Dialoguri virtuale. Fenomenul WOKE și economia

(a patra parte)

Întrebare: Dacă amintim de marxism să vedem relația cu alte idei extremiste?
Răspuns: Este o revoluție care are de-a face cu maoismul, pentru că, la originea sa, sunt niște filosofi marxiști între care ungurul György Lukács, italianul Antonio Gramsci și Herbert Marcuse - un om asociat Școlii de la Frankfurt care a scris două lucrări esen­țiale pentru această mișcare: „Omul unidimensional” și „Toleranța represivă”.
Î.: Care este ideea principală a acestor cărți?
R.: Acestea vorbesc despre modul în care grupurilor marginalizate trebuie să li se acorde prioritate la libertatea exprimării; Marcuse a elaborat asupra acestor grupuri marginalizate și a făcut transferul de la lupta de clasă clasică a marxismului la lupta de rasă. Aceste două curente filosofice, deconstructivismul francez și marxismul modern, „neomarxismul” cum i s-a spus, s-au unit și au dus la apariția mișcării „woke”.
Î.: S-a invocat în discuția de față maoismul?!
R.: Ca să clarificăm: s-a introdus în discuție Revoluția Culturală, un fenomen politic care s-a întâmplat în China, în anii ’60, sub conducerea liderului Mao, unde au murit zeci, sute de mii de oameni. Cred că a introduce în discuție Revoluția Culturală și a vorbi despre fenomenele din Statele Unite cu ramificații în alte părți ale lumii și a face comparații cu Revoluția Culturală este exagerat.
Î.: Academia Americană de Film a anunțat, în urmă cu doi ani, noi reguli pentru categoria „cel mai bun film” despre care spune că sunt menite să încurajeze diversitatea și incluziunea. Începând cu 2024, un lungmetraj va putea câștiga premiul pentru cel mai bun film doar dacă are o distribuție diversă. Ce se spune despre acest lucru?
R.: Unii afirmă că este un lucru bun în principiu, pentru că a include asemenea criterii înseamnă a deschide opor­tunități unor categorii care în general sunt defavorizate structural. Includerea unor astfel de criterii poate să pară artificială, dar trebuie pus în balanță binele realizat prin oferirea de opor­tu­nități unor minorități care altfel nu au o voce, cu această „nedreptate” a unor criterii aparent artificiale, dar ele nu sunt în realitate artificiale. Este bine ce face Academia Americană [de Film] și, de altfel, s-au inspirat din ce a făcut Academia Britanică, deci nu e un fenomen singular și cred că nu are nicio legătură cu marxismul.