Dialoguri virtuale. Economia şi comportamentul uman (V)

Întrebare: Relaţia individ – colectivitate, cum se remarcă în psihologia moralei?
Răspuns: Conform psihologiei moralei, „sentimentele morale” au evoluat de pe vremea lui A. Smith, pentru a regla comportamentul oamenilor în condiţiile civilizației moderne. Specia umană este cea mai cooperantă specie de pe planetă, iar sentimentele şi mintea umană s-au schimbat în ultimele două-trei secole pentru a susţine cooperarea inerentă lumii și economiilor contemporane. Această cooperare este cea care duce la numeroase situaţii în care succesul depinde de faptul că „noi” este pus mai presus de „eu”, dând naștere la sentimente ca vinovăţia, rușinea, indignarea, empatia, simpatia, teama, dezgustul și un amestec eteroclit de multe alte sentimente de care numai oamenii sunt capabili.

Î.: Se pot extinde modelele economice convenţionale?
R.: G. Akerlof şi R. Kranton propun o simplă extindere a modelelor economice convenţionale. Astfel, pe lângă elemen­tele egoiste care definesc preferinţele luate în considerare, de regulă, în mo­delele economice standard, ei afirmă că trebuie luată în considerare împrejurarea că oamenii se autopercep adesea ca membri ai unor „categorii sociale” cu care se identifică. Fiecare din aceste categorii – creştini, părinţi, masoni, vecini, sportivi etc. – se caracterizează prin
anumite principii sau idealuri, iar, din cauză că fiinţele umane simt realmente satisfacţie atunci când se comportă în conformitate cu idealul pe care îl nutresc, ele acţionează nu numai pentru „a avea”, ci şi pentru „a fi”. Utilizând o serie de exemple instructive din cele mai importante aspecte ale vieţii, R. Thaler şi C. Sunstein demonstrează, la rândul lor, cum anume poate fi creată o „arhi­tectură decizională” de natură să îi facă pe oameni să ia decizii benefice cu privire la sănătate, bogăţie şi fericire, fără a le limita totuşi libertatea de alegere.

Î.: Ne putem aştepta la o nouă „revoluţie economică”?
R.: După cum a demonstrat omul de ştiinţă american G. Price, însăși selecţia naturală de tip darwinist îi face pe oameni altruişti, cel puţin faţă de indivizii pe care îi percep ca fiind membri ai grupului din care consideră că ei înșiși aparțin. Se poate, deci, spera că noua revoluţie din ştiinţa economică va duce la conceperea unor strategii decizionale și politici publice bazate pe valori morale, idealuri, „meme” identitare etc., nu doar pe interese. Acest proces ar justifica transpunerea în ştiinţa economică a unor ipoteze din psihologia morală, cum ar fi, de exemplu, presupunerea că oamenii încearcă să fie performanţi la locurile lor de muncă, de rușine şi din dorinţa de autorealizare, nu doar pentru un salariu mai bun etc.

Î.: După acest interviu la ce ne putem aştepta?
R.: Slujitorii științei economice nu au, așadar, de ce să fie pesimiști. În eco­nomie, există întotdeauna ceva de învățat, iar economiștii pot găsi întotdeauna noi surse de inspirație.