Dialoguri virtuale / Luminiţa de la capătul tunelului (partea a doua)

Î.: Au fost anumite cerinţe, din partea română, în martie 2013 !

R.: Guvernul a cerut o extindere a acordului cu trei luni pentru a reduce arieratele şi a înbunătăţi managementul la companiile de stat.

Î.: Pe timpul vizitei în România (iulie a.c.) Christine Lagarde a avut câteva reflexii interesante?!

R.: Unele dintre ele merită a fi prezentate . Domnia Sa a spus : Nu suntem nici ATM, nici poliţă de asigurare, referindu-se la Fondul Monetar Internaţional. “Nu uitaţi că în UE suntem ca într-o localitate în care ceea ce se decide într-un cartier are efect în alt cartier. Aveţi resurse energetice foarte valoroase care nu sunt exploatate suficient”.

Î.: Cum este caracterizată economia românească la acest moment de către F.M.I.?

R.: România este caracterizată ca fiind cu o economie stabilizată macroeconomic, dar prezintă o creşterea slabă cu risc de înrăutăţire a situaţiei. Pentru o creştere sănătoasă se impune să se pună accent pe investiţii şi consum, exporturile trebuie crescute pentru că nu sunt suficiente pentru susţinerea PIB-ului.

Î.: O „gaură neagră” în economia românească o reprezintă firmele de stat. Se afirmă că din acestea se „sifonează” către terţi sume importante de bani. Ştim că F.M.I.-ul are soluţii la aceasta problemă.

R.: Sunt soluţiile clasice: privatizarea sau restructurarea.

Î.: Întrucât aceste soluţii se vehiculează de mult timp, de ce nu au fost implementate?

R.: Fiindcă politicul nu face casă bună cu economicul.

Î.:Revenind la acordurile financiare, care este menirea lor?

R.: Reprezintă un element stabilizator şi poate să menţină o disciplină financiară, elemente care se impută ca nestăpânite de către România.

Î.: Pe parcursul anilor, mai ales a celor din urmă, s-a lăsat impresia că Fondul Monetar Internaţional forţează România să încheie cu aceasta tot felul de acorduri păguboase. Care sunt paşii care se fac prealabil pentru încheierea unui acord?

R.: Fondul Monetar Internaţional nu forţează pe nimeni să încheie cu el anumite acorduri. Dar dacă te „încurci” cu el, stabileşte condiţii care în multe cazuri nu sunt din cele mai fericite (vezi Argentina). În ceea ce priveşte paşii care se solicită a fi făcuţi şi care susţin afirmaţia anterioară, sunt: Cererea Guvernului; Mobilizarea finanţării; Ancorarea macrostabilităţii economice; Aprobarea din partea boardului FMI a programului asumat de Guvern, deci, Acordul se cere de Guvern şi nu este iniţiativa FMI, este un risc dublu din partea FMI şi Guvern.