Dialoguri virtuale / Cine are dreptate?

Întrebare: Românii, alături de cetăţeni din alte ţări europene, au intrat în trişul idealizării împrumutului în anumite monede (vezi francul elveţian)?!. Astăzi sunt mulţi care abia aşteaptă ştirile să afle care este valoarea ROBOR la acel moment?

Răspuns: Aşa este, chiar dacă fondul noţiunii ROBOR nu îl cunosc şi nici nu îi interesează. Întrucât anterior am vorbit de inflaţie, doresc să-l citez pe guvernatorul Băncii Naţionale: „Nu vrem să ajungă ROBOR la patru la sută de asta dăm şi inflaţia jos”.

Î.: În fond, ce este ROBOR-ul?
R.: ROBOR (Romanian Interbank Offe­red Rate) este media dobânzii pentru cre­ditele în lei acordate pe piaţa inter­bancară.
Rata la un credit se calculează în funcţie de ROBOR (la trei sau şase luni) plus o marjă care reprezintă riscul clienţilor băncii creditoare şi marja de profit pe care o vrea banca).

Î.: După cum se ştie, calculul ROBOR reprezintă media dobânzilor la care se împrumută zece din cele mai mari bănci comerciale alese de Banca Naţională. Împrumuturile dintre bănci se realizează pentru a acoperi, printre altele, nevoile de lichiditate de moment. Cu alte cuvinte, suntem la mâna jocurilor băncilor? Putem scăpa de riscul jocului?
R.: În primul rând, putem scăpa de cre­dite? Cum să pornim o afacere dacă nu avem bani? Societatea ne asigură, în condiţii decente, traiul de fiecare zi? Pare-se că sunt doar câteva întrebări care, vrem nu vrem, ne leagă viaţa de bănci. Ideea ratelor fixe la încheierea contractului de credit este atât de apăsătoare încât mulţi riscă pentru a obţine banii doriţi, acceptând ratele variabile. Oricum băn­cile dictează în acest joc şi sunt câşti­gătorii permanenţi ai jocului.

Î.: Întrucât se face un ping-pong între diverse instituţii pe tema ROBOR, să vedem când şi cum intervine pe piaţă Banca Naţională?
R.: Nu intervine în tranzacțiile propriu-zise dintre bănci, ci în cantitatea de bani pe care o lasă în piață într-un moment sau altul. În acest scop, banca centrală nu decide discreționar această cantitate, ci presupune echilibrarea piețelor monetare şi identificarea unei rate a dobânzilor şi a unui curs valutar care să îi satisfacă atât pe cei care vând, cât și pe cei care cum­pără valută.