Dialoguri virtuale / Impactul alegerilor din Statele Unite ale Americii asupra economiei mondiale

Întrebare: Pentru mediul economic alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale Americii reprezintă o mare necunoscută întrucât rezultatul sistemului de vot american a fost atipic, neaşteptat pentru „tradiţionalişti”, un vot „anti sistem”. Economia mondială este deocamdată circumscrisă dolarului american, globalizarea este o tendinţă quasi universal însuşită, orice mişcare ce iese din tiparul clasic este privită cu scepticism şi teamă. În fond ce s-a întâmplat?

Răspuns: Menirea declarată a lui Donald Trump este de a conduce Statele Unite ale Americii în starea de stat naţional care priveşte, în primul rând, către sine. Se mai poate spune, pe limbaj economic, înspre o stare relativ autarhică.

Î.: În această campanie s-au folosit toate ingredientele acceptate şi neacceptate până în prezent: delaţiuni, spargerea conturilor de e-mail-uri, intervenţia FBI, rolul unor fun­daţii personale în strângerea de fonduri etc.?
R.: A fost cea mai agitată alegere prezi­denţială americană din ultimii două sute de ani. Din anumite puncte de vedere s-au doborât mai multe recorduri.
Niciodată nu s-a mai întâmplat ca înainte de începerea campaniei electorale procentul de respingere al ambilor candidaţi să fie mai mare decât procentul de acceptare a lor. Se ştie că optzeci la sută dintre americani nu ar fi votat pe nici unul dintre candidaţi. Ana­liştii afirmă că nu simpatia sau identificarea cu personalitatea vreunui candidat a condus la vot ci ura şi conştiinţa imposibilităţii de a interveni eficient în propria soartă.

Î.: Şi atunci cine i-a ales drept candidaţi?
R.: Dintr-un răspuns anterior se deduce că nu numai alegătorii participă la vot.

Î.: Istoria a reţinut că atunci când supra structura globală nu mai are nevoie de o anumită construcţie renunţă la ea?!
R.: Orice construcţie umană are o istorie: naşterea, tinereţea, maturitatea, decăderea şi decesul. Nu este o altă situaţie nici la o firmă, nici la un imperiu. S-a dovedit că viaţa unui imperiu durează aproximativ o sută de ani. Să ne amintim de Portugalia, Spania, Olanda, Franţa, Anglia şi, de şapte­zeci de ani, America. Observatorii spun că asta va fi şi soarta Americii. Imperiul Ame­rican îmbătrâneşte, se degenerează, devine inutilizabilă pentru unii stăpâni. Acum America a devenit introspectivă, trebuie
să-şi gestioneze cu prioritate propriile pro­bleme.