Dialoguri virtuale / BRICS, un model sau un inamic?

Î.: Care sunt indicatorii de analiză globală pentru India?

R.: India are o populaţie de 1243 milioane de locuitori, a doua din lume. Produsul Intern Brut (PIB) nominal este de 1871 miliarde dolari, a zecea din lume. PIB/capita în preţuri curente este de 1505 $, al 144-lea în ierarhia mondială. Soldul bugetar (în % din PIB) este de – 7,3. Datoria publică (în procent din PIB) este de 66,7. Poziţia în ierarhia mondială, în funcţie de indicele dezvoltării umane şi indicele global al inovării este 136/66. Poziţia în ierarhia mondială, în funcţie de uşurinţa derulării afacerii este 134.

Î.: Să analizaţi situaţia Chinei?!

R.: Dacă după cel de-al doilea Război Mondial Japonia a fost considerată „miracolul” economiei mondiale, tot aşa începutul secolului XXI este considerat „miracolul” economiei chinezeşti.

Simpla prezentare a dinamicii Produsului Intern Brut îţi stârneşte uimire, astfel dinamica era de 9,3 % în anul 2011; 7,7, în anul 2012; 7,7 %, în anul 2013; 7,5,  în anul 2014 şi estimativ 7,3 %, în anul 2015. Poate trebuie de sesizat faptul că trend-ul este descrescător, mulţi analişti afirmând că scăderea sub 7 % a ritmului de creştere ar conduce la implozia economiei chinezeşti.

Studii ale Fondului Monetar Internaţional arată o diminuare a ratei de utilizare a capacităţilor de producţie, deci modelul creşterii extensive şi-a arătat limitele.

Experţii afirmă că cele mai mari provocări actuale pentru guvernul chinez îl reprezintă controlul creşterii creditului, concomitent cu menţinerea unui ritm dinamic de creştere economică şi realizarea unei distribuţii echitabile a veniturilor.

Î.: Se cunoaşte diferenţierea formală a situaţiei chinezilor, în funcţie de domiciliul lor?!

R.: În prezent, peste 55 la sută din populaţia Chinei locuieşte în mediul urban. În oraşe trăiesc aproximativ 250 milioane migranţi. Iau amploare cartierele periferice sărace, într-un ritm mai mic decât cele din India sau Brazilia. În China există un sistem de înregistrare a gospodăriilor, numit hukou. Acest sistem oferă drepturi diferenţiate populaţiei din mediul rural şi urban, îndeosebi la accesul la sistemele de educaţie şi medical subvenţionat, în favoarea celor care deţin hukou (cei din mediul urban). Obţinerea unui hukou este dificil. În prezent, doar 37 % din populaţia chineză deţine un asemenea certificat, diferenţa până la 55 la sută din populaţia de la oraşe reprezintă o pătură defavorizată.