Episcopia lămureşte „cazul Bogdan Vodă”

În localitatea Bogdan Vodă a existat o succesiune de biserici construite pe acelaşi loc. Săpăturile arheologice au descoperit, astfel, urme ale unei biserici din lemn care a dispărut în secolul al XIV-lea. Pe locul ei, boierii din dinastia Bogdăneştilor au construit între 1330-1340 o altă biserică, de această dată din piatră, care a fost şi ea distrusă în secolul al XVI-lea. Resturi din zidurile de piatră ale bisericii se mai văd şi astăzi. După ruinarea acestei biserici, sătenii din localitate au construit o nouă biserică din lemn, pe care au distrus-o tătarii la ultima lor mare expediţie de jefuire întreprinsă la vest de Carpaţi, în 1717. Un an mai târziu, locuitorii au ridicat o nouă biserică, având hramul Sfântul Nicolae, care există şi astăzi.

La data de 19.06.1996, Parohia Unită cu Roma Bogdan Vodă, intentează o acţiune la Judecătoria Dragomireşti, având ca obiect „obligaţia de a face” (adică de a primi în folosinţă), solicitând ca Parohia Ortodoxă Română Bogdan Vodă să permită reclamantei să oficieze serviciul religios în biserica cu hramul „Sf. Nicolae”-monument istoric, având în vedere că în localitate sunt două lăcaşuri de cult, ambele folosite de ortodocşi şi că în dosar să se discute dreptul de folosinţă, fără a leza dreptul de proprietate care aparţine Bisericii Ortodoxe (dosar nr. 383/1996 a Judecătoriei Dragomireşti).

Precizăm faptul că anterior acestei date, Parohia Unită cu Roma Bogdan Vodă a încercat să valorifice un pretins drept de proprietate în dosarul nr. 68/1996 a Judecătoriei Dragomireşti, care însă nu l-a putut dobândi, astfel încât instanţa a stabilit că proprietatea bisericii în cauză aparţine Parohiei Ortodoxe, dosarul respectiv fiind suspendat şi perimat.

Instanţa din Dragomireşti, în dosarul 383/1996 respinge acţiunea formulată de Parohia Unită cu Roma Bogdan Vodă ca fiind inadmisibilă, deoarece, conform articolului 135 din Constituţia României, dreptul la proprietate este inviolabil, iar între cele două părţi nu s-a făcut nici o convenţie sau înţelegere, în care proprietara bisericii să fie de acord cu o astfel de tranzacţie, aceasta propunând Parohiei Unite cu Roma Bogdan Vodă, predarea spre folosinţă a celeilalte biserici din localitate, construită în anul 1935, propunere care însă a fost refuzată sistematic, urmărindu-se doar folosirea bisericii monument istoric.

La această sentinţă, Parohia Unită cu Roma Bogdan Vodă a făcut apel la Tribunalul Maramureş (dosar 208/1997), instanţa constatând că apelul nu poate fi admis, deoarece, biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Bogdan Vodă este monument istoric, înregistrat cu nr. 25 B 090 în lista naţională a monumentelor istorice, este în curs de renovare şi prin oficierea de servicii bisericeşti ar fi expusă la deteriorare, atât ea, cât şi obiectele de patrimoniul muzeistic din interiorul acesteia.

De asemenea, instanţa de apel arată că este necesar, şi recomandă intimatelor, ca în conformitate cu decretul 126/1990, să se recurgă la dialog între reprezentanţii cultelor şi să se decidă în raport cu interesele credincioşilor. În consecinţă, Tribunalul Maramureş respinge ca nefondat apelul declarat de Parohia Unită cu Roma Bogdan Vodă. Se poate preciza şi faptul că, în conformitate cu recomandarea instanţei de apel s-au făcut mai multe încercări de negociere, inclusiv cu implicarea autorităţilor locale, însă fiecare a eşuat, datorită refuzului sistematic din partea reprezentanţilor credincioşilor greco-catolici, de a primi în folosinţă cealaltă biserică construită în anul 1935, urmărind cu predilecţie folosirea doar a bisericii monument istoric.

Cu toate acestea, Parohia Unită cu Roma Bogdan Vodă, urmărindu-şi scopul iniţial, formulează recurs la decizia Tribunalului Maramureş, la Curtea de Apel Cluj, care, credem noi, neţinând cont de probele din celelalte două dosare „obligă Parohia Ortodoxă Bogdan Vodă să-i permită Bisericii Greco-Catolice prestarea serviciului religios în biserica monument istoric, până la construirea unui lăcaş de cult de către aceasta”.Decizia, cu nr. 181/1998, în dosarul 2817/1997, considerăm că este în totală neconcordanţă cu realitatea de la acea dată din Bogdan Vodă, fapt confirmat şi de către Procurorul General al României, care în motivarea cererii de recurs în anulare, înaintată Curţii Supreme de Justiţie, menţionează că „instanţa Curţii de Apel, instituind un drept de folosinţă, fie chiar şi temporară, cu privire la biserica „Sf. Nicolae” Bogdan Vodă, s-a substituit autorităţii de stat competente a decide trecerea acesteia din domeniul public în cel privat şi prin aceasta şi-a depăşit atribuţiile”.

Se arată, de asemenea, că în conformitate cu articolul 10, litera h din Ordonanţa Guvernului nr. 68/1994, privind protejarea Patrimoniului Cultural Naţional, numai Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este îndreptăţită să procedeze la schimbarea destinaţiei şi funcţionalităţii monumentelor istorice, fiind exclusă intervenţia autorităţii judecătoreşti, instanţa depăşindu-şi atribuţiile.

Aceeaşi opinie se constată a o avea şi Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă a Senatului României, care prin adresa XXI/252/ 23.09.1999, comunică Curţii Supreme de Justiţie că biserica „Sf. Nicolae” din Bogdan Vodă este „bun de uz şi utilitate publică din domeniul public de interes naţional şi nu se poate constitui asupra ei un drept de folosinţă, mai ales că, în speţă, Parohia ortodoxă Bogdan Vodă oferă spre folosinţă exclusivă cultului greco-catolic, o altă biserică aflată în acelaşi sat”. Cu toate acestea, hotărârea Curţii de Apel Cluj a rămas definitivă şi executorie.

De la acea dată, din documentele existente la Parohia Ortodoxă se constată că hotărârea nu a fost pusă în executare şi nici nu s-a încercat acest lucru timp de 7 ani, perioadă în care credincioşii greco-catolici au început construirea unei noi biserici, la care au fost sprijiniţi atât de autorităţile locale, cât şi de către credincioşii ortodocşi, aceasta fiind în prezent terminată în proporţie de circa 90%, iar în biserica monument istoric, organizată şi ca muzeu, nu s-au oficiat servicii religioase.

În cursul anului 2005, reprezentanţii Bisericii Greco-Catolie sesizează executorul judecătoresc şi se deschide dosarul execuţional nr.83/2005, unde executorul încearcă punerea în executare a hotărârii Curţii de Apel Cluj, însă la 29.09.2005, prezent fiind la faţa locului cu organele de ordine, constată o opoziţie fermă din partea a circa 130 de credincioşi locuitori ai comunei Bogdan Vodă, care nu erau de acord cu predarea bisericii către Parohia Greco-Catolică, insistând ca aceasta să rămână monument istoric de importanţă naţională.

O altă încercare de a pune în executare hotărârea şi de a se ajunge la o înţelegere se face în 24.01.2006, la care de asemenea sunt prezente organele de ordine ale statului şi se constată, conform procesului verbal încheiat, că preotul paroh ortodox nu a influenţat ori instigat credincioşii ortodocşi de a se opune hotărârii, precizând încă o dată oferta făcută greco-catolicilor de a prelua biserica construită în 1935, iar că nepredarea bisericii „Sf. Nicolae” a fost argumentată de faptul că acesta este monument istoric şi este de utilitate publică.

În data de 26.01.2006, se organizează o altă întânire, de această dată în prezenţa domnului primar Deac Ioan, între preotul greco-catolic şi preotul ortodox, din procesul verbal încheiat la acea dată şi semnat de toţi cei prezenţi, rezultând reiterarea ofertei făcute prin adresa cu nr. 708 din data de 31.07.1998 de către Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, prin care se oferă spre folosinţă cultului greco-catolic din comună biserica construită în anul 1935, prin care să se încheie tensiunile care există între cele două culte. De asemenea se arată în acelaşi proces verbal că, „preotul paroh greco-catolic urmează să prezinte această ofertă Episcopiei Greco-Catolice Maramureş pentru a se decide, respectiv a se pronunţa”, decizie care nu a fost comunicată niciodată.

Prohia Greco-Catolică din Bogdan Vodă, la 20.06.2004 sesizează Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sesizare ce formează obiectul dosarului C.E.D.O. nr.26270/2004, asupra căruia se pronunţă o hotărâre în data de 19.11.2013, din cuprinsul căreia rezultă că „statul român a fost găsit responsabil de lipsa folosirii forţei sale publice (procuratură) în punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti din 1998 a Curţii de Apel Cluj conform căreia greco-catolicii din Bogdan Vodă puteau folosi biserica din localitate.

Curtea Europeană a decis, de asemenea, ca statul român să plătească parohiei greco-catolice Bogdan Vodă suma de 4.000 euro despăgubiri şi 300 euro cheltuieli de judecată”.

Deci, se poate constata că instanţa C.E.D.O. face referire în hotărârea pronunţată, la o situaţie opozabilă statului roman, care nu a folosit forţa sa pentru a executa o hotărâre judecătorească, dată în urmă cu 15 ani, privind folosinţa bisericii în litigiu şi nicidecum nu pronunţă o hotărâre legată de conţinutul hotărârilor judecătoreşti interne, nestabilind astfel obligaţii opozabile părţilor, cum de altfel nici nu ar fi competentă.

În contextul celor arătate mai sus, opinăm că articolele apărute în presă în legătură cu istoricul cultural şi juridic al bisericii monument istoric din Bogdan Vodă nu au fost bine documentate, putându-se constata cu uşurinţă realitatea, prin simpla analiză a documentelor existente la ambele părţi implicate. Astfel, procesele între cele două culte, începând cu anul 1996, nu au privit transmiterea unui drept de proprietate a bisericii “Sf. Nicolae” către Parohia Unită cu Roma Bogdan Vodă, ci doar un drept de folosinţă temporară care, pentru reprezentanţii cultului greco-catolic, a fost o dorinţă unilaterală şi punctuală, deşi din partea Bisericii Ortodoxe a existat o ofertă pertinentă şi posibilă de folosinţă, pentru desfăşurarea serviciilor religioase de către aceştia, în speţă, biserica din aceeaşi localitate.

Cu atât mai mult, ni se par cu totul nepotrivite declaraţiile domnului primar din Bogdan Vodă, Ioan Deac, care consideră că reprezentanţii statului român „n-au vrut să execute hotărârea”, minimalizând astfel dorinţa marii majorităţi a locuitorilor, care, după cum reiese din procesul verbal, încheiat în data de 26.01.2006, în prezenţa sa, şi semnat şi de către dânsul, au explicat motivele imposibilităţii folosirii bisericii “Sf. Nicolae”, ea fiind monument istoric, oferind alte soluţii, respectiv darea în folosinţă a celeilalte biserici, construită în anul 1935. Oare ar trebui să înţelegem că prin declaraţiile făcute de către domnul primar, cum ar fi: “…au venit mascaţii, dar numai au cheltuit banii degeaba” sau „Şi atunci vă întreb, ce rol au avut mascaţii, executorul? …Nu s-o vrut.”; este “supărat” că organele de ordine n-au intrat în forţă şi n-au agresat credincioşii, oare nu chiar domnia sa ar fi trebuit să apere acel bun public, monument istoric de importanţă naţională, care la acea dată era deja în conservare şi nu era folosit pentru serviciile religioase!? Dacă domnia sa are asemenea “convingeri”, credem că este păgubos pentru păstrarea în continuare a unui climat de bună convieţuire şi toleranţă în localitatea pe care o conduce!

Avem nădejdea că lucrurile vor fi în continuare bine înţelese, iar toţi credincioşii din localitate, indiferent de confesiune, vor trăi în bună înţelegere, dispunând de propriul lăcaş de cult, singura modalitate de a se asigura pacea socială şi liniştea confesională.

Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului

Sector Canonico-juridic