Emanciparea prinţului Hamlet

Secţia dramă Ion Săsăran a Teatrului Municipal Baia Mare prezintă duminică, 19 mai a.c., piesa Emanciparea prinţului Hamlet, după un text de Alina Mungiu Pippidi.

Emanciparea prinţului Hamlet este un spectacol care creează emoţie, un spectacol despre un destin shakespearian transpus în contemporaneitate, un spectacol despre condiţia umană şi vulnerabilitatea omului, aceeaşi astăzi ca şi în perioada renascentistă.

Foarte probabil, Emanciparea prinţului Hamlet este piesa de teatru care demonstrează cel mai bine profesia de bază a autoarei, aceea de medic psihiatru, acţiunea desfăşurându-se într-un ospiciu, Bellevue, din California zilelor noastre. Numele sanatoriului poate chiar sugera „măreţia şi mizeria psihanalizei”.

S-a spus că orice piesă de teatru care are legătură cu marele Will va reprezenta întotdeauna o provocare, pe de o parte, şi o oglindă în care oamenii se vor recunoaşte mereu, pe de altă parte. Emanciparea prinţului Hamlet nu face excepţie de la această regulă. Personajele puse în scenă de actorii Teatrului Municipal Baia Mare au o identitate conturată în complexitatea ei şi sunt prinse în acţiuni confruntate şi judecate prin introspecţie, prin întrebări filozofice esenţiale, pe alocuri prin explicaţii ştiinţifice. Un întreg „arsenal” psihologic prezintă personaje fragile trăind în contradictoriu, dominate de contradicţiile interne ale eului, de situaţii frustrante şi răscolitoare.

Secvenţele dramatice, elementele compoziţionale, simbolurile şi motivele sugestive nu au neapărat un rol în înţelegerea sensurilor piesei, cât pot reprezenta pur şi simplu mărci ale tragicului condiţiei umane.

Personajele cu dublă existenţă oscilează între sarcasm şi ironie, acţiune şi meditaţie, percepând absurdul ca fiind sensul final al aventurii umane pe pământ, pentru că restul (nu-i aşa?) e tăcere. Finalul are un sens de purgare a pasiunilor umane şi de împlinire a unei nevoi justiţiare, după ce personajele au trecut printr-un labirint ridicat din elemente ce ţin de ethosul epocilor trecute şi existenţialismul strindbergian, combinate cu momente de luciditate şi sondaje psihanalitice.

Din distribuţie fac parte:

Liviu Topuzu (Patronul),

Claudiu Pintican (Hamlet),

Diana Podăreanu (Ofelia),

Aurora Prodan (Gertrude),

Claudius (Valeriu Doran),

Laertes (Andrei Dinu),

Ioan Costin (dr.Brent),

Dan Cordea (Polonius) şi

Sanda Savolszky (doctoriţa Carrigan)

Marius Oltean semnează regia spectacolului, Mihai Vălu, scenografia, Romok Carol, regia tehnică, iar luminile sunt asigurate de Marin Codrea, Felix Mare şi Sandu Şimonca, pentru ca acest spectacol, al cărui text a fost gândit ca „o interpretare fantezistă, neverosimilă şi cu totul psihopatică a cunoscutei tragedii shakespeariene” să fie unul de succes.