Educaţie de nota 2

În Maramureş sunt 8 licee la care s-a intrat cu medii cuprinse între 2 şi 3! Ce şanse au elevii admişi la liceu cu astfel de medii să ia, peste patru ani, minim 6 la bacalaureat? Niciuna, recunosc reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş. Dovadă: trei licee din judeţ au avut zero promovabilitate la Bac. Un sistem educaţional bolnav, care pregăteşte, în mare parte, şomeri sau „export de creier”.

Un elev care a luat 2 la testele naţionale are şanse să fie admis la liceu. Ba chiar să aleagă opt dintre liceele din Maramureş. Evident, porneşte cu şanse sub zero de a promova examenul de bacalaureat, dar asta nu-l va împiedica să se înscrie peste 4 ani la facultate şi apoi să încerce din nou să ia BAC-ul. Într-un sistem de educaţie fără niciun fel de selecţie şi rigoare, va fi unul dintre mulţi şomeri cu diplomă de facultate, sau, cine ştie, de masterat sau chiar doctorat.

Se spune că, din punct de vedere educaţional, o generaţie nouă se naşte după un ciclu de 25 de ani. Practic în acest an, avem prima generaţie „născută” în România post-decembristă. Una care „pică” pe capete la testele naţionale şi examenele de bacalaureat, dar care, peste câţiva ani, va absolvi probabil o facultate. O generaţie „ruptă” între lipsa valorii, nesimţire, lipsă de educaţie, dezinteres şi lene. Diplomele din sistemul de educaţie românesc au ajuns să nu mai certifice nimic: nici cunoştinţele, nici ştiinţa. Poate de aceea, mulţi se miră încă, de ce, absolvirea unei şcoli nu le oferă certitudinea găsirii unui loc de muncă. Adevărul e dur: pentru că nu le oferă nici cunoştinţele necesare.

Între timp, şcolile de arte şi meserii sunt aproape pustii, angajatorii se plâng că nu găsesc muncitori, iar absolvenţii cu două-trei diplome de facultate ajung să lucreze ca vânzători, zidari, croitori. Un domino care dărâmă pe rând şcoala, valorile, statul social, cultura şi, nu în ultimul rând, economia.

Să începem cu începutul. Sec, statistic, realitatea e dură. Procentul de promovabilitate la BAC 2014 în Maramureş a fost puţin peste 60%. Iar trei licee tehnologice au înregistrat 0% promovabilitate: Liceul Tehnologic Vişeu, Liceul Tehnologic Repedea şi Liceul Tehnologic Poienile de sub Munte. Au existat însă multe altele cu promovabilitate minusculă: Liceul Tehnologic din Petrova a avut un procent de doar 3,85%. Elevi de 10 am avut puţini, extrem de puţini: o elevă din Baia Mare şi una din Targu Lăpuş.

Cum s-a ajuns aici? Răspunsul îl dau testele naţionale, cele care îi selectează pe elevii admişi la licee, viitorii absolvenţi cu BAC-ul picat.

La nivel naţional, 15.791 de absolvenţi de clasa a VIII-a au fost repartizaţi în prima etapă de admitere din acest an, deşi au medii sub 5. Anul acesta, media de admitere în liceu a fost reprezentată de media notelor de la examen (75%) şi media claselor V-VIII (25%). Există elevi care au avut o medie puţin peste 5 în cei patru ani de gimnaziu şi care nu au reuşit să rezolve niciun exerciţiu la probele de evaluare de la română şi matematică. Admişi acum la liceu cu medii de 2 - 3, toţi aceştia vor fi aşteptaţi, peste patru ani, să susţină examenul de bacalaureat.

În Maramureş, opt licee au admis elevi cu medii cuprinse între 2 şi 3. Ce şanse au aceşti elevi să ia peste 4 ani minim 6 la examenul de bacalaureat?

Filip Pavel, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş, recunoaşte că niciuna: „Copiii aceştia care au intrat cu nota 2 la liceu au zero şanse să-şi ia bacalaureatul cu nota 6! La repartizarea aceasta computerizată care s-a făcut în urma evaluării naţionale şi a mediei calculate din media de evaluare plus media claselor V-VIII, s-a stabilit media de admitere. Le-a calculat media de admitere şi la cei care nu au luat evaluarea naţională. Şi i-a repartizat centralizat în baza fişei de opţiuni şi a mediei pe care au avut-o. Ce se întâmplă?

Clasa a IX-a şi a X-a este învăţământ obligatoriu. Copiii aceştia trebuie şcolarizaţi, indiferent de etnie şi de rezultatul avut în clasele gimnaziale.

În condiţiile în care sunt repartizaţi sau se duc cu cei care nu au fost repartizaţi pentru că au fost corigenţi, sau nu au fost la evaluarea naţională, sau nu şi-au completat cererea, cei „rătăciţi” se duc şi se înscriu pe locurile rămase libere la liceele tehnologice, pentru că de regulă aici au rămas locuri.

Şi după ce ajung acolo, văd pe frontispiciul clădirii că scrie „Liceu”. Şi atunci li se inoculează noţiunea de liceu. Ori, ei nu au nici vocaţie, nici pregătirea, nimic comun cu liceul, nici măcar cu clădirea. Eventual acea clădire o să o folosească în scop de amuzament sau de pierdere a timpului pentru o perioadă oarecare. Vor avea apoi pretenţia să-şi ia şi examenul de bacalaureat, că în inconştienţa lor se vor duce la acest examen, deşi profesorul o să le spună că nu are rost, că nu vor face faţă. Dar se vor duce pentru că este contagiunea asta socială că toată lumea vrea să fie cu liceul, cu bacalaureat şi cu licenţă”.

Vina o poartă toată lumea şi nimeni. Şcoala este o oglindă a societăţii, iar elevii imită ceea ce văd şi modelele care li se prezintă. Portretul unui absolvent de clasa a VIII-a, fără a generaliza, e destul de sumbru.

Filip Pavel recunoaşte: „Şcoala nu este o instituţie închisă, ea nu se poate izola şi proteja de societate. Efectiv, toate infuenţele din societate şcoala le primeşte. Ce îi arată societatea unui elev de clasa a VIII-a în momentul de faţă? Un amestec halucinant al valorilor cu nonvalorile, neruşinare cât încape, lipsa responsabilităţilor, toată lumea vrea drepturi şi libertăţi, iar de responsabilitate nu mai vorbeşte nimeni şi nici nu vede în societate nimic pe această temă”.

O altă problemă este cea a cadrelor didactice. Cei buni pleacă din învăţământ, pentru că nu au posturi titularizabile, iar alţii nu sunt în stare să ocupe nici măcar posturi de suplinitori. Cam o cincime dintre cei prezenţi la examen nu au luat nota 5. 

Filip Pavel explică: „Sigur că după ’90 s-a devalorizat profesia didactică. S-a dus la nivelul conştiinţei comune că este ceva în care oricine poate face asta. Este evaluată şi apreciată tot în funcţie de salarizare. Pentru că dacă se dau 7 milioane la angajare, zice „aşa-i profesia după cum îl plăteşte Statul”. Este valabil şi reversul, că sunt unii care tot atât muncesc. Nu putem generaliza.

Dar să vorbim concret de titularizare. Avem 144 de locuri cu angajare pe perioadă nedeterminată şi condiţia de titularizare este minim 7. Am avut 415 persoane care au luat peste 7. Deci din aceştia numai 144 se pot titulariza. Deci sunt mulţi raportaţi la numărul de locuri.

Că la televizor vedem doar pe cei care iau 2 şi 3 şi care copiază. Aşa e?

Sunt şi din ăia. Noi am avut peste 600 care au luat peste 5 şi care pot ocupa posturi de suplinire. Doar o sută şi ceva au avut note sub 5. Cu aceştia nu stă nimeni de vorbă că nu au nicio şansă. Ăia au venit să încerce, iar pregătirea şi apetitul pentru muncă este pe măsura notei obţinute”.

Soluţia: carte şi muncă

„Nu se poate până nu terminăm cu amestecul acesta halucinant al valorilor cu nonvalorile! Apele trebuie limpezite. Liceul să fie liceu cu admitere şi cu selecţie serioasă, iar elevii de aici să reprezinte materia primă pentru învăţământul superior. Să facem şcoli profesionale puternice cu specializări şi calificări pe ce oferă piaţa muncii în momentul de faţă sau într-o perspectivă foarte apropiată. Dar mare lucru nu oferă. Pentru că dacă economia nu merge, noi ce facem? Ca şi şcoală acompaniem economia că nu putem să o influenţăm. Dar măcar să facem şcoală profesională puternică şi şcoala aceea să fie dotată modern, cu stagii de teorie îmbinate cu stagii de practică, practica să fie îndrumată de specialişti şi făcută la locuri de muncă pe maşini şi aparate reale, să-l pui în situaţia pe elev să facă. Iar cel care face şi promite, să fie angajat.

Este greu pentru că am fost inerţi ca popor. Am distrus tot aparatul productiv al societăţii, iar acum suntem la discreţia pieţelor libere. Şi constatăm că pieţele funcţionează pentru alţii, nu pentru noi. Şi apoi, dacă ţi-ai distrus producţia, cum să mai intri în competiţie pe plan mondial? Şansa noastră ca şi popor este cartea şi munca! Când va ajunge cuţitul la os, omul va fi forţat să facă treaba serios. Că altfel, fără carte şi muncă rămânem încremeniţi la periferia istoriei”.

 

Filip Pavel, purtător de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş