mergem la întrunire.

În sala 105 a Palatului Administrativ din Baia Mare erau veniţi invitaţii, reprezentanţi ai unor instituţii din Baia Mare. Nu ştim cine au fost, deoarece organizatorii nu i-au prezentat. Şeful actual al Centrului maramureşean este subcomisar Flavia Sălăgean. Presupunem că este subcomisar la IJP Maramureş.

După un moment de rumoare a început prezentarea. Doamna subcomisar a citit un fragment din declaraţia unui domn de la o structură internaţională ce se ocupă cu lupta antidrog.

După care a urmat prezentarea aşa-zisei strategii a Centrului maramureşean pentru perioada 2014-2020. Pe 17 pagini au fost trecut texte frumoase despre lupta împotriva traficului de droguri a instituţiei naţionale ANA. Inutil să spunem că au fost prezentate la foc automat de un coleg al doamnei subcomisar, după cum a spus domnia sa: DJ-ul de la laptop unde era eterna prezentare în powerpoint. Un tip cu ochelari care s-a dovedit a fi iritat de faptul că ne-am permis să punem câteva întrebări, la finalul aşa-zisei prezentări.

Am sesizat că domnul coleg al doamnei subcomisar a avut câteva ezitări în a porni prezentarea, ceea ce ne face să credem că nu este „muzica” pe care o preferă.

Prezentarea strategiei a fost o sumară citire a unor pasaje din cele 17 pagini. O lectură nepalpitantă, neinteresantă şi fără vreo finalitate pentru cetăţenii acestui judeţ.

A fost pusă întrebarea magică: dacă sunt întrebări? La acest capitol am încercat să elucidăm misterul informaţiilor oferite în avampremieră unor ziarişti. Nu avem nimic cu colegii noştri, ei au fost isteţi, iar noi, cei de acolo, am fost proştii prezentării. Am primit răspunsul meritat. Colegii au primit invitaţia şi nu au mai aşteptat, au vorbit cu doamna subcomisar. Aceasta le-a dat colegilor nişte date, cifre, legate de consumul de droguri, de modul în care se tratează, unde, câţi.

Am aşteptat să ne prezinte şi nouă, „în plen”, aceste date. Nici poveste! Ba, am deranjat că am întrebat. Flavia Sălăjan a spus că Centrul se ocupă cu prevenirea, nu cu statisticile la zi ale consumatorilor de droguri din Maramureş. Ceea ce este o scăpare, credem noi. Cum poţi face o prevenţie fără să ştii ce ai pe străzile judeţului?

Am aflat cu stupoare că anul trecut la acest Centru nu a apelat nimeni pentru acţiuni de consiliere, dintre mulţii consumatori de droguri din nordul ţării. Iar în anul 2012 a fost un caz! Incredibil!

Următoarea întrebare a venit în mod firesc: ce se face cu fondurile alocate pentru activitatea Centrului? Sălăjan a răspuns că nu au alocat niciun bănuţ. Că tot ce fac, adică broşurele, afişe sau cine mai ştie ce, sunt făcute de cei de la Bucureşti. Parcă nu ne vine a crede.

La această întrunire au fost sucuri, apă şi un mixt de mâncat. În plus, au fost pregătite nişte mape cu o copertă în care era trecut în engleză faptul că ziua de 26 iunie este ziua internaţională… Adică, nişte costuri. Dacă Centrul nu are bani, de unde sunt bani pentru protocol…? „Le-am adus noi!”, a spus doamna Sălăjan. Acum nu ştim dacă noi înseamnă portofelul personal sau portofelul mai generos al IJP Maramureş. În oricare din variante, ar fi trebuit trecuţi sponsorii.

Trecând peste partea tragi-comică a situaţiei, am constat câteva chestiuni.

În urmă cu mai mulţi ani GAZETA de Maramureş a adus în atenţia publică fenomenul îngrijorător al consumului de droguri, mai ales în şcolile Băii Mari, chiar licee din zonele centrale ale municipiului. Ni s-a dat cu tifla chiar de către comisarul şef al IJP Maramureş de la aceea vreme, Ioan Isac.

Iată că, după mai mulţi ani, aflăm că totuşi consumul de droguri este o realitate în Maramureş. Doream ca acum să ni se pună la dispoziţie date concrete, cifre cu privire la consumul de droguri, în aşa fel încât să putem prezenta ceea ce este de fapt, ca părinţii, adulţii să poate lua măsuri, să ceară sfaturi, să acţioneze. În lupta împotriva consumului de droguri presa are un rol foarte mare, sau ar trebui să aibă!

Evident că realitatea noastră diferă de realitatea celor de la acest Centru fantomatic. În perioada următoare vom cere date concrete despre activitatea acestei structuri ce consumă, probabil, fonduri publice însemnate.