DPC Maramureş se scufundă în cizmă

 

 

 

În schimb, am primit de la cele două ONG-uri italiene un drept la replică şi o cerere de scuze, dar şi atenţionarea că vom fi daţi în judecată de către avocaţii celor două Asociaţii.

 

Povestea copiilor care se duc în tabere organizate, în parteneriat DGASPC şi Asociaţii italiene (FAUS şi SOS Bambini), capătă accente triste. Demersul nostru a plecat de la o constatare simplă. Mai mulţi copii instituţionalizaţi pleacă de mai mulţi ani în tabere de vară în Italia. În acest an, la scurt timp de la începerea acestor tabere, telefonul DGASPC a sunat şi au fost semnalate două suspiciuni de abuz sexual asupra a două fetiţe, una de 9 ani şi una de şase ani. Pentru cine nu este familiarizat cu limbajul mai tehnic al celor de la DGASPC, traducem! În cazul celor două fetiţe aflate în două familii de italieni, gazde ale taberei, şefele DGASPC, însoţitoare ale grupurilor de copii, au anunţat că există suspiciunea, temerea că au fost abuzate sexual. Noi am menţionat în primul material că abuz sexual nu înseamnă neapărat un act sexual consumat, ci există diverse forme ale abuzului sexual. Tot abuz este!

Fata de nouă ani este adusă în ţară, dar fetiţa de şase ani, nu.

Dacă nu s-ar fi întâmplat nimic, nu ar fi fost sesizată Direcţia de către şefele Direcţiei, nu ar fi fost adusă fata de nouă ani în ţară!

Dar să explicăm ce date avem.

Fetiţa de nouă ani a venit în Baia Mare şi, printre altele, a fost supusă unui test psihologic, un test care confirmă sau nu suspiciunile. Este instrumentul modern şi necesar în astfel de situaţii.

 

Testarea a durat ceva şi din citirea raportului rezultă indubitabil faptul că fata de nouă ani a fost în mijlocul unor probleme ce pot fi asimilate unui abuz sexual. Mai mult, fata are un istoric în familie, un istoric de posibil abuz sexual. Iată ce se arată în raportul rezultat în urma testului psihologic:

„despre experienţa din Italia, declară următoarele: R. dormea, striga la mine şi dacă nu i-am făcut nimic, T. gătea, m-a dus la îngheţată, l-am ajutat să-şi dea pantalonii jos pentru că m-a rugat şi e bătrân…nu a dorit să îi fac masaj…”, din raportul psihologului.

Mai mult, se arată problemele fetei în familia în care a fost dată în asistenţă maternală, dar această parte nu are o legătură directă cu cele întâmplate în Italia. Ştim că acum se încearcă a se acredita ideea că fata de nouă ani este vinovată, că a avut un comportament neadecvat etc.

Pe de altă parte, se încearcă, la nivel de DGASPC, să se arate că aceste probleme au fost sesizate de cel care conduce asociaţia SOS Bambini datorită faptului că ei au acolo specialiştii lor.

Nu ştim ce au acolo, dar specialişti ai DPC Maramureş, funcţionari pregătiţi pentru asistenţă socială, funcţionari cu funcţie de conducere, afirmă altceva. Nicolae Boitor are un interes ascuns, credem, pentru ca asociaţiile din Italia să fie absolvite de orice vină.

 

Deocamdată ne rezumăm la a prezenta două solicitări ale unuia din adjuncţii lui Boitor, în legătură cu plecările în Italia ale copiilor din sistem. Una a fost făcută în 2012 şi cea de a doua în iulie 2013, înainte de a se pleca în celebrele tabere italiene, dar nu numai.Am aflat cu stupoare că anul trecut s-a plecat în tabără şi în Suedia, nu pe o perioadă mare de timp, o săptămână doar, dar cu circul de rigoare.

Unul din directorii Direcţiei îi reproşa în scris lui Nicolae Boitor că nu au fost depuse actele necesare, în totalitate, plecării. Directorul adjunct cere efectuarea unei anchete sociale pentru a avea asigurate garanţiile morale şi materiale ale celor care primeau copii maramureşeni. Nu mai trebuie să precizăm că legea din România prevede astfel de garanţii şi multe altele. Evident că ele sunt necesare şi în cazul plecării în Italia. Adică, familiile care au primit copii din DPC trebuie să fie din punct de vedere moral şi material apte de un astfel de efort. Din informaţiile noastre, pentru familiile italiene nu au fost făcute astfel de anchete. Vorbim de acte parafate! Dar să mergem mai departe cu nota directorului adjunct din 2012.

„Discuţiile şi presiunile care s-au făcut din partea fundaţiei au continuat şi în data de 5.06.2012 când am fost supusă unor insistenţe din partea preşedintelui Asociaţiei FAUS timp de cinci ore pentru a trece cu vedere toate neregulile pe care le-am constatat în vara lui 2011 la vizita mea în Italia. De exemplu, copii nealimentaţi, copii purtând aceleaşi haine timp de o săptămână, copii care oficial erau plasaţi la o familie, în realitatea erau la alta.

Aştept să daţi dovadă de competentă capacitate de analiză şi sinteză şi să vă exprimaţi o poziţie menită a fi în avantajul copiilor, dar aţi dat dovadă de lipsă de responsabilitate.

Toate aceste lucruri m-au determinat să analizez mai atent ce înseamnă o „vacanţă” în străinătate pentru un copil din România care beneficiază de o măsură de protecţie.Dumneavoastră făcând presiuni asupra colegilor mei şi asupra mea prin dispoziţii ilegale, mă determină să îmi pun întrebarea: interesele cui le serviţi? Ale copiilor sau ale unor persoane care doresc să îşi promoveze interesele proprii?”, se arată în adresa unui director general adjunct al DGASPC.

 

În acest an, înainte de plecarea în taberele din Italia, acelaşi director trage un nou semnal de alarmă.

Directorul Direcţiei spune că i s-a cerut să întocmească un tabel cu o parte a copiilor care ar urma să plece în Italia, dar nu i se prezintă actele cerute. Directorul spune că, potrivit legii, reprezentantul legal al copiilor (DGASPC, n.red.) trebuie să asigure securitatea copiilor în perioadele de recreere, socializare.

„Orice analiză pertinentă va putea concluziona că asociaţia care în urmă cu doi ani nu se considera responsabilă de neregulile, precum: copii neimplicaţi în activităţi precum cele precizate în proiect, copii nealimentaţi corespunzător (mâncare mucegăită), copii purtând aceleaşi haine timp de o săptămână, copii care oficial erau plasaţi la o familie, în realitate erau la o alta, care nu s-au preocupat de transportul meu de la Menaggio, la Milano spre aeroport, care nu s-au asigurat de securitatea mea împreună cu alţi 5 copii (ea fiind gazda acestor copii) pe teritoriul unui stat străin nu prezintă garanţii morale de găzduirea acestor copii împreună cu persoanele desemnate.

 

Orice încercare de a comunica faptul că este, în final, vorba despre asigurarea securităţii unui grup de copii s-a lovit în mod repetat de refuzul dialogului constructiv. Mai mult decât atât, culpa majoră considerăm că o poartă asociaţia ce prin diverse tertipuri intervine în DGSP Maramureş, prin demersuri inconsistente şi contradictorii, (vezi deplasarea acestei asociaţii la Sighetu Marmaţiei cu scopul de a vedea copii pentru acţiunile lor viitoare). Considerăm că, în cadru instituţional, respectarea normelor de bună practică nu înseamnă rigorism formal, atâta vreme cât sunt susţinute de profesionalismul celor care le aplică. Lipsa de profesionalism, înseamnă, însă, că, pornind de la presupuse bune intenţii, să ignori norme deontologice şi profesionale, afectând direct sau indirect securitatea cel puţin emoţională a copiilor”, se arată în punctul de vedere al directorului adjunct al DGASPC.

 

Până la urmă, de ce îi era frică directorului adjunct s-a întâmplat. Două suspiciuni de abuz sexual au aruncat în aer tabăra copiilor din sistem. În mare, aceasta este povestea. Aşteptăm cu răbdare ca DGASPC să facă ce trebuie, aşteptăm ca cei din conducerea CJ să ia măsurile ce se impun. Nu este posibil ca nişte fundaţii străine să facă legea într-o instituţie a statului român. Am putea spune că la mijloc sunt interese materiale, dar este încă devreme.

Ni s-au cerut scuze, dar nu am înţeles pentru ce!

Ne rezervăm şi noi dreptul de a acţiona în instanţă asociaţiile şi pe Boitor pentru rele tratamente aplicate unor copii aflaţi în sistemul de protecţie al României. Au trecut 23 de ani de la Revoluţie şi parcă situaţia copiilor nimănui este la fel de complicată, grea, dureroasă. Nu credem că nişte asociaţii din străinătate care câştigă bani pe proiecte care au ca subiect copiii din sistem pot face mai multe ca noi. Sau aşa ar trebui să fie! Vom reveni cu alte date şi documente din acest caz ce ne-a lăsat un gust amar.

 

Este incredibil cum rezistă Nicolae Boitor pe un post de conducere la o instituţie unde s-au întâmplat fel şi fel de porcării cu aceşti copii. Nu trebuie să fii specialist să îţi dai seama că este susţinut, că are un spate tare. Şi ne-am dat seama că trecem prin recesiune şi crize de tot felul. Sunt personaje care au de ţinut în şcoală copii, sunt alţii care au nevoie de unele produse, sunt personaje care îşi mai fac câte o căsuţă, viluţă sau apartament şi au nevoie de susţinere. Toate acestea costă, iar banii nu cad de undeva de sus, ei vin pe canale precise şi în schimbul unor avantaje. Poate a ajuns!

Poate a venit vremea ca Boitor să închidă robinetul şi să plece acolo unde îi e locul…locaţia o vedem mai încolo.

Cerem conducerii Consiliului Judeţean Maramureş să dispună demiterea lui Boitor pentru cele întâmplate în această vară şi în cele trecute!

 

 

 

SOS BAMBINIFAUS ONLUS

 

Cerere comună de dezminţire formulată de Faus Onlus – Sos Bambini, cu privire la articolul: „DPC Furnizoare pentru dezaxaţii sexuali italieni”, apărut în „Gazeta de Maramureş ” din 5 august 2013

 

Milano, Italia, 7 august 2013 – Aflăm cu stupoare, amărăciune şi mai ales indignare despre articolul semnat de Nicolae Teremtuş, din Gazeta de Maramureş, publicat pe data de 5 august 2013, purtând titlul de mai sus.

 

Acesta acuză pe nedrept şi fără temei Asociaţiile italiene FAUS Onlus şi SOS Bambini Onlus, plus o a treia asociaţie italiană, generic numită „Onlus”. Faptele de care asociaţiile noastre sunt acuzate rezultă a fi nefondate, nu corespund realităţii şi pot fi considerate defăimătoare şi calomnioase, fapt pentru care îi vom mandata pe avocaţii noştri din România să verifice posibilitatea întreprinderii tuturor acţiunilor necesare în vederea apărării numelui nostru şi a drepturilor şi intereselor noastre.

Transmitem acest comunicat ziarului Gazeta de Maramureş, Direcţiei pentru Protecţia Copilului Maramureş şi conducerii judeţene.

 

Pentru început, solicităm dezminţirea imediată a conţinutului articolului şi scuzele aferente. Mai exact, invităm acest ziar să precizeze faptul că:

1. Cazul minorei de 9 ani încredinţate unui vârstnic de 72 de ani este total inventat şi deci fals, precum şi episodul minorei invitate în patul soţilor ce o găzduiau este absolut stupefiant.

2. Protocoalele de găzduire estivală dintre Direcţie şi Asociaţiile italiene permit indicarea copiilor, nu alegerea lor. Acest fapt este dictat de faptul că diverse familii cunosc anumiţi copii în perioada de voluntariat desfăşurată în România în timpul anului şi de aici se naşte dorinţa de a continua să aibă grijă de unul din aceştia. Un sentiment reciproc din partea copiilor instituţionalizaţi faţă de familiile italiene.

3. În Italia, copiii care vin în vacanţă nu sunt niciodată lăsaţi singuri, ci după cum este prevăzut, stau în familia desemnată să îi găzduiască, în acord cu Direcţia.

4. Un cuplu italian a observat grave comportamente deviante ale unui minor de 9 ani ce le-a fost dat spre găzduire şi a semnalat urgent Asociaţia cu privire la acest fapt. Asociaţia, ca urmare a examinării cazului, împreună cu propriul specialist şi însoţitoarele din România prezente în Italia, a decis ca minorul să se întoarcă în ţară, scriind şi trimiţând în prealabil un raport către DPC Maramureş.

 

Un caz analog este cel al unui minor de 6 ani pentru care s-a înaintat urgent un raport Direcţiei. În orice caz, Asociaţia responsabilă a considerat, împreună cu propriul specialist, că poate controla şi gestiona cazul pe timpul şederii în Italia.Acestea fiind spuse, profităm de ocazie pentru a clarifica şi a face cunoscute anumite detalii privind activitatea Asociaţiilor:

Faus Onlus realizează de 12 ani proiecte de găzduire estivală a copiilor români în familiile italiene, a susţinut numeroase investiţii, în valoare de 150.000 de euro, atât în favoarea unor misiuni religioase umanitare, cât şi a instituţiilor de stat din Baia Mare şi Sighet, tot în favoarea „copiilor nimănui” cum sunt numiţi în articol.

SOS Bambini activează din 2006 la Sighet şi a investit în aceşti ani peste 200.000 euro în proiecte educative, sanitare şi psihologice. Asociaţia colaborează cu o importantă organizaţie italiană numită CAF Onlus, specializată în copii maltrataţi şi care a realizat un instrument de prevenire a maltratării şi abuzării minorilor pe care SOS Bambini l-a tradus în limba română şi l-a oferit gratuit tuturor ONG-urilor ce activează în România şi Direcţiei.

 

Beneficiile iniţiativelor desfăşurate de asociaţii în favoarea copiilor, adolescenţilor şi a fetelor ce devin mame sunt amplu dovedite de educatorii şi directorii Direcţiei, cu care împărtăşim procedurile şi proiectele în acord total. În acest sens, proiectele de găzduire estivală, în cadrul unor familii controlate şi care au susţinut cursuri de selecţie şi formare, sunt deosebit de importante pentru copiii instituţionalizaţi, care în această perioadă reuşesc să înţeleagă ce înseamnă să trăieşti în familie. La întoarcerea la şcoală, în septembrie, după două luni petrecute în Italia, chiar şi învăţătoarele remarcă faptul că sunt schimbaţi, mai liniştiţi, maturi, dezvoltaţi şi autonomi.

 

Vă rămânem la dispoziţie pentru alte eventuale informaţii şi solicităm publicarea integrală şi imediată (în nu mai mult de 7 zile) a celor de mai sus, menţinându-se dreptul de a da curs acţiunilor legale.

SOS Bambini Onlus via Canonica 72-20154 Milano, Italia.