DOSAR: Maramureşenii şi alegerile prezidenţiale

Statistici, explicaţii, concluzii, candidaţi, legende. Pe scurt, dosarul „Maramureşenii şi alegerile prezidenţiale”. În prag de alegeri, când românii se pregătesc pentru a şaptea oară să-şi aleagă preşedintele în istoria post-decembristă a ţării, GAZETA de Maramureş vă prezintă o analiză completă şi complexă a modului în care au votat maramureşenii la prezidenţiale în ultimii 24 de ani. De la „duminica orbului” la „Duminica morţilor” în unele comunităţi, un film al speranţelor deşarte, absenteismului şi nepăsării, care ar fi creionat cu totul altfel soarta României.

V-aţi întrebat cum ar fi arătat istoria postdecembristă a ţării dacă Maramureşul ar fi avut drept de veto la alegerile prezidenţiale din ultimii 23 de ani? Total diferit. În 1992, după votul alegătorilor din mai multe secţii din Baia Mare, preşedintele României ar fi fost ales Emil Constantinescu, din primul tur; în 1996, după votul băimărenilor, în turul doi ar fi ajuns Petre Roman şi Emil Constantinescu, iar conform votului maramureşenilor din 2004, preşedintele ţării ar fi fost Adrian Năstase. Urmează o poveste care începe cu „cum ar fi fost dacă..” şi continuă cu cifre, statistici şi date care explică „cum este”.

La început, campania electorală a fost un spectacol. Descoperită atunci, în 1990, privită cu neîncredere de occident, campania locală din „proaspăta” Românie democrată a descătuşat energii colosale şi a ţinut cu sufletul, ca la spectacol, o ţară întreagă. Intelectualii ironizau uşor modul candidaţilor de a-şi face campanie, dar alegătorii se înghesuiau la urne, să obţină bunăstarea, în schimbul unei singure ştampile. Sloganele erau inocente: „Avem încredere în el”, iar campania se ţinea pe un singur front: TVR.

Primul test electoral din istoria post comunistă a României s-a desfăşurat pe baza decretului nr. 92 din 14 martie 1990, privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României. Decretul stabilea că Parlamentul va fi ales prin vot proporţional, pe liste de partid, fără existenţa unui prag electoral. Astfel a fost posibilă intrarea în Parlament a nu mai puţin de 27 de formaţiuni politice la Camera Deputaţilor (între care 11 aparţinând unor minorităţi naţionale) şi 7 la Senat. Cu toate acestea, s-a manifestat un dezechilibru accentuat între câştigătorul FSN (67,53 % din mandate; 91 la Senat şi 263 la Camera Deputaţilor) si celelalte formaţiuni.

Doar UDMR şi PNL mai deţineau o anumită pondere parlamentară de câte 7,34 % fiecare.

Data de 20 mai 1990 a rămas in istoria României de după 1989 ca fiind „duminica orbului” şi a fost ziua în care s-au cumulat toate recordurile electorale: aproape toată populaţia cu drept de vot a mers la urne, iar preşedintele a fost ales cu un scor zdrobitor, încă din primul tur.

Au votat 14.826.616 din totalul de 17.200.722 înscrişi pe listele electorale, adică 86,19%, iar Ion Iliescu a fost ales preşedinte cu 85,07% din voturi. Ceilalţi doi candidaţi, Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNŢCD) s-au plasat departe de câştigător, cu numai 10,64%, respectiv 4,29% din voturi.

În 1992, situaţia a fost aproape identică. Oamenii nu ieşiseră din febra democratizării, ba mai mult, ruptura dintre Iliescu şi Roman îi ţinea cu sufletul la gură. Sloganele aveau ca temă principală aceeaşi «încredere». Emisiunile electorale deveneau ceva mai «prelucrate», dar candidaţii tot vorbeau unii peste alţii, iar emisiile erau încă statice şi destul de plictisitoare. Încet, însă, presa câştiga teren în faţa marilor adunări electorale. Confruntarea finală dintre candidaţii la preşedinţie a fost una dintre cele mai urmărite emisiuni de televiziune din ultimii ani.

La alegerile din 27 septembrie 1992, prezenţa la vot a rămas mare: în primul tur, dintre cei 16.380.663 de cetăţeni cu drept de vot au venit la urne 12.496.430, adică 76,28%, iar dintre cei şase candidaţi, în turul al doilea au ajuns Ion Iliescu (47,34%) şi Emil Constantinescu (31,24%).

În Maramureş, dintre cei 388.552 de alegători înscrişi pe liste s-au prezentat la vot 267.341, adică 68,80%. Iar în turul I, 43% au votat cu Ion Iliescu şi aproape 30% cu Emil Constantinescu. Gheorghe Funar a obţinut şi el un scor bun, de aproape 17%. În turul II, prezenţa maramureşenilor a fost ceva mai mică, de doar 66.95 %, iar voturile au mers masiv spre Iliescu – 61.88%.

În 1996, candidaţii au descoperit recomandările. Apăreau diverse personaje care garantau pentru un anumit candidat şi-l recomandau ca soluţie salvatoare în faţa poporului. Mesajul este simplist: «Eu îl votez pe x, votează-l şi tu!».

Sloganul a căpătat însă un alt ton, «schimbarea» promisă de Constantinescu având un impact mare. Tot atunci au apărut şi sloganele care mizau pe continuitate, dar şi publicitatea negativă. La alegerile din 1996, prezenţa la vot a crescut, uşor în Maramureş, contrar trendului naţional, ajungând la 70.20 % şi odată cu ea s-au schimbat şi preferinţele electorale. Ion Iliescu pierduse cam jumătate dintre votanţii maramureşeni din 1992, scorul obţinut de el în primul tur fiind de 28.80. Totuşi, Emil Constantinescu nu a reuşit să obţină un scor mai bun în primul tur, clasându-se pe locul II, cu 27.18. La un scor strâns, pe locul III s-a aflat Petre Roman, cu 22.64%. Interesant e că Gyorgy Frunda, candidatul UDMR, a obţinut peste 7% din voturi.

În turul al doilea, prezenţa la vot din judeţul nostru a fost ceva mai mare, ajungând la 71.70 %, iar 55.02% dintre alegători l-au ales pe Emil Constantinescu.

Din 2000, lucrurile au început să se aşeze, sloganele să fie mai lucrate, iar manipularea mai profesionistă. În prim - plan a rămas însă votul negativ. În 2000, mulţi români l-au votat pe Iliescu pentru a nu câştiga Vadim, în 2004, mulţi l-au votat pe Băsescu pentru a pierde Năstase, iar în 2009 votul negativ s-a păstrat la aceeaşi cotă.

În 2000, prezenţa la vot în Maramureş a scăzut simţitor la 59.32 %. Iar rezultatul votului în primul tur a fost unul spectaculos. Cele mai multe voturi în judeţul nostru le-a obţinut Corneliu Vadim Tudor – 32,97%, urmat de Ion Iliescu – 28.97%, Theodor Stolojan- 13,96%. Mugur Isărescu a obţinut şi el 8,52%, iar Frunda, 7,58%. În turul II, maramureşenii l-au votat pe Ion Iliescu în procent de 58.84%, adică cu vreo 7 procente sub media naţională.

În 2004, prezenţa la vot în Maramureş a continuat să scadă până la 50.53%. În primul tur, maramureşenii au votat masiv cu Adrian Năstase - 43.12%, în timp ce Traian Băsescu a obţinut doar 30.42%. Vadim Tudor a continuat să-şi menţină o cotă de simpatie ridicată în judeţul nostru, obţinând 13.64% din voturi, la fel şi UDMR, numai că, de această dată, voturile pentru Marko Bela au scăzut la circa 6 procente. În turul al doilea a câştigat, surprinzător, tot Adrian Năstase, cu 51.97%, în timp ce Traian Băsescu a obţinut 48.02% din voturi.

În 2009, prezenţa la vot a maramureşenilor a fost şi mai mică: 47.80%. Iar repartizarea voturilor extrem de interesantă. Traian Băsescu a obţinut 36.79%, cu aproape 12 procente mai mult decât Mircea Geoană, iar Crin Antonescu a obţinut 21.96% din voturi. Corneliu Vadim Tudor şi-a menţinut un scor bun, de 6.09%, iar candidatul UDMR a ajuns la 4%.

Practic, maramureşenii votează în număr mai mic decât restul românilor, dar o fac şi diferit faţă de majoritate. Practic, în varianta de Maramu’, istoria postdecembristă a ţării ar fi arătat cu totul şi cu totul altfel, având, pe lista preşedinţilor, nume ca şi Vadim Tudor, Adrian Năstase, Mircea Geoană.

Ciudăţeniile votului la maramureşeni

- În 1992, secţia 18 de vot, cel mai probabil din Baia Mare, l-a ales preşedinte pe Emil Constantinescu, din primul tur, cu 52.99%. La această secţie, Ion Iliescu a obţinut doar 23.13 % din voturi. În turul II, la aceeaşi secţie, Emil Constantinescu a obţinut 61.78% din voturi.

- În 1996, băimărenii au votat în primul tur masiv cu Petre Roman, 31,40%, în timp ce Emil Constantinescu a obţinut 29.47% din voturi, iar Ion Iliescu doar 16%.

- În 2000, dacă ar fi fost după votul băimărenilor, în turul II ar fi intrat Vadim Tudor cu 27.72 % din voturi şi Theodor Stolojan, cu 23.75.

- Tot la alegerile din 2000, după votul borşenilor, preşedintele ţării ar fi fost Corneliu Vadim Tudor, care a obţinut în turul II 52.21% din voturile exprimate în Borşa.

-  În 2004, în turul II al prezidenţialelor, sighetenii au votat masiv cu Adrian Năstase - 51.12% din voturile exprimate.

- În 2009, conform votului băimărenilor, în turul II ar fi intrat Traian Băsescu şi Crin Antonescu.

- Conform votului cetăţenilor din Ariniş, în turul II al alegerilor prezidenţiale din 2009, preşedintele ţării ar fi azi Mircea Geoană cu 61.06% din voturile exprimate.