Dialoguri virtuale. Economia şi comportamentul uman (I)

Întrebare: În ultimul timp se foloseşte tot mai des noţiunea de „revoluţie”, inclusiv în domeniul ştiinţelor economice. Să fie doar o modă de aliniere şi a economiei la trendul general?

Răspuns: Au apărut mai multe cărţi, unele traduse și în limba română, care arată că în ştiinţa economică are loc o revoluţie de natură să modifice bazele teoretice ale acestei discipline și să prefigureze schim­bări importante în modul de înțe­legere a unor aspecte importante ale activităţii economice a indivizilor şi întreprinderilor, ale funcţionării economiilor contemporane, politicii economice şi chiar ale vieţii sociale. La fel ca naşterea şi dezvoltarea ştiinţei economice comportamentale (behavioral economics), această nouă revoluţie este produsă de asimilarea în teoria economică a rezultatelor obţinute în cercetările din psihologie.

Î.: Conceptul de „revoluţie” este unul polisemic, fiind aplicat inclusiv în domeniul epistemologiei sau teoriei cunoaşterii. Această trans­pu­nere a fost sistematizată de filosoful şi istoricul ştiinţei american T. Kuhn, care a atras atenţia asupra interesului pe care îl prezintă conceptul de „revoluţie” pentru ca­rac­terizarea manierei seriale în care evoluează disciplinele ştiin­ţifice. Ce afirmă, în acest sens, Kuhn?
R.: După Kuhn, ştiinţa nu este un proces de acumulare treptată şi continuă de cunoştinţe, ci un an­samblu de operaţiuni cognitive care evoluează ca urmare a transformării radicale a fundamentelor lor. Dezvoltarea ştiinţei nu este un proces liniar, ci unul discontinuu, întrerupt de salturi provocate de adoptarea de către savanţi a unor paradigme „incomensurabile” (nu pot fi comparate unele cu altele).

Î.: Kuhn operează, așadar, o translaţie a termenului de „re­voluţie” de la accepţiunea sa poli­tică la o accepţiune epistemologică, ceea ce conduce la formarea unei concepţii originale cu privire la dezvoltarea ştiinţei?!
R.: El consideră că activitatea de rezolvare a problemelor într-un cadru teoretic ortodox reprezintă ştiinţa normală, regula, în timp ce înlocuirea unui cadru prin altul, ca urmare a respingerii repetate şi a descoperirii tot mai frecvente a unor anomalii, reprezintă ştiinţa revolu­ţionară, excepţia, în istoria ştiinţei.