• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Miercuri , 01 Aprilie 2020

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Joi , 26 Martie , 2020

Dialoguri virtuale. China! Un model economic sau un balon de săpun? (IX)

(ultima parte)


Întrebare: Care este situația socială prezentă?
Răspuns: Din punct de vedere social, în China există patru principale grupări: Federaţia Naţională a Sindicatelor, Federaţia Naţională a Tinerilor, Federaţia Naţională a Femeilor, Federaţia Naţională din Industrii şi Comerţ.
O preocupare constantă a ultimelor decenii o reprezintă creşterea nivelului de educaţie a populaţiei în ansamblu, dar mai ales a tinerei generaţii, în paralel cu reducerea şi eradicarea analfabetismului. Diferenţele faţă de ţările dezvoltate din punct de vedere economic sunt mari, iar depăşirea lor este considerată o modalitate de asigurare a evoluţiei economice şi sociale. În medie, nivelul de educaţie este de circa şase ani pe locuitor, cu diferenţe mari între diverse regiuni şi în diverse medii.
Î.: Se cunoaște rolul pe care-l acordă chinezii pentru educație?!
R.: Preocuparea pentru educaţie este o constantă a politicii actuale a guvernului chinez. Ea este susţinută şi de populaţie, deoarece în medie 10% din economiile acesteia au fost alocate anual, în ultimul deceniu, pentru educaţie. În China, în învăţământul public se percep taxe la toate nivelurile. Acestea variază, de exemplu, pentru învăţământul universitar, între 200 şi 700 USD pentru fiecare an de studiu, în funcţie de facultate şi specializare.
Universităţile organizează frecvent cursuri de tip MBA, menite să pregătească, prin programe adecvate, manageri pentru firmele de stat sau private. Cererea pentru aceste cursuri este foarte mare, iar taxele variază între 150 şi 1500 USD. În perioada vacanţelor de vară, universităţile organizează cu plată şi alte cursuri (limbi străine, informatică, autoeducaţie), având rolul de a pune în valoare resursa umană din cadrul organizaţiilor. Începând din anul 1996, o universitate din Beijing a organizat în premieră un program denumit „Repetiţia generală a vieţii”, care a evidenţiat experienţe inevitabile ale vieţii, fiind dedicat mai ales celor care sunt nevoiţi să suporte stresul urban în marile aglomeraţii intens poluate.
Cei mai avantajaţi beneficiari ai reformei educaţionale derulate în China sunt absolvenţii învăţământului superior şi studenţii. Aceştia sunt cei care reuşesc să ocupe locuri de muncă în firme mixte, în filialele din alte ţări ale firmelor chineze sau să-şi deschidă propriile afaceri în domeniul serviciilor.
Î.: Cum reacționează la stresul schimbărilor?
R.: Un alt rezultat al reformei economice îl reprezintă reconversia profesională a unei părţi apreciabile a funcţionarilor din firmele de stat în întreprinzători. Mulţi dintre cei concediaţi percep pierderea locului de muncă drept o „aruncare în mare”. Cei mai mulţi, însă, reuşesc să creeze o afacere personală sau să-şi găsească un loc de muncă la o firmă privată.
Î.: Care sunt direcțiile spre care este orientată forța de muncă disponibilă?
R.: Patru sunt direcţiile spre care este încurajată să se îndrepte forţa de muncă disponibilizată de la firmele de stat sau de la cele aflate în proprietate colectivă: spre firmele care dispun de fonduri de investiţii din străinătate şi spre firmele private; spre regiunile rurale unde se poate crea mai uşor din punct de vedere legislativ, dar mai greu din punct de vedere financiar o firmă; spre sectorul terţiar, care are un enorm potenţial de dezvoltare şi unde există importante progrese (comerţ en-gros şi en-detail, alimentaţie publică, transport urban, diverse tipuri de servicii, turism); spre zonele centrale şi de Vest ale Chinei, mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic şi spre alte regiuni geografice (Asia de Sud-Est, Europa Centrală şi de Est) unde există firme înfiinţate de chinezi sau unde se pot crea afaceri de familie.
Î.: Care este sistemul de salarizare practicat?
R.: Sistemul de salarizare practicat în China are următoarele componente: salariul de bază, stabilit de regulă pe criterii de senioritate; indemnizaţii (acordate mai ales în organizaţii de stat), care diferă de la o
companie la alta, în funcţie politica acesteia şi de contractul de muncă. Există numeroase asemenea indemnizaţii/ajutoare (pentru transport, alimente, locuinţă, deplasare, educaţie, copii, încălzire, tuns, spălat, călcat, viaţă scumpă); prime (de tipul salariului al 13-lea, sau al 14-lea); comisioane.
Î.: Cu ce să încheiem acest interviu?
R.: Am amintit la începutul interviului concluziile profesorului Geert Hofstede despre China. După anul 1989 a fost solicitat să analizeze situația din România. Răspunsul lui a fost mai puțin academic: nu-l interesează această solicitare...

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.