Dialoguri virtuale / O şuetă de primăvară

Întrebare: Ce se poate afirma despre investiţiile străine?

Răspuns: S-au intensificat efortu­rile de creare a unui cadru propice stimulării investiţiilor în mediul privat şi de îmbu­nătăţire a inves­tiţiilor publice. Exemplele sunt la îndemâna noastră. Acolo unde avem primari şi consilii locale care ştiu cum să gestioneze aceste pro­bleme, avem rezultate spectaculoase. Nu este vorba de zona Bucu­reşti şi Ilfov ci de această zonă, a noastră, Maramu­reşul.

Î.: Ce se întâmplă pe plan mondial cu celebrul P.I.B.?
R.: Una din metodele perverse de a îndepărta publicul interesat de o pro­blemă, este repetarea până la obstinaţie a unor idei sau cuvinte. Aşa este şi cu celebrul P.I.B. Doar atât la acest moment, că şi P.I.B-ul şi-a trăit traiul. A intrat în moara temei contradictorii a dezvoltării durabile, versus dezvoltării sustenabile. A apărut un indicator nou, nu al PIB-ului ci a duratei până la care resursele, îndeosebi financiare, ajung pentru realizarea obiectivelor bugetare.

Î.: Cum se prezintă dezvoltarea eco­nomică a diferitelor zone ale ţării?
R.: La nivel regional continuă să persiste disparităţi pronunţate ale gradului de dezvoltare economică, iar în lipsa unor reforme structurale consistente este posibil să asistăm chiar la o majorare a acestora.

Î.: Mai concret?!
R.: Regiunea Bucureşti Ilfov este printre primele 5 regiuni din zona ţărilor central-est europene în termen de PIB/capita, în timp ce regiunea Nord-Est este printre cele mai sărace din UE.
Investiţiile sunt concentrate în regiunea Bucureşti-Ilfov, celelalte regiuni înre­gistrând valori semnificativ mai reduse.
În toate regiunile, cu excepţia zonei Bu­cureşti-Ilfov, ponderea populaţiei cu un nivel redus de educaţie (învăţământ primar şi gimnazial) este importantă.

Î.: O problemă care iniţial a fost a câtorva ţări s-a extins primind contur european şi mai nou mondial fiind introdusă pe agenda de lucru a Naţiunilor Unite?!
R.: Emigraţia a atins un nivel în­grijorător: aproximativ 15% din popu­laţia ţării, respectiv 25% din populaţia activă a plecat în alte ţări. România este a doua ţară din lume, după rata de creştere a numărului de emigranţi anuali, conform evaluărilor Naţiunilor Unite.