Expoziţia „Canalul Dunăre - Marea Neagră. Un cimitir programat”

Expoziţia „CANALUL DUNĂRE - MAREA NEAGRĂ. UN CIMITIR PROGRAMAT” a Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet este deschisă în perioada ianuarie-martie 2020 la Muzeul Brăilei „Carol I”.

Fundaţia Academia Civică şi Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei au vernisat această expoziție pentru prima dată 4 martie 2010, orele 13,

În prezenţa unui public numeros, cu prilejul vernisajului a avut loc şi un simpozion la care au participat istorici, foşti deţinuţi politici, victime ale Canalului şi membri ai familiilor acestora. Au vorbit Mihaela Popescu, directoarea Centrului pentru activităţi recreative, Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului, foştii deţinuţi politici Ion Varlam, acad. Şerban Papacostea, Mirel Stănescu, Alexandru Mihalcea, istoricii Marian Cojoc şi Virgil Coman, scriitoarea Doina Jela şi ziaristul Valentin Hossu-Longin (fiul ing. Emil Hossu, condamnat în procesele Canalului).
A fost citit şi mesajul doamnei Flavia Bălescu, sora lui Corneliu Coposu. Printre invitaţii prezenţi la eveniment s-au numărat Rodica Coposu, Ma­riana Rădulescu, fiica lui Nichita Dumitru (unul dintre cei trei condamnaţi la moarte şi executaţi în procesele Canalului), Ruxandra Garofeanu (fiica ing. Gheorghe Garofeanu, condamnat în procesele Canalului), Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, Holger Dix, directorul Fundaţiei Konrad Adenauer, filosoful Mihai Şora, ing. Nicolau Noica şi arh. Aurelian Trişcu, membri ai Consiliului Director al Fundaţiei Academia Civică.
 
Expoziţia comemorativă „CANA­LUL DUNĂRE - MAREA NEA­GRĂ. UN CIMITIR PRO­GRA­MAT”, este rea­lizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului. Curatorul expoziţiei este Romulus Rusan.
Expoziţia a fost realizată cu sprijinul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale şi al Fundaţiei Konrad Adenauer.
Expoziţia comemorativă prezintă istoria unui genocid: distrugerea celor care spuneau NU regimului Dej-Pauker-Teohari-Chişinevschi.

Socie­tăţii româneşti neînregimentate – cuprinsă sub termenul infamant de „burghezie” – i s-a pregătit un loc de exterminare a elitelor sale, fie ele culturale sau politice, fie preoţeşti, mili­tare, ţărăneşti sau muncitoreşti.

Legislativ – dacă putem folosi termenul – această condamnare la moarte a fost pusă în practică prin decretul 6 din 14 ianuarie 1950, prin care se ordona trimiterea în unităţile de muncă a „tuturor celor ce primejduiesc, sau încearcă să primejduiască, orânduirea socialistă, dacă faptele lor nu constituie infracţiuni”.
Cu alte cuvinte, fără mandat de arestare şi fără proces, erau încar­ceraţi toţi cei cărora nu li se putea imputa decât faptul că sunt, în mod teoretic, adversarii regimului.