Dialoguri virtuale / Furtună într-un pahar cu apă. Panama Papers

Întrebare: Utilizarea off-shore-urilor este ceva ilegal?

Răspuns: Problema a fost rezolvată cu mii de ani în urmă când ruşinea s-a despărţit de morală.

Î.: Off-shore-ul din Panama este nou?

R.: Fiinţează din 1913, aşa că şi străbunicii noştri ştiau să fugă de dări.

Î.: Cine răspunde la un telefon dat la o firmă de off-shore?

R.: De obicei un robot.

Î.: Cum se mişcă capitalul în off-shore?

R.: Circuitul este simplu: produse ieftine – off-shore-uri – produse scumpe, urmează impozitare diferenţiată şi profit prin simpla mişcare a hârtiilor.

Sau bani obţinuţi din activităţi ilegale (droguri, prostituţie, privatizări ilegale) sunt duşi în off-shore-uri şi sunt returnaţi în tară, de multe ori,  tot pentru activităţi ilegale, deci se pierde urma lor. Se albesc banii murdari.

Î.: De ce manifestă îngrijorare unele ţări?

R.: Fiindcă unii din cetăţenii ţărilor respective se îmbogăţesc, câştigă bani, dar ţara pierde bani.

Î.: Despre ce sumă se vorbeşte, la nivel mondial, că ar conduce la sărăcirea ţărilor, respectiv la creşterea deficitului bugetar?

R.: Este o sumă apreciabilă: 1000 miliarde dolari pe an.

Î.: Dacă guvernele au văzut un pericol în aceste activităţi de ce nu au fost mai fermi în oprirea proliferării fenomenului?

R.: Începând cu anul 1988 a fost iniţiat un prim dialog pe aceasta temă între ţările Uniunii Europene, cât şi cu Statele Unite ale Americii, începând din 2010. Este un proces neterminat. Mai sunt state care nu s-au raliat la acesta iniţiativă. Tendinţa lor este să nu dea informaţii însă sunt avide să primească informaţii.

Î.: Să înţelegem că off-shore-urile vor dispărea?

R.: Nici vorbă. Pe fondul globalizării vor deveni instrumente cotidiene, dar nu la îndemâna cititorului Gazetei de Maramureş, care caută o rază de soare pe un cer înnorat.

Î.: Ce merită să reţinem din acest interviu?