• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 16 Decembrie 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 28 Septembrie , 2010

EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / „Banda Glasul Muntilor”

In contextul naționalizarii din iunie 1948, Vasile Rusu, un taran simplu din comuna Satu Nou, de langa Baia Mare, a cerut sa i se dea partea ce i se cuvenea din fabrica, intrucat aflase ca devenise si el proprietar, impreuna cu intreg poporul. Numai ca, din „coproprietar”, Rusu a devenit „dusman al poporului”, iar gluma a declansat o lupta acerba cu autoritatile, in munti. Dupa proclamarea Republicii Populare Romane si infaptuirea reformelor monetare si agrare, in 1948, comunistii aveau sa faca un ultim pas pentru infaptuirea idealului comunist: nationalizarea. Prin Legea nr.119 din 11 iunie 1948, statul roman nationaliza toate resursele solului si subsolului care nu se gaseau in proprietatea sa la data intrarii in vigoare a Constitutiei Republicii Populare Romane din 1948, precum si a intreprinderilor individuale, a societatilor de orice fel, asociațiilor particulare industriale, bancare, de asigurari, miniere, de transporturi și telecomunicații etc. Procesul de nationalizare a fost prezentat ca o necesitate, savarsita spre „binele poporului muncitor”. Un taran dintr-un sat din zona Baii Mari a facut „greseala” de a lua in serios gluma comunistilor. Istoria orala spune ca Vasile Rusu s-ar fi prezentat, dupa nationalizare, la fabrica la care lucra, pentru a cere partea sa din proprietate. Deh, daca tot sunt bunurile poporului, atunci sa beneficieze poporul de ele. Evident, „gluma” nu a fost gustata de comunisti. Vasile Rusu nu a facut decat sa dezlantuie teroarea rosie si o lunga lupta cu sistemul. Urmarit de Securitate si hartuit, Rusu s-a retras in munti, si a format gruparea „Glasul Muntilor”. In lucrarea „Formatiuni „minore” de rezistenta anticomunista si fugari din nordul Transilvaniei”, Dorin Dobrincu arata ca data exacta a constituirii bandei nu se cunoaste, dar „documentele reliefeaza ca Vasile Rusu era membru al Partidului National Taranesc, iar in 1949 incerca sa faca rost de mijloace explozive prin diferiti membri ai organizatiei sale. Spre exemplu, Marin Mandiu a furnizat, in august 1949, prin Gheorghe Calugarul, 6-7 kilograme de dinamita pe care le sustrase din magazia picherului. Tot Mandiu a dat lui Vasile Rusu, prin Ioan Cosmuta, 12 metri de fitil, 30 de capse si 1,7 kilograme de dinamita. Grupul condus de Vasile Rusu, format din trei persoane, era amintit in septembrie 1949 in judetul Satu Mare. In acelasi areal mai erau semnalate doua grupuri, unul dintre acestea fiind format din sapte persoane imbracate in haine militare deteriorate, iar celalalt din trei-patru persoane, care atacasera locuinta presedintelui Frontului Plugarilor din comuna Codru Butesii. Cel din urma grup continua sa fie mentionat in zona judetului Satu Mare si in iunie 1950”. Arestati de Securitate, membrii lotului au fost judecati in Cluj. Pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale”, prin sentinta nr. 951/16 noiembrie 1950, Tribunalul Militar Cluj il condamna pe Marin Mandiu (plugar, in varsta de 36 de ani, nascut in comuna Islaz, judetul Romanati, domiciliat in comuna Ferneziu, judetul Satu Mare) la 15 ani munca silnica, 10 ani degradare civica, confiscarea averii si il obliga sa plateasca 15.000 de lei cheltuieli de judecata. Doi dintre fugarii grupului, fusesera semnalati, potrivit lui Dobrincu intr-o „Schema a bandelor aflate in raza DRSP Oradea”, la sfarsitul anului 1950-inceputul anului 1951. Regionala de Securitate Baia Mare reusise, in 1951, prin actiuni informativ-operative, sa depisteze trei fugari izolati, intre care si Vasile Rusu, impuscat mortal”. Se spune ca trupul neinsufletit al lui Rusu a fost expus la marginea localitatii o saptamana, pentru ca oamenii sa inteleaga ca: „cine face ca el, ca el pateste”. Sanctiunile pentru opozantii nationalizarii Legea nationalizarii prevedea sanctiuni drastice pentru cei care se opuneau, prin orice mijloace, acestui proces: „Se pedepsesc cu 5-10 ani munca silnica si cu confiscarea intregii averi acei care, indiferent prin ce mijloace, cu intentiune, vor zadarnici sau vor incerca sa zadarniceasca nationalizarea prevazuta de prezenta lege, vor tainui parte din patrimoniul intreprinderilor sau vor vatama, nimici, instraina, muta, exporta sau micsora, prin orice mijloace, bunuri sau instalatiuni supuse nationalizarii. Cu aceeasi pedeapsa se vor sanctiona si acei care intentionat vor prezenta organelor Statului date inexacte sau incomplete asupra acestor bunuri. Se pedepsesc cu inchisoare corectionala de la 4-10 ani si cu amenda de la 50.000-500.000 lei, functionarii publici sau persoanele imputernicite in temeiul prezentei legi, care nu vor executa sau vor zadarnici executarea insarcinarilor ce le revin potrivit prevederilor ei”.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.