Eveniment cultural maramureșean de anvergură găzduit de Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca

Conf. Univ. dr. Ştefan VIŞOVAN
Nicolae TEREMTUŞ

Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a organizat, la Clubul Colegiului Academic, un eveniment cultural de excepție, inclus în Calendarul manifestărilor dedicate împlinirii a o sută de ani de la înființarea Universității Daciei Superioare din Cluj – lansarea lucrării „O sută de ani de la Marea Unire. O sută de personalități maramureșene care au făcut istorie”, elaborate, în coordonarea directorului Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Teodor Ardelean, de un colectiv extins, în componența căruia au intrat peste optzeci de intelectuali din mai multe zone ale țării.

Au ținut să participe la acest act de cultură o bună parte dintre elitele orașului de pe Someș: academicianul Marius Porumb, director al Institutului de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca; academicianul Emil Burzo, pre­ședintele Filialei Cluj a Academiei Române; academicianul Dorel Ba­nabic, președintele Secției tehnice a Academiei Române; Ioan Bolovan, membru corespondent a Academiei Române, prorectorul Universității „Babeș-Bolyai”; Ion Pop, membru corespondent a Academiei Române, teoretician al avangardei literare, poet, critic și istoric literar; Liviu Pop, profesor universitar emerit, membru corespondent a Academiei Române, cadre didactice universitare, cercetători de la cele mai importante instituții de profil din Cluj, ziariști, scriitori, cunoscuți oameni de cultură etc.
Manifestarea a fost deschisă de Ioan Bolovan, care, adresându-se distin­șilor participanți, a spus:
„Astăzi avem bucuria de a fi părtași la un eveniment din galeria UBB 100, având și oaspeți dragi din afara Clujului, începând cu domnul director Teodor Ardelean de la Biblioteca «Petre Dulfu» din Baia Mare cu o parte din autorii care au contribuit la această minunată lucrare pe care o supunem atenției Domniilor Voastre, dar și oaspeți din afara Maramu­reșului și a Clujului și, evident, clujeni. Tuturor vă urăm bun venit”.

Preluând și în acest cadru rolul de coordonator, dr. Teodor Ardelean a ținut să accentueze că: „Astfel de momente sunt necesare pentru toți; indiferent de vârstă, de rang, de greutate specifică intelectuală sau academică, de forța de exprimare a interioarelor noastre, e nevoie să ne întâlnim la momente de acestea, care sunt prilej de bucurie”. Vorbitorul a trecut apoi în revistă câteva dintre preocupările Centrului de Cercetare și Documentate al Academiei Române, care ființează pe lângă Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, care elaborează studii și cercetări importante și care are în preocupările sale „și încercarea de a se lupta cu consumul cultural hedonist. Pentru această carte s-au alocat 100. 000 de lei pentru 2.000 de exemplare (46 de lei/exemplar). În schimb, pentru o petrecere care ține o după-masă sau o seară se alocă și 200.000 de lei, adică de două ori mai mult – pentru ca să se simtă bine poporul. Acest stil, pe care-l au toate administrațiile – de la comune la orășele, de la consiliile județene și până la ministere – este foarte greu de demontat”. Revenind la cartea celor o sută de perso­nalități, Teodor Ardelean subliniază că s-au făcut deja lansări la Baia Mare, la Ulmeni, la Sighetul Mar­mației, iar lansarea de la Cluj-Napoca este motivată de legăturile strânse, vechi, mari și importante dintre toposul maramureșean exis­tențial și metropola transilvană, iar cei 76 de autori ai cărții demons­trează din plin că în lumea intele­c­tuală există solidaritate atunci când este vorba despre proiecte de asemenea anvergură. „Sunt autori care ei între ei nu povestesc de multă vreme, nu mai au dialog, dar cu noi, pe filiera vectorului direct, au cola­borat foarte bine, căci cartea aceasta este o cruce, este semnul identității noastre, este semnul sub care ne-am propus să învingem inerția, rutina, precum și discordiile ce există în societate și, mai ales, ne-am propus să învingem în bătălia cu autoritățile. Ministerul Culturii nu ne-a dat anul trecut nici un leu. În schimb, pentru bătut pe picior, pentru mici și bere Maramureșul a luat cea mai mare sumă din România – cinci milioane și jumătate de lei. Deci ăștia suntem, în felul acesta defilăm, dar nu înseamnă că noi renunțăm să mergem mai departe pe linia pe care ne-am impus-o. Noi am folosit timpul, cât s-a putut, cu această carte, în sensul de a se face să se înțeleagă că istoriile se fac numai prin și cu oameni și trebuie să învățăm să-i prețuim mai mult pe cei de azi reconsiderându-i pe cei de ieri”.
A luat apoi cuvântul conf. univ. dr. Ștefan Vișovan, prefațatorul și lectorul cărții, care a evidențiat dificultatea elaborării lucrării, precum și importanța acesteia pentru istoria culturală nu doar a Maramureșului sau a Ardealului, ci a României întregi. În continuare, Domnia Sa a precizat că, dacă aruncăm o privire asupra listei personalităților incluse în lucrare constatăm, cel puțin pentru Maramureșul istoric, „printre acestea se regăsesc reprezentanți ai unor familii nobile străvechi, cum sunt Mihali, Chindriș, Bârlea, Ci­plea, Doroș, Filipașcu, Lazăr, Stan, Timiș etc.”.
În continuare Ștefan Vișovan a ținut să sublinieze că lucrarea „confirmă cu asupra de măsură legăturile importante, vechi, constante și deosebit de lucrătoare dintre elitele maramu­reșene și Cluj, metropolă înspre care au gravitat forțele creatoare și in­telectualitatea patriotă din întreaga Transilvanie. E bine să se știe că din cele o sută de personalități cuprinse în carte peste șaptezeci au avut contacte de ordin profesional, politic, administrativ, academic etc. cu ca­pitala Ardealului.”
Profesorul universitar dr. George Achim, directorul Școlii doctorale din cadrul Facultății de Litere din Baia Mare a precizat că au intrat în vederile coordonatorului lucrării acele personalități care au trăit măcar o zi în România Mare de la 1 decembrie 1918 și până în zilele noastre și care nu mai sunt printre noi. În al doilea rând, Domnia Sa a spus că „Maramureșul este un spațiu care adună foarte multe dintre calitățile remarcabile care dau particularitatea și caracterul istoric ale poporului nostru. Vom găsi aici personalități remarcabile din foarte multe domenii. De la scriitori de primă mărime ai literaturii, la pre­lați, la oameni politici remarcabili, la martiri ai închisorilor comuniste, la oameni de vârf, elite din diferite domenii de știință sau cultură”.

Prof. univ. dr. Ion Cuceu, renumit etnolog, directorul Arhivei de Folclor a Academiei Române: „În ceea ce vreau să vă spun, trebuie să-l continui pe d-l prof. Achim de la Baia Mare, conducătorul Școlii doctorale filologice de la Universitatea din Baia Mare. Este o idee strălucitoare publicarea de date despre 100 de personalități legate direct sau indirect de Maramureș. Fie născuți în Maramureș și cu o activitate legată de instituții maramureșene, fie chiar, cum este cazul marelui Bartók, cercetători care s-au aplecat în mod special asupra unor fenomene de cultură tradițională specifice Mara­mu­reșului istoric”.
Academician Marius Porumb a spus următoarele:
 „Una dintre instituțiile de marcă ale Maramureșului și ale Cetății artelor și culturii Baia Mare este marea Bibliotecă Județeană «Petre Dulfu», condusă de distinsul nostru prieten prof. dr. Teodor Ardelean, iubitor și ctitor de cultură, făuritor și inițiator al unor evenimente de excepție cu rezonanță națională și adesea prestigioase manifestări internaționale de promovare a culturii românești. Monumentalul volum intitulat «100 de personalități maramureșene care au făcut istorie», apărut în editura Bibliotecii Județene «Petre Dulfu» este o ofrandă închinată Centenarului, un gest de prețuire adresat înaintașilor, care direct sau indirect au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri. Conștient de importanța momentului istoric, care atestă și fortifică România modernă, iniția­torul și coordonatorul a conceput ampla lucrare, ce evocă pagini ale istoriei maramureșene prin o sută de oameni binecuvântați ai veacului care s-a scurs de la Marea Unire”.

În încheierea evenimentului de la Cluj-Napoca, domnul Ioan Bolovan a spus următoarele: „Trei lucruri aș adăuga, fără să mă repet sau să repet ceea ce s-a spus deja. Unu: de mai bine de două secole, elaborarea de enciclopedii, de colecții de documente este tributul națiunilor civilizate, dezvoltate. Pentru unii – și din țară, și de afară, se pare că ar veni amurgul națiunilor. Această lucrare, această obstinație a unor oameni inimoși care s-au strâns în jurul unui proiect vrea să demons­treze că națiunea română nu moare și nu va muri, și-și va onora menirea de a produce la centenar, la bicentenar și nu numai, aceste instrumente fenomenale care fac dovada ma­tu­rității, responsabilității și implicării elitelor culturale. Doi: am fost și eu coordonatorul unei enciclopedii a Unirii în 2018, doar că diferența este mare. Comanda a venit de la București la Institutul Cultural Român cu număr de semne, cu număr de fișe, iar lucrarea noastră are cam două treimi din ce este lucrarea de față. Ce vrea să însemne acest lucru? Că, dacă suntem ghidați de centru, suntem constrânși, dar dacă pornim din periferie, nu avem constrângeri, nici măcar bugetare, pentru că sunt oameni inimoși care își dau obolul lor și mai sunt și instituții responsabile în teritoriu și iată că a fost posibil un asemenea instrument deosebit. Nu vreau să spun că nu e nevoie de centru, să nu fiu greșit înțeles; centrul trebuie să rămână, soarele a răsărit și până în ’18 și după ’18 și trebuie să răsară de la București. Nu înseamnă, însă, că sunt adeptul centralismului. Aceasta este altă discuție. Centrul trebuie să-și păstreze locul, dar să nu așteptăm noi ca de la centru să ni se rezolve toate lucrurile și centrul să ne impună proiectele. Nu. Depinde de noi înșine. Și iată că aveți în față o asemenea mostră că, neașteptând de la Centru, se pot realiza lucruri mari. Și, apropo, domnule profesor, nici UBB n-a primit de la Ministerul Culturii nici un leu pentru cele 8 volume de documente dedicate Unirii, care sunt acum pe cale să iasă de la tipografie. Opt volume. Dar pe plan local de la Consiliul Județean, de la bănci și de la oameni cu suflet am primit bani, iar lucrarea cu 8 volume o vom lansa cât de curând. Deci, iată, că nu ne-am mai bazat pe Centru și prin forțele proprii ale universității și, repet, cu sprijinul unor instituții bancare și nu numai, reușim să aducem și noi un omagiu și o ofrandă generației Unirii. Și trei: cred că este ceva putred, nu în Danemarca, ci în Maramureș cu aceste gesturi de noblețe, de sacrificiu, pe care doar oamenii liberi în prezent le pot face. Pentru că Maramureșul, ca și alte zone al spațiului românesc, aici în Transilvania, cel puțin, a avut o elită de oameni liberi. Nu la fel de potentă, de influentă ca și celelalte națiuni minoritare.
Dar, totuși, un Emil Burzo a sacrificat recent aproape 100 de mii de euro din bugetul familiei pentru statuia lui Iuliu Maniu, familia Porumb la fel. Mai este o familie Porumb din Maramureș care a făcut o donație la UBB de vreo 100 de desene și schițe ale unui tânăr pictor care-și făcuse intrarea înainte de Marele Război în școala de la Baia Mare – Alexandru Duma, care a murit pe frontul din Italia nu înainte dea lăsa, de pe front, din tranșee, peste 100 de schițe de desen care sunt unicate. Nu sunt poate la nivelul lui Oskar Kokos­chka, dar, când vom inaugura Muzeul Pri­mului Război Mondial – sper să fie când vom începe anul universitar omagial la toamnă, în 30 septembrie – și cu aceste desene inedite și cu tehnica specifică secolul XXI, vom realiza o premieră în România.
Și este încă o dovadă, repet, a acestei generozități, a acestei noblețe de care ma­ramureșenii, iată, au dat, dau, și sunt convins că vor da dova­dă în viitor”.