Dreptul la opinie. Nu ucideţi râul Lăpuş!

La solicitarea Societăţii VITAL Baia Mare, în ziua de luni, 25 noiembrie a.c., a avut loc o întâlnire la care au luat parte: Instituţia Prefectului judeţului Maramureş, primarul municipiului Baia Mare, Agenţia pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu, Serviciul de Gospodărire a Apelor Maramureş şi alţii.

- apele evacuate din minele Săsar şi Valea Roşie se infiltrează în reţeaua de canalizare a Băii Mari, iar apoi în amestec cu apele menajere, sunt procesate în staţia de epurare

- nămolul rezultat din Staţia de epurare nu întruneşte condiţiile legale. Până în prezent, Societatea VITAL transportă zilnic, la distanţa de 156 de kilometri, la Aleşd, judeţul Bihor, cantitatea de 35 de tone de nămol rezultat din reţeaua de canalizare a oraşului.

Soluţia stabilită la întâlnire: realizarea unui punct de neutralizare a apei la gura minei Valea Roşie (pe strada Ciocanului), iar pentru depozitarea nămolului rezultat este propusă fosta carieră minieră Răzoare.

Zăcământul de Fier-Mangan Răzoare este cunoscut din anul 900. În anul 1770 se prezintă ca o activitate organizată de extracţie. În timpul primului război mondial era legat de Baia Mare printr-o cale ferată cu ecartament îngust. Între anii 1941-1944 s-a reluat activitatea de către firma Ganz.

În anul 1988 se înfiinţează fosta unitate minieră – Exploatarea Minieră Răzoare, situată în raza satului Răzoare – localitate suburbană la 2 km de oraşul Târgu Lăpuş. Drumul judeţean leagă unitatea la 52 km de municipiul Baia Mare. Suprafaţa perimetrului de activitate este deluroasă, cuprinsă între cotele + 300 m şi + 482 m faţă de nivelul mării, cu vegetaţie pe suprafeţe mici de tufişuri şi păduri puţine tinere de fag şi mesteacăn. Clima, media multianuală prezintă următoarele valori: I temperatura - vara = 18°C, iarna = -6°C I precipitaţii = 1.000 mm/m2 şi an.

Soluţia de depozitare a nămolului ce conţine unele metale grele rezultat din procesul tehnologic de epurare a apei la gura minei Valea Roşie, în fosta carieră minieră Răzoare, este cu certitudine total inadecvată din toate punctele de vedere: tehnic, economic, de mediu, social, de moment şi în mod deosebit pentru viitor. Următoarele două considerente sunt la baza celor afirmate.1 Cuva carierei nu poate deveni un depozit de nămol care are granulaţia micronică, pentru că nu îl poate reţine în interiorul ei, datorită fluidităţii lui prin greutatea mai mare decât a apei. Cine îşi imaginează că vine basculanta de la Baia Mare şi descarcă nămolul într-un loc sigur, se înşeală amarnic.

Suprafaţa iniţială a carierei a fost la cota + 482 m şi a fost proiectată a coborî până la cota de bază de + 390 m, deci cu o denivelare totală finală de 92 m. Adică, depozitul de nămol va fi situat pe un deal, posibil oricând a se infiltra prin fisurile existente în reţeaua vastă de lucrări miniere subterane vechi şi noi existente sub vatra carierei (lucrări orizontale, verticale şi abataje excavate). La doi paşi curge râul Lăpuş periclitat de depozitul de nămol din amonte. Un alt aspect defavorabil îl reprezintă configuraţia terenului: depozitul este amplasat pe o vale, iar versanţii colectează toate precipitaţiile în cuva carierei.

Gânditorii soluţiei vor argumenta că depozitul va fi construit cu geomembrană de impermeabilizare, dar aceasta nu va diminua cu nimic efectul de poluare prin infiltraţii. Baza şi taluzul carierei sunt configurate prin lucrări de derocare cu explozivi. Tăria şi abrazivitatea rocii utile şi sterile a favorizat suprafeţe denivelate, colţuroase, care nu vor putea fi acoperite cu geomembrană fără tensiuni de rupere.

Nămolul, fiind hidrofil (în cea mai mare parte – hidroxid de Fier) se îmbibă uşor cu apă, depozitul preconizat a se forma va deveni, fără nici o exagerare, o bombă ecologică. Pe vreme de secetă, la o mică adiere de vânt, particulele fine vor forma un nor de praf ce va pluti în aer pe spaţii foarte întinse. Pe vreme ploioasă, va deveni o capcană de moarte pentru orice vieţuitoare ce va ajunge pe suprafaţa depozitului, indiferent dacă vine din aer sau de pe uscat. O zonă de nisipuri mişcătoare va fi comparată cu ceva puţin periculos.

În zonă există staţiile de epurare: Aluniş Fata Mare – Valea Colbului (fosta E.M. Ilba), Tyuzosa şi Nistru 9 Mai – 11 Iunie (fosta E.M. Nistru). Garda de Mediu, cu profesioniştii pe care îi are şi prin activitatea ce o desfăşoară, cunoaşte cel mai bine realitatea din zonă. Se pune întrebarea firească, cum a acceptat soluţia stabilită la întâlnirea ce a avut loc şi nu a propus o variantă mai prietenoasă cu mediul, mai economică şi mai facilă – la unul din depozitele staţiilor de epurare enunţate? Riscul de poluare a râului Lăpuş, cel mai important râu din judeţ, care poate afecta multe comunităţi riverane, pare a fi dorit de VITAL pentru a deţine monopolul distribuţiei de apă pentru utilizarea ei sub toate formele, de la apa potabilă la cea pentru scăldat.

2 Zăcământul Răzoare reprezintă rezerva geologică omologată în bilanţ şi constituie materia primă pentru:

- producerea fontei şi oţelului normal

- producerea fontelor şi oţelurilor speciale manganoase sau silicioase

- producerea bateriilor şi acumulatorilor pe bază de mangan şi a altor săruri farmaceutice cu valoare ridicată.

Produsele rezultate din prelucrarea materiei prime – rezerva geologică, sunt specifice şi poartă caracteristica unicat a rezervei, singura rezervă din ţară de Fe – Mn, valoroasă cantitativ şi calitativ. Deşi Romplumb, care urma să producă baterii şi acumulatori, nu mai există, piaţa internă care a fost prin S.C. Sidex S.A. Galaţi şi care există şi în prezent prin S.C. Arcelor Mittal S.A. Galaţi, reprezenta principalul beneficiar. Zăcământul continuând în adâncime, putând fi exploatat în cea mai mare parte numai subteran, formarea unui depozit de nămol pe vatra carierei anihilează pe termen lung orice interes de a relua exploatarea lui. Activitatea în subteran va fi într-un pericol iminent. A nu se uita evenimentul minier nefericit de la mina Şuior din data de 20.04.1988, când noroiul din vatra carierei a pătruns în subteran ca o viitură şi după ce a afectat şapte orizonturi de activitate a debuşat pe galeria de bază.

Managementul la VITAL lasă mult de dorit. Solicitând fără nici o fundamentare, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ADI-Maramureş aprobă, începând cu data de 01.07.2013, majorarea tarifului la canalizare – epurare cu 31,97% şi pentru agenţii economici poluatori monitorizaţi în municipiul Baia Mare încă o majorare cuprinsă între 25,26% şi 42,78%. (Preţul este stabilit după gradul mediu de suportabilitate al populaţiei. Cunoscând că de la 1 ianuarie 2014 pensiile se vor majora cu 3,76%, iar salariul minim va creşte cu 6,25%, gradul mediu de suportabilitate a majorărilor deja aplicate, devine o ficţiune). Cu aşa majorări de tarife îşi poate permite a transporta zilnic la distanţa de 156 de kilometri la Aleşd, judeţul Bihor, cantitatea de 35 de tone de nămol rezultat din reţeaua de canalizare a oraşului. Terţii ce execută servicii probabil că trebuie să huzurească şi ei. Oportunitatea ivită de a depune nămolul rezultat de la Staţia de Epurare a apelor pe iazul Aurul al Romaltyn de la Bozânta este prea economică şi neinteresantă pentru VITAL.

Generoasa ADI – Maramureş prin aceeaşi hotărâre, aprobă pentru perioada 01.07.2013 – 01.07.2014 nivelul cotei pierderilor de apă, cuprins în structura preţului la apa potabilă, incredibil de mare, în procent de 42%. Probabil pentru a distribui o parte din veniturile nejustificate şi la Apele Române prin redevenţă cu acelaşi procent.

Principiul fizico-chimic elementar ne învaţă să nu amestecăm apele uzate menajere care conţin materii organice cu ape din reţeaua de canalizare care conţin materii anorganice, care urmează să fie procesate tehnologic. Raportul existent între părţi de 7:1 este pentru neamestec. Avantajele sunt multiple. Exemplul S.C. Compania de Apă S.A. Buzău este edificator, deoarece foloseşte nămolul ca îngrăşământ natural pentru ameliorarea terenurilor agricole din zonă şi urmează a produce şi pământ pentru ghivece de flori. VITAL ar putea urma exemplul, fiind suficient teren agricol foarte slab productiv, iar pământul pentru flori se importă.

H.G. nr. 997/29.09.2010 la obiectivul „staţie de epurare la Nistru 9 Mai – 11 Iunie” aprobă pentru monitorizare postînchidere valoarea anuală de 721.105 lei. Mobilul demersului VITAL privind apele de mină este acela de a deveni operator la viitorul punct de neutralizare a pH-ului apei la gura minei Valea Roşie. Are şi dreptul de preemţiune, având parte la masa credală a insolvenţei REMIN. În final, populaţia plăteşte, Statul alocă fonduri, iar Societatea va cheltui netransparent o parte din venituri.

Ing. Vasile SOFRONI