• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 29 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 3 Decembrie , 2018

Drumul spre Alba Iulia

Alba Julia! Oraş sfânt al Ro­mânilor! Câte suveniri glorioase şi dureroase se renasc în sufletele noastre la amentirea acestui nume vrăjitor! Gloria legionarilor lui Traian, a dorobanţilor lui Mihai Viteazul, suferinţele martirilor noştri naţionali: Horea, Cloşca şi Crişan, protestele noastre nenumărate în contra voiniciei şi asuprirei milenară toate le ai văzut tu Alba Julie! Principiile lui Wilson ne-au slăbit lanţurile seculare cari ne ferecau la „integritate”. Şi noi alergăm cu toţii cu un trup, cu un suflet la Tine Alba Julie: să rupem  lanţurile ruginoase şi slăbite, se manifestăm singurul nostru dor: de a dispune noi înşine asupra sorţii noastre, de a fi liberi şi uniţi!

La apelul Consiliului Naţional Ro­mân Central ca tot cercul electoral unde locuesc Români se-se representeze la Adunarea Naţională din Alba-Julia – provăzuţi cu creden­ţionalele cercului Sighet, şi cu ale Reuniunei Învăţătoreşti şi Florentin Biltz-Dăncuş cu credenţionalul corpului ofiţeresc român maramu­reşan am plecat din Sighet 7 inşi în frunte cu dr.-ul Vasile Kindriş – preşedintele Sfatului nostru comitatens. Veseli, enervaţi, de nerăb­dare – nu cumva să ne întârziem dela Adunare – am plecat Joi în 28 Nov. st. N. la 8 oare dimineaţa. În Berbeşti ne-o aşteptat, dl ştudent în drept Ilie Lazăr, ca să ne avizeze, că Berbeştenii au plecat deja.
În Giuleşti – odată orservăm o grupă mare de Români, îmbrăcaţi toţi sărbă­toreşte. Când sosim la ei ne fac ovaţii – o suprindere plăcută pregătită de bravul ştudent I. Lazăr şi de părintele I. Ardelean din Văleni,  - Bravii Giuleş­teni ne-au aşteptat cu 10 care, ca să ne ducă încinste până la Crăceşti, iar doamna văduva Lazăr ne-o aşteptat cu un dejun bogat – pentru care-mare mulţămită!
Cântând am plecat pe 3 care mai departe. Pe toate satele pe unde treceam Românii ne făceau ovaţii însufleţite. Ajungând în Crăceşti am prânzit în cârcima unui Jidan-român. Neaştep­tându-ne carele, care să ne treacă peste Gutâi, am fost anevoiţi să ne rugăm de badea Jon şi Pârja din Giuleşti – cari ne-a adus şi până aici – se ne treacă, şi peste deal – şi ei ne-au şi trecut cu cea mai mare plăcere, pentruce foarte le suntem recunoscători. Înveseleţi de glumele lui badea Jon din Giuleşti-abia abservarem, că suntem deja la poalele Gutâului, unde n am dat din car „ca
se-i cruţăm marţina” lui badea Jon – contra protestarilor lui.
Adeverul a fost, că noi am preferit a face pe jos calea cea mai scurtă prin romanticile păduri ale Gutiului, decât lungile serpentine cu carul. Abia observăm, şi suntem deja la fântâna lui Pintea, unde observăm un car borborosînd în amurgul serei – sunt Berbeştenii: doctor G. Bîrlea cu taicăi-seu – dl. protopop – şi cu părintele Fuciec şi câţiva ţărani de pe diferite sate. – La crucea de pe vîrf i-am ajuns, şi până ne-au sosît carele, ne-am „încălzit” din plosca Dlui protopop.
Sosiţi la 4 oare, am plecat în jos prin codrii Gutiului spre Baia-Sprie. Când suntem în vale la casa pădurariului ce surprindere plăcută,  - ne iese înainte o grupă de Dşoare şi domni cu steaguri româneşti, făcândune ovaţii însufleţite,  - sunt Baiasprienii: Dşoarele Anca, fraţii Lupan, fraţii Nistor şi mai mulţi alţi domni. Grupa noastră creşte cu tot pasul. Steagurile fâlfăesc, carele par că sboară, iar bătrînul Gutii resună de: „Desteaptăte Române din somnul cel de moarte la care te adânciră barbarii de tirani Acum ori nici odată croeste-ţi altă soarte, la care se-să’nchine şi cruzii tăi duşmani”.
În Baia Sprie înaintea „Coroanei” ne aşteaptă deja tot oraşul în frunte cu Dl protopop dinloc-totodată preşedintele sfatului Naţional local. – La mesele „Coroanei” suntem oaspeţi lor bine­văzuţi; le mulţumim din inimă căldu­roasa primire! Suntem deja o grupă mare! Mai încolo – la Baia Mare! – Badea Ion nu ne lasă din: „Se horiţi mai una”. În Baia Mare ne fuge înainte un soldat Român şi ne avizează că Ungurii ne aştaptă deja cu 2 mitraliere şi 100 soldaţi. Las să ne aştepte! De acea mai tare cântăm:

„Hai se dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să’nvîrtim hora frăţiei
Pe pământul Româniai” şi
„Iarba rea din holdă piară
Piară duşmanul din ţeară!” etc.

Însă nime nu ne-o zis nimic.  – în piaţa înaintea hotelului principal ne primeşte Dl protopop Breban, Dl protopop Do­bossy, cu mai mulţi domni Satmareni şi Ugoceni. În hotel după cina comună – fiind obosiţi – ne punem la odihna, când acolo cătra miezul nopţii – iata pe parintele Balea din Sapânţa cu 8 Sapânţeni! În zori de zi plecarăm la gară, când mai ca plecam – soseşte şi părintele Anderco cu dl. învăţător Ţi­plea şi mai mulţi Ieudeni! Au venit din Ieud până la Baia Mare cu carul! Iza, Mara şi Tisa s’au întâlnit deja, dar unde-i Vişeul? Ne aşezăm cu toţii într’un vagon şi scriem pe el „Mar­ma­ţia”, apoi: „Traiasca România-Mare!” La toată gara călătorii se sporesc. Însu­fle­ţirea e nespusă; cântecele naţionale nu mai înceată, drapelele româneşti se tot sporesc. E ceva lucru lipicios însu­fle­ţirea, odată vedem şi pe conductorul nostru cu tricolorul pe chipiu! La toată gara ne dăm jos, facem cunoştinţe noi, cântăm de resună dealurile de:
„Murim mai bine’n lupta cu glorie deplin
Decat se fim sclavi iaraşi
pe vechiul nost pamânt!”

„Romani din patru unghiuri,
uniţi-va în cuget, uniţiva’n simţiri”.
Vagonul nostru e situat intre vagoanele: „Teara-Oaşului” şi „Salajul”. Pe toate ferestrile se ved feţe insufleţite, chipiuri treicolorate. In Dej ne aşteapta cateva mii de oamnei în frunte cu protopopul Boroş şi inteligenţia localz; drapele nenumarate, cantece, ovaţiuni etc. in Gherla tot aşa. Se alatura de noi clerul diecezan şi ceialalţi trimişi ai Gherlei. Insufleţirea nu o poţi descrie! In Cluj ne aşteapta garda noastra naţionala şi ne conduce în casarma gardei, unde ne pun chilii la dispoziţie. A 2-a zi catra amiazi a plecat trenul separat la Alba Iulia. In tren ne întilnim cu domnii Dr. Aurel Sabo, V. Timiş şi mai mulţi alţi Vişo­vani. Marmaţia e deja intreaga! In trenul nostru vine şi un desparţamânt de gardişti Romani cu 2 mitralieze, spre a ocroti trenul contra atacurilor eventuale – din partea Ungurilor. Vagonul nostru „Marmaţia” a avut onoarea de a primi mai mulţi barbaţi de ai noştri ca oaspeţi d. e. pe Reverendisimul domn hegumen al Bicsadului, care ne-a donat un steag mare, ca se avem sub care se ne grupam. La Adunare am avut plăcerea de a auzi poveţele Dlui Dr. Tripon din Bistriţa, şi a ne delecta în cântecele re­numitului cântăreţ al nostru român Vălean, ungurean şi voluntar în Armata română. Ai noştrii ziceau „Nici odată n’am auzit aşa de frumos a hori româneşte”.

În gările mai mari ca mai înainte toţi că­lătorii a gardiştilor intonează: „Deş­teaptă-te Române”, apoi „Hora”, şi în jurul orchestrului se încinge horă mare! Domnişoare, doamne, domni, ţerani şi ţerance dau mâna la olaltă şi joacă „hora frăţiei”.
În Cociarda auzim. că husarii ungari au sfârticat un drapel român. Într’o clipă sar jos călătorii şi desemnează pe hu­sari, cari au făcut de bine se o tulească la sănătoasa dinaintea „Valahilor în­furiaţi”. Sosind în Teiuş ne aşteaptă deja un căpitan ungur, care cere scuza pentru faptele „neprecugetate” ale husarilor.
Aici auzim că bătrânul luptător al in­tereselor neamului românesc: George Pop de Băseşti călătoreşte pe trenul nostru împreună cu un general din România. În câţi baţi în palmi ne-am strâns cu toţii sub fereastra lui „Badea George”, cântând fâcându-i ovaţii. Nu se auzea alta ca: „Trăiască România-Mare, badea George, Unirea, Trăiască Regele nostru Ferdinand, Regina Maria” etc. Capul cărunt al bătrânului iese pe fereastră şi cu lacrimi în ochi ne mulţumeşte ovaţiile. Abia plecăm din gara Teiuş, când deodată auzim puşcă­turi parcă am fi la Isonzo. Soldaţii un­guri au puşcat în trenul nostru şi gardiştii au replicat. Acuma se cunoş­teau cei ce n’au fost cătane din enervarea lor. Un Ieudean zice: „Pagubă că n’avem câţiva pari la îndemână, că i-am învăţa noi la omenie”. Se fac hazuri pe spatele noastre, că Maramureşenii se pricep bine la „manipularea” parilor. În Alba-Julia sosind auzim dureroasa veste, că jertfa e un mort. Eroul, care a căzut jertfă, e: Ion Arion, stegariul unei grupe săteneşti. În gară îl pun jos, şi cu mare pompă îl petrecem în cetatea lui Mihai-Viteazul, unde mai târziu îl aşează la odihna eternă în pământul unde îşi dorm somnul şi ceilalţi eroi naţionali: Horea, Cloşca şi Crişan!
Locuinţa noastră e destinată în gimna­ziul din cetate. Cei ce au venit la Alba-Julia ziceau: „S’a meritat a veni la Alba-Julia numai pentru călătoria făcută, dar încă pentru ce a fost acolo!”
In Alba-Iulia.
Cum aşteaptă băeţii seara de Crăciun, aşa am aşteptat noi ziua Adunărei! Demineaţa la 7 oare episcopii ambelor confesiuni au ţinut serviciu divin. După slujbă sau început predarea sărbăto­rească a credenţionalelor. Toate grupele săteneşti, orăşeneşti şi comitatenze sub table cu inscripţii şi steaguri naţionale, au început defilarea în o lungă coloană de paradă, din cetate până-n piaţă tot om după om era. Pe ambele lături de stradă stau legionarii ardeleni îmbrăcaţi în alb, ca Mihai Viteazul, şi cu puşca la picior. Ce flăcăi harnici! Ce zeloşi! Din ochii lor să vedea cu ce siguranţă cred ei, că ziua libertăţii şi a unirei a sosit! Cât de măreţ li se ridică capul, cât de isteţ şi bine disciplinaţi se puneau în „Drepţi!” când dau onor grupelor treicolorate şi fieştecăruia steag românesc! Şi aceştia, erau câteva mii flăcăi şi înarmaţi bine! Îţi sălta inima de bu­curie, când îi vedeai cum veghiau la porţile cetăţii lui Mihai Viteazul cu mitralierele!
Sosând în piaţă, ne aşezăm faţă-în-faţă cu hotelul principal. Acolo era comisia care prelua credenţionalele. Maramură­şe­nii – bine disciplinaţi – se grupează mai înainte, după ei, alte grupe. Am căpătat ovaţii nenumărate din toate părţile. Noi n-am avut tablă pe steag, dar ne cunoaşteau de pe gube, cine suntem. Predând credenţionalele, delegaţii au intrat în sala adunărei, unde oamenii abia încăpeau, atâţia erau. La 10 oare, s-au început adunarea. Cum ni se spune decursul adunării a fost un lanţ de ovaţii. Toate vorbirile, după fiecare cuvânt au fost întrerupte de puternice aplause. Toate propunerile s-au primit cu o însufleţire unanimă. Însufleţire eruptă din inima fiecăruia. Lacrimele de bucurie sclipeau în ochii tuturora. Condei nu este să poată scrie măreţia ciasurile părute de minute:
Până ce decurg consfătuirile, noi – eialalţi - am plecat în coloana de paradă înnapoi prin cetate la câmpul Marţial, pe câmpul unde au murit rupţi în roată mucenicii noştri naţionali: Horia, Cloşca şi Crişan. Ne aşezăm chiar lângă tribuna principală. Era patru tribune, cam de vreo 4-500 paşi una de alta. În dreapta, în stânga, înaintea şi înnapoia tribunelor, cât vedei cu ochii, era o masă de oameni, numai capete ome­neşti şi mii de steaguri şi table cu inscripţii. Dar steagul şi stegarul nostru domina. Era cel mai mare steag şi cel mai înalt stegar în toată adunarea!
În baltă până n glesne, cu nervozitatea în inimi, aşteptam ce vor hotărî delegaţii. Muzica militară a legiunei din Cluj intonează „Deşteaptă-te, româ­ne!”, „Pe-al nostru steag e scris unire”, imnul regal. De odată să iveşte o grupă de căluşeri sprinteni şi pe tribuna pri­mă, spre mai marea noastră admiraţie jucau căluşeriul, de-l rupeau. Erau bă­năţeni din comuna Cujir. După aceea, un chor bărbătesc cântă diferite bucăţi.  
Vremea trecea de nu o observam, când deodată iată un banderiu de călăreţi, cu steaguri fâlfâitoare în mâni, călăresc în ruptul capului. Erau avantgardele de­legaţilor.

Mulţimea face uliţă pentru ei, se opresc înaintea tribunei prime. După ei un şir de trăsuri cu cai înpodobiţi ca la paradă. Din prima sar jos capurile bisericilor noastre: episcopul din Gherla:  dr. Hosszu, şi simpaticul bătrân, episcopul g.or. dr. Cristea, înconjuraţi de dr. Aurel Vlad, dr. Aurel Lazar şi alţi fruntaşi ai neamului. Se urcă pe tribuna noastră, între ovaţii însufleţite. Bătrânul episcop Cristea face semn, că voeşte a vorbi. Intr’o clipă să face tăcere. Bătrânul prin o vorbire raportează adunărei despre cele ce s’au hotărât în casa delegaţilor. Ne dă de ştire, că s’a hotărât ruperea părţilor locuite de Români de către Ungaria, şi unirea în o sângură ţară-mare, mare şi nedespărţită, care se va întinde dela Nistru pân’a Tisa! O sută de mii de Români adunaţi în jurul tribunelor, uniţi în acelaşi cuget şi aceleaşi simţiri, cu acelaşi foc al însufleţirei, isbucnesc într’o singură stri­gătură: „Trăiască Unirea tuturor Românilor! Trăiască regele nostru Ferdinand I.! Trăiască regina Măria!” Poporul era ca beat de bucurie. Să vede, că toţi simţeam ca unul! Jucau, strigau, se înbrăţişau de bucurie.

Numai o grupă mică chiar înaintea tribunei striga, protesta din răsputeri, par’că ar voi se strige peste larma fă­cută de 100 mii de oameni. Uimiţi se uită toţi acolo. Se face tăcere. Grupa mică strigă: „Protestăm în contra devizei „dela Nistru pân la Tisa”; nu pentru aceia am venit noi din Mara­mu­răş, de peste Tisa aici, ca pe noi să ne lăsaţi altora! Noi încă voim să fim uniţi cu România-Mare! Trăiască România-Mare: dela Nistru până peste Tisa!”.
Ovaţiuni ne mai pomenite. „Trăiască România-Mare până peste Tisa! Tră­iască Maramurăşenii”, strigă toţi din toate părţile. Episcopul dr. Cristea vorbeşte iarăşi. „De sâne se înţelege, că România-Mare în Maramurăş va fi până peste Tisa, până în Carpaţi. Nu­mai la Seghedin ca fi păn’ la Tisa!” Aplau­da­mente generale. Mara­mură­şenii încă se liniştesc îndestuliţi.

După aceasta episcopii ambelor confesiuni se prind de braţe-în semnul unirei. Apoi episcopul nostru dr. Hosszu ceteşte hotărârea delegaţilor din punct în punct. După fieştecare punct aplauze unanime! După aceea d-nii dr. Ciceu Pop şi dr. Aurel Lazar vorbesc cătră popor, desfăşurând programul de activitate al Consiliului Dirigent. Aplauze însufleţite! în timpul acesta de pe celelalte tribune vorbeau ceialalţi membri ai Cons. Dirigent, şi alţi fruntaşi ai neamului, adunaţi din toate ţările româneşti.
După aceasta musica militară înto­nează „Deşteaptă-te Române!” O sută de mii de oameni cântă cu acelaşi foc: „Murim mai bine’n luptă, cu gloria deplină. / Decât să fim sclavi iarăşi pe vechiul nost pă­mânt!”. Cu aceasta adunarea ofi­cioasă s’a finit. După aceasta odată s’au pornit 100 mii de oameni în o sută de direcţii. Ce pri­velişte încân­tătoare! Pe câmpia largă alui Horea vedeai cete răsleţite de oameni gru­paţi sub un steag naţional şi cântând. La poarta din apus a cetăţii, un general din România vorbea în numele României.

Noi, ca cei de mai departe, ne-am gândit la’ntors-acasă. D. a. la 4 oare am părăsit cu trenul Alba-Iulia, cu simţeminte îmbucurătoare. Călătoria înnapoi cu privinţa la ferestrile sparte din vagoane era cam neplăcută, însă a decurs fără de nici un incident. Un ţăran de-al nostru zicea: „În viaţa mea lucru aşa de frumos românesc n’am văzut. Şi nepoţilor mei le voi povesti ce-am văzut în Alba Iulia!”.

Ioan Bilţiu Dăncuş
Sursa: ziarul „Sfatul” nr. 1-2 (1918), nr. 1 (1919) – „Drumul spre Alba Julia”

 

 

„O sută de mii de oameni cântă cu acelaşi foc: «Murim mai bine’n luptă, cu gloria deplină. / Decât să fim sclavi iarăşi pe vechiul nost pă­mânt!». Cu aceasta adunarea ofi­cioasă s’a finit. După aceasta odată s’au pornit 100 mii de oameni în o sută de direcţii.
Ce pri­velişte încân­tătoare!
Pe câmpia largă alui Horea vedeai cete răsleţite de oameni gru­paţi sub un steag naţional şi cântând. La poarta din apus a cetăţii, un general din România vorbea în numele României”.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.