• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 16 Octombrie 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 5 Octombrie , 2018

„Europa, nu Sodoma!”

Iubiții mei, cel puțin de șapte ani încoace v-am vorbit din acest Altar despre Maica Domnului. Poate că mă repet. Nu aceasta este important. Important este ca ceea ce vă spun eu să meargă la inimă și să vă lumineze mintea și să vă întărească credința. Eu aș vrea să mă opresc astăzi asupra a două momente din viața Maicii Domnului. Am să încep cu ultimul, și anume cu Adormirea ei pe care o sărbătorim astăzi.

Iubiții mei, există o icoană veche, foarte frumoasă, din opera lui Brân­coveanu a Adormirii Maicii Dom­nului, în care unul dintre Apostoli stă lângă trupul neînsuflețit al Maicii Sfinte, cu mâna la obraz, și se uită îndelung cu o uitătură care nu expri­mă nici durere, nici disperare, ci doar mirare, uimire, parcă ar spune: „Iată, ființa aceasta a murit, iar noi urmează să o îngropăm. Cum este cu putință să pu­trezească și să fie mâncată de
viermi o ființă atât de curată de-a lungul vieții ei?”.

Iubiții mei, știm că Maica Domnului a fost înmormântată de către Sfinții Apostoli, în afară de unul care a lipsit: Toma. Din vrerea lui Dumnezeu, Toma a venit cu trei zile mai târziu, dar a vrut și el să o mai vadă, o dată, la chip, pe Maica Domnului, și a cerut să i se deschidă mormântul. Și atunci ceilalți Apostoli au dat lespedea la o parte și au constatat cu uimire că mormântul era gol; că Fiul său, pe aripi de înger, o ridicase la cer tocmai pentru ca trupul ei, care Îl purtase în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, să nu fie dat putreziciunii și viermilor. Și astfel, prin transfigurare, trupul Maicii Domnului a fost ridicat la cer, păstrându-și puritatea până la sfârșit: o curăție atât pe Pământ, cât și dincolo, în Împărăția lui Dumne­zeu. De aceea, iubiții mei, Maica Dom­nului este și o icoană, prin excelență, a curăției omenești. Nu a fost altă femeie pe lume pe care Dumnezeu să o cheme la misiunea la care a chemat-o pe ea, și nu a fost nicio ființă pământească, în lumea aceasta, care să fi fost atât de curată, în viața ei, ca Maica Domnului. Așadar, iubiții mei, atunci când vărsați o lacrimă de bucurie, o vărsați și în fața icoanei curăției desăvârșite a omului.

Al doilea moment s-a petrecut la înce­putul propovăduirii Domnului. Fiul ei împlinise vârsta de 30 de ani, Își alesese Apostolii, și iată că acolo, în Galileea, înainte ca El să fi făcut vreo minune și să demonstreze că este, cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu, au fost invitați la o Nuntă în satul Cana din Galileea, un sat de pescari sărăcăcioși, de pe malul la­cului. Și la Nuntă a mers Domnul Iisus împreună cu Maica Sa și împreună cu Ucenicii Săi. V-o amintiți; ați auzit-o de multe ori din Sfintele Evanghelii. La un moment dat, în timpul ospățului de nuntă, Sfânta Fecioară Maria a băgat de seamă că se isprăvise vinul. Atunci și-a îndreptat privirea către Fiul ei și a spus: „Fiule, nu mai au vin”, iar El a răspuns: „Ceasul Meu încă n-a venit”. Ce înseamnă aceasta? Maica Lui Îi cerea să facă o minune pentru acești oameni și să le dea vin la masă ca să-și poată isprăvi ospățul. Dar El nu atunci plănuise să facă prima minune, ci mai târziu, cândva, și Maica Domnului I s-a uitat în ochi fără cuvinte și le-a poruncit celor ce slujeau la masă să se apropie și le-a spus doar atât: „Faceți tot ceea ce vă va spune El”, și El le-a spus să toarne apă în vase mari. Ei au turnat, El a binecuvântat apa, iar aceasta s-a prefăcut în vin, iar vinul a fost pus pe mesele nuntașilor pentru ca ei să-și ducă ospățul până la capăt.

Dragii mei, nu întâmplător, întâia mi­nune a fost făcută la o nuntă și nu întâm­plător întâia minune a Domnului a fost făcută la rugămintea mamei Sale. Să privim mai la adânc. S-ar părea că, la început, această minune are o rațiune de ordin economic. Nu mai aveau vin la masă, dar nu aceasta era important. Importantă era demnitatea familiei care făcea nunta şi care-i poftise pe alții la ospăț. Ştiți cum este la țară şi mai cu seamă în comunitățile mici: începe să se şuşotească, să-şi dea coate, să vor­bească. Ați văzut? Ne-au chemat la nuntă şi nu au avut ce să ne pună pe masă. De aici, rușinea mirilor, a nașilor, a părinților, a întregii familii. Maica Domnului, prin aceasta, s-a gândit la demnitatea omului. Aceasta trebuia salvată. Acesta este tâlcul adevărat al acestei minuni. Și aș mai adăuga, iubiții mei: prin prezența Sa la această Nuntă, Mântuitorul Hristos a binecuvântat Taina Căsătoriei: căsătoria care înte­meiază o familie, care face copii pe care-i dau societății și prin care societa­tea crește. Taina Nunții, bine să știți de la mine, este singura Taină pe care nu a instituit-o Domnul Hristos, ci Însuși Dumnezeu Tatăl, odată cu primii oameni. Ne spune clar Sfânta Scriptură: „Și Dumnezeu l-a făcut pe om. Bărbat și femeie i-a făcut”. Și, după ce i-a creat și i-a binecuvântat, le-a spus: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și lucrați-l”.

Așadar, iubiții mei, observăm binecuvântarea Nunții și, prin aceasta, binecuvântarea familiei. De ce vă spun toate acestea?! Nu întâmplător și nu fără legătură cu vremurile pe care le trăim noi astăzi! Am spus că Maica Dom­nului este icoana curăției desăvârșite sufletești și trupești. Nu suntem noi oare, ca popor român, iubitor de puritate? Oare nu iubim noi cerul senin cu stele limpezi pe cer? Nu iubim codrul acesta frumos, desăvârșit? Nu iubim noi casele noastre să fie curate și vă­ruite, să nu miroase urât? Nu cultivăm noi flori? Nu tot românul are grijă de ograda lui să fie măturată, de curtea lui, de vitele lui, de grajdul lui?! Ne întrebăm: De ce oare această ofensivă de poluare a spiritului în țara noastră, România? Există mișcări ecologiste care luptă împotriva poluării apelor și a pădurilor și a solului și a aerului. Unde sunt mișcările ecologiste împotriva poluării spiritului? N-am văzut! N-am auzit! Presa, ziarele, revistele, canalele de televiziune se întrec în a arunca cu gunoaie în casele și în sufletele noastre. Aproape nu e post pe care să-l deschizi întâmplător și să nu vezi violență, sânge, bătaie, desfrâu și toate mizeriile care se pot întâmpla într-o lume păcătoasă. Aș întreba: Dacă ar veni cineva în casa cuiva și ar vedea fereastra deschisă și ar arunca cu gunoaie și ba­legă în casa omului din stradă oare n-ar veni nicio lege să-l împiedice și să-l pedepsească? Dar pe ferestrele deschise ale sufletelor noastre se aruncă tot felul de mizerii și de necurății. Pornografia și prostituția își fac reclamă în paginile ziarelor de mare tiraj și pe posturile de televiziune. N-avem legi pentru aceasta pentru că avem alte griji și alte treburi: libertatea. Libertatea rău înțeleasă și prost folosită. Nu este un păcat mai mare decât să folosești prost acest mare dar pe care ți l-a dat Dumnezeu și care este libertatea. Democrația este, eminamente, libertate, dar nu anarhie și dezmăț. Există o cenzură a bunului simț și e greu să suportăm cum obrazul bunului simț al poporului român este împroșcat de cei care nu se gândesc decât la bani. Și eu am fost gazetar în tinerețea mea și știu că principala calitate a unui gazetar este curiozitatea, să fie curios, să știe tot, ca o insectă. Dar insectele se împart în două mari categorii: albine și muște. Și fiecare se îndreaptă, în curiozitatea sa, spre ceea ce îl atrage. Am și avem o mare tristețe. De curând, Camera Deputaților a votat abolirea articolului 200 din Codul Penal prin care, practic, se legalizează unul din păcatele cele mai grave ale umanității și de care noi, în biserică,
ne-am ferit să vorbim pentru că numai a pronunța cuvântul „homosexualitate” și „homosexual” înseamnă a pângări urechile curate ale credincioșilor.
N-a fost ascultat apelul Patriarhului Bisericii noastre pe care l-a făcut în numele nostru, al tuturor, iar eu, în ultima vreme, am primit foarte multe scrisori din diferite părți ale țării, scrisori pe care le-am și pus la dispoziția presei, prin care sunt implorat ca eu, împreună cu membrii Sfântului Sinod, să facem tot ce ne stă în putință pentru a împiedica ducerea la capăt a acestei blasfemii pe obrazul poporului român, pe bunul său simț, pe cuviința lui, pe decența lui, pe dorul său de puritate și pe obrazul Maicii Domnului.
Aceste scrisori mă autori­zează să vă vorbesc despre acest lucru și să ridic protestul meu și al vostru, al tuturor, împotriva acestui act nesăbuit pe care
l-au făcut o parte din parlamentarii pe care noi, prin voturile noastre, i-am trimis acolo.
E de neconceput ca aleșii poporului să emită legi împotriva celor care i-au ales și, mai mult decât atât, să pălmuiască demnitatea celor care i-au ales. E de neimaginat ca o lege care privește moralitatea întreagă, de secole, a poporului român să fie votată înainte de a face un referendum sau cel puțin un sondaj de opinie ca să cunoști care este părerea poporului pe care tu ai fost trimis să-l reprezinți acolo. Dacă este vorba de libertăți, noi, alegătorii, suntem primii care dispunem de propria noastră libertate. De aceea, de pe acest amvon, în fața Maicii Domnului și în fața voastră, a tuturor, cei peste 300.000 de credincioși care v-ați adunat astăzi, fac un apel către bărbații noștri de stat, către oamenii noștri politici, să onoreze această sărbătoare la care sunt prezenți și să facă tot ce le stă în putință pentru ca să împiedice ducerea până la capăt a acestei blasfemii. Cel puțin să se ceară părerea. Noi nu vrem să fie trimis nimeni la pușcărie. V-o spune unul care a făcut pușcărie pe nedrept, dar trebuie să facem deosebirea între bolnavii de acest viciu, care sunt bolnavi, cu adevărat, din naștere, și față de care trebuie să avem toată compasiunea și înțelegerea și răbdarea și cărora le punem la dispoziție mijloace de îndreptare, de vindecare: atât scaunul duhovnicului, cât și cabinetul medical. Însă presiunile sunt făcute de vicioși, de suprasaturați, de cei care nu mai cunosc alt idol decât trupul și plăcerile lui. Problema gravă este că, prin aceasta, se legiferează egalitatea dintre Bine și Rău. Faptul că homosexualitatea poate să fie o alternativă la familie este un atentat la familia însăși, la această instituție fundamentală a oricărei societăți, familia pe care Domnul Hristos și Maica Domnului au binecuvântat-o în Cana Galilei.

Dragii mei, vom aștepta cu răbdare, dar nu vom tăcea și nu vom sta cu mâinile în sân și vom face tot ceea ce ne stă în putință în limitele legalității și ale bunei cuviințe să-i determinăm pe oamenii politici ca fiecare să devină un stetoscop, să-și aibă urechea aplecată și pusă pe inima poporului, așa cum face doctorul cu aceia pe care îi examinează. Să nu se înstrăineze nimeni de cei ce
i-au ales, în numele cărora și în bene­ficiul cărora trebuie să emită legi.

Iubiții mei, constat că în anul acesta numărul tinerilor care vin la hramul Sfintei Marii este mult mai mare decât altă dată. Este o mare bucurie pentru că noi constatăm aceasta și în biserici, începând cu Catedrala din Cluj, iar eu, aproape de fiecare dată când predic, adresez câte un mesaj special tinerilor.
Dragii mei tineri, dar vorbesc și pentru urechile părinților voștri, voi sunteți în floarea vârstei și dacă ați venit aici nu ați venit ca la un spectacol dat de un echipă de hippy, ci ați venit la o slujbă religioasă și aceasta am constatat-o din tăcerea desăvârșită, din ordinea desăvârșită, pe care toți au păstrat-o în timpul Sfintei Slujbe. Sunteți tineri; trăiți-vă tinerețea! E a voastră și trebuie să o trăiți înainte de a fi prea târ­ziu, dar în limitele decenței și ale bunei cuviințe. Nu vă imaginați cât este de plăcut să-ți trăiești tinerețea fără ca mai târziu să-ți fie rușine sau să-ți pară rău de faptele pe care le-ai făcut.

Dragii mei, păstrați-vă sănătatea sufletului așa cum țineți cel puțin la sănătatea trupului vostru. Învățați-vă, înainte de toate, să aveți spirit de discernământ, a deosebi între Bine și Rău, între sănătos și nesănătos, între folositor și nefolositor. Este începutul înțelepciunii voastre de tineri. De aceea protestez împotriva anumitor măsuri: fie legislative, fie de alt ordin, care încearcă să provoace confuzie, ca noi toți și mai cu seamă tinerii să nu deosebească Binele de Rău și să meargă de-a valma. Este ceea ce poate nenoroci un întreg popor, o întreagă națiune. Este în firea lucrurilor ca un tânăr să fie curios. Fiți curioși, cât se poate de curioși în știința voastră, în setea voastră de carte, în setea voastră de educație, fiecare unde îl trage inima, dar nu lăsați curiozitatea să umble acolo unde este primejdie. Oricât ai fi de curios, și oricât ai fi om de știință, nu-ți vei pune mâna într-un cuib de vipere și nu vei încerca aventura de a prinde o viperă de coadă pentru a o duce acasă drept trofeu. La vârsta fragedă, vă pândesc anumite primejdii: lipsa de discernământ, curiozitatea nesăbuită, viciile care se infiltrează încetul cu încetul.

Dragii mei, vine o vreme când începi să bagi de seamă că ai mers prea departe și că trebuie să te oprești, dar vreau să vă spun acum un singur lucru: din ce în ce mai mult se dau semnale de alarmă în țara noastră că tinerii încep să devină toxicomani, să fie consumatori de droguri. Aduse în import de către oameni fără niciun fel de scrupule, fără niciun fel de conștiință, și numai din pofta de câștig. Țineți minte de la mine: din orice deprindere rea și din orice viciu există o cale de întoarcere: și de la fumat, și de la băutură, și de la jocul de cărți... De la consumul de droguri nu există cale de întoarcere! Este calea sigură către pierzanie. Aceste otrăvuri sunt menite să placă unora și să le destrame personalitatea și ființa, ducându-i în neant pe ei și pe cei din jurul lor. Opriți-vă curiozitatea la pragul acestui mare pericol al vieții noastre sociale. Noi, Biserica, și noi, Școala, și noi, Justiția, și noi, Parlamentul, și noi, Guvernul, și noi, Asociațiile umanitare, vom face tot ce ne va sta în putință să impunem legi pentru ca această mare nenorocire care începe să se infiltreze în societatea noastră să fie oprită și să fie pedepsită, dar este mai bine ca fiecare să opereze ca propriul său judecător în propria sa conștiință. Dacă fiecare va face așa, într-o conștiință cu adevărat creștină, nu va mai fi nevoie nici de justiție, nici de instructori speciali și nici de legi pedepsitoare.

Dragii mei tineri, faptul că ați venit aici, la acest hram, și faptul că sunteți atât de cuviincioși este un semn bun pentru societatea noastră românească. Vă mulțumim și Dumnezeu să vă răs­plătească și să vă ocrotească în tine­rețea voastră. Bucurați-vă de ea, dar încă o dată: în limitele bunei cuviințe, care vă oferă toate satis­fac­țiile posibile pe care vi le doriți. Și un sfat către părinți: Nu uitați și voi, părinților, că aveți răspunderi față de copiii voștri, față de felul cum îi creșteți și față de felul cum îi educați.

Fiecare părinte să știe că este el însuși un educator și să aibă grijă de odras­lele lui și, în felul acesta, putem nădăjdui în regenerarea morală, dar și în regenerarea biologică a poporului român, care este într-o rapidă cursă de scădere, în urma marelui număr de avorturi care s-au făcut în ultimii zece ani. Vrem redresarea familiei și reînnobilarea familiei, iar pentru aceasta legiuitorii noștri din Parlament și cei care ne cârmuiesc de la Guvernul de astăzi și de mâine să știe că una din primele lor datorii este să aibă urechea ațintită asupra trebuințelor reale și stringente ale poporului. Noi le salutăm prezența multora aici, în mijlocul nostru, personalități distinse, de seamă, pe care le cunoaștem, sunt unele personalități care vin an de an și pe care-i cunoașteți și, de aceea, în­drept acest apel în numele lui Dumne­zeu, dar și în numele vostru, al tuturor, în numele păstorilor și în numele păstoriților: să aibă, asemenea unui stetoscop, urechea ațintită, aplecată, lipită de inima poporului care i-a ales și care îi va alege în această toamnă.

Iată, iubiții mei, ne-a hărăzit Dumne­zeu o zi de aur și pentru acest praznic. Este binecuvântarea Lui peste noi toți. De aceea, în încheiere, aș vrea să vă rog să puneți la inimă cele ce v-am spus. Vi le-am spus din toată inima mea, din toată credința mea și, uneori, cu sufletul sângerând. Să le duceți la casele voastre, să le spuneți vecinilor voștri, și altora, ce ați auzit la Mănăstirea Nicula astăzi și ce ați învățat de acolo pentru ca poporul român să se poată regenera și lăuntric. Aș vrea să știe toată lumea: vom face reforme economice și politice, dar toate acestea nu vor avea roade dacă nu vom face reforma morală a poporului român. Să stârpim din țară minciuna, hoția, tâlhăria, drumul ocolit. De îndată ce se va instaura ordinea morală în tot aparatul de stat și în toate straturile sociale, cu toată sărăcia noastră putem, într-adevăr, să aspirăm către Europa. Dar aș spune o vorbă care să fie auzită bine: noi suntem europeni prin geografie, prin istorie și prin vocație. Noi suntem în Europa; este vorba să intrăm în structurile europe­ne, și suntem gata să o facem, iar Biserica Ortodoxă Română și fiii ei au declarat-o, sus și tare: Suntem în Europa! Avem în față o nouă Europă care ni se propune, dar aș vrea să spun răspicat: Europa, nu Sodoma! Suntem europeni. Puneți la inimă, domnii mei și iubiții mei, reacția acestui popor care, de obicei, la slujbe nu aplaudă. Întoarceți-vă la casele voastre cu un spor de sfințenie și de bună cuviință și, mai cu seamă, cu un mare spor de curaj. Noi, ca popor român, mai cu seamă în Transilvania, n-am pierit în vremurile grele. Nu vom pieri acum. Im­portant este să ne ținem trează conș­tiința noastră creștină și româ­nească. Întoarceți-vă la casele voastre cu lacrimile de bucurie ale Maicii Domnului și cu lacrimile voastre de bucurie că v-ați întâlnit cu ea și cu adevărurile ei și duceți aceste lacrimi de bucurie în casele voastre, odată cu binecuvântarea lui Dumnezeu și odată cu ochii Maicii Domnului, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

 

„E de neconceput ca aleșii poporului să emită legi împotriva celor care i-au ales și, mai mult decât atât, să pălmuiască demnitatea celor care i-au ales. E de neimaginat ca o lege care privește moralitatea întreagă, de secole, a poporului român să fie votată înainte de a face un referendum sau cel puțin un sondaj de opinie ca să cunoști care este părerea poporului pe care tu ai fost trimis să-l reprezinți acolo. Dacă este vorba de libertăți, noi, alegătorii, suntem primii care dispunem de propria noastră libertate”.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.