DGASPC, după Boitor. Dezastru!

Direcţia pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului trece printr-o perioadă de transformări interesante, dinspre orice parte priveşti. Un prieten de-al nostru, Nicolae Boitor, zis Nic, bântuie pe coridoarele Direcţiei, ca în vremurile bune, fără a-şi găsi locul. Mai mult, fostul director general crede că este la butoane şi încearcă să promoveze firme pe care el le agreează, care fac parte din grupul firmelor ce veşnic au câştigat licitaţiile Direcţiei (un fel de-a spune). Vorbim de trafic de influenţă, de afaceri oneroase, de mizeria în care DGASPC a fost scufundată în perioada Boitor-Griguţă. Boitor! I am back!

DGASPC Maramureş este cea mai mare instituţie bugetară din judeţ, are peste o sută de angajaţi, peste o mie de beneficiari ai serviciilor oferite (copii şi adulţi) şi un buget pe peste 800 de miliarde de lei pentru cheltuieli. O sumă foarte mare ce era tocată an de an de inteligenţii Direcţiei, Nic şi ai lui, într-un dezmăţ bugetar greu de înghiţit, de rumegat.

După mai bine de un an de materiale de presă, conducerea CJ a luat decizia înţeleaptă. Conducerea Direcţiei a fost înlocuită. Epoca Boitor a apus, am crezut noi. De asemenea, ne aşteptam ca multele afaceri oneroase să iasă la iveală. Noi credeam că este o operaţiune uşoară, facil de realizat. Din păcate, lucrurile stau în mod diferit.

Sistemul creat de Boitor este tare, de la el în jos s-au sudat relaţii cu unii angajaţi şi mai departe cu unele firme, să ne referim doar la partea economică a dezastrului. Aceste încrengături sunt greu de „citit”, de „tăiat”, în multe cazuri imposibil de făcut ceva cu contractele negociate şi semnate de Boitor şi camarila lui.

Primul lucru care ar trebui făcut, în situaţia de faţă, este realizarea unui audit extern. Cineva din afara instituţiei trebuie să vină şi să vadă situaţia economică a DGASPC, la momentul preluării de noua conducere, înainte de schimbare şi tot aşa pe o perioadă de timp cât mai mare. Trebuie de văzut ce s-a făcut în urmă cu 3-4-5 ani, măcar.

Domnule preşedinte Zamfir Ciceu, domnule vicepreşedinte Gabriel Zetea, vă rugăm respectuos să faceţi posibil acest demers necesar, corect şi clarificator. Ştim că problemele judeţului sunt multe şi importante, dar nu lăsaţi DGASPC să se ducă la vale, de tot.

Nu înţelegem de ce Boitor a primit însărcinarea de a freca menta prin Direcţie, la fel Griguţă. Aceşti oameni nu fac decât să pună piedici celor care au preluat gestionarea situaţiei. La modul general, s-ar putea spune că, neavând funcţia de conducere, cei doi au fost reduşi la tăcere. Nu s-a întâmplat aşa! Acum au tot timpul din lume pentru intrigi, pentru afaceri (obişnuinţa!), pentru comploturi. Am fost de câteva ori la Direcţie şi de fiecare dată ne-am întâlnit cu Boitor la sectorul fumători, acolo unde se pune lumea la cale.

Credem că primul compartiment care este nociv, în contextul actual, e Achiziţiile. Aici lucrează trei achizitori şefi, oameni pe funcţii cu pregătire adecvată, adică pedagogi, asistenţi şi ce or mai fi. Ăştia îşi dau cu părerea despre cum ar trebui achiziţionate cele necesare DGASPC. Zilele trecute s-a finalizat una din licitaţiile complicate. Cea pentru rechizite şcolare. Spre marea mirare a firmei câştigătoare, chiar a câştigat. Administratorul a rămas ca la dentist. De mai mulţi ani depune oferte, participă la licitaţii şi nu a reuşit să câştige niciodată. Omul ştia de cloaca din DGASPC şi, nefăcând parte din sistem, nu a câştigat.

Acum s-a întâmplat şi administratorului nu îi vine să creadă. Cheia succesului e simplă: ofertă corectă, preţuri corecte, marfă de bună calitate. DGASPC a realizat o economie de peste o sută de milioane de lei vechi pe segmentul rechizite şcolare, faţă de cifrele anului trecut.

O altă situaţie greu de înţeles. Direcţia foloseşte o cantitate mare de echipament pentru copii şi adulţi. Aici intră lenjeria, hainele de pat în tot judeţul. De doi ani de zile, Boitor şi gaşca nu au mai cumpărat nimic, pe acest segment. Încercând să se remedieze situaţia, cei de acum au aflat, de exemplu, că în Baia Sprie este o fabrică de astfel de echipamente. Fiind producători, au posibilitatea să negocieze preţul de achiziţie. Au fost refuzaţi întotdeauna de Boitor. În schimb, firmele de casă ale lui aduceau astfel de lucruri la preţuri mult mai mari. Şi cei din Baia Sprie au rămas cu gura căscată când au aflat că pot discuta cu cei din Direcţie. CTF Bujorului arată deplorabil. Are nevoie de reparaţii, zugrăveli, vopsea. O firmă de profil a dorit să realizeze aceste lucrări, anul trecut au fost refuzaţi, acum se poate şi rezultă o economie de 50 de milioane lei vechi.

Sigur, nu par sume mari, dar sunt exemple că se pot face şi schimbări în interesul beneficiarilor DGASPC.

Ar fi multe de spus! Încep să iasă la suprafaţă mizeriile şi noi sperăm ca în scurt timp conducerea CJ, consilierii, să ceară efectuarea controalelor.

Alimentaţia copiilor a fost o sursă nesecată de afaceri oneroase. Presa a scris, la modul general, sau a punctat atunci când a avut dovezi, dar sistemul realizat de Boitor a reuşit să ascundă multe porcării.

De exemplu, casele sunt invadate de conserve. Copilaşii, cei de grija cărora nu mai puteau, mâncau la greu conserve. S-au achiziţionat de multe miliarde de lei, conserve. Ce poate fi mai bun pentru copii aflaţi în creştere, copii bolnavi, cei de şcoală, decât o conservă proaspătă (adică de câţiva ani), plină de conservanţi, aditivi alimentari, chimicale? O altă conservă!

Când s-a schimbat conducerea, singurele fructe cumpărate erau bananele şi portocale. În plină vară, în plin sezon de fructe româneşti. Şi toate acestea deoarece firma care aducea fructe nu avea decât banane şi portocale, adică produse la care pui un adaos mare şi la care câştigi. Este şi această firmă una din cele de casă ale lui Boitor. Au trebuit multe discuţii până firma unui fost consilier să accepte realitatea, vara se mănâncă fructe de sezon.

Practic, DGASPC este supt ca o sugativă de firmele intermediare. Firme de apartament care lucrează cu cea mai mare instituţie bugetară din judeţ, un mare consumator de alimente, ca pe tarlaua lui Boitor. Contracte păguboase din care unele nu se pot rezilia, iar acolo unde s-a putut, s-a văzut instantaneu rezultate, economii care însumate sunt sume consistente.

Vom vorbi de materialele de curăţenie. Şi aici porcării cât carul. În contracte apar unele produse, din zona mai profesională, în teren se găseşte altceva. Produse ieftine, de proastă calitate. Şi vorbim de condiţii pentru copii şi adulţi, mulţi bolnavi, adică este nevoie de curăţenie, de soluţii dezinfectante şi aşa mai departe. S-ar putea face şi la DGASPC după modelul Spitalelor băimărene. Adică să se achiziţioneze produse profesionale, cele care sunt folosite strict pentru ce sunt realizate.

Există o opoziţie la serviciul Achiziţii faţă de o asemenea filozofie.

Probabil, produsele profesionale nu mai pot fi luate şi duse acasă.

Este o problemă cu personalul lipsă, cu contractele cu firme ce repară stricăciunile, chestiunile curente. În fapt, nişte PFA-uri în care muncitorul ridică un deget dacă îi dai un milion, două dacă îi dai două milioane şi tot aşa. DGASPC a avut o echipă de oameni care s-au ocupat cu reparaţiile curente. Boitor a spus că nu îşi are rostul la Direcţie şi i-a transformat în supraveghetori.

Dacă un copil bolnav are o criză şi sparge o uşă, un bec, o ţeavă, un geam. Trebuie să chemi PFA-ul pe bani frumoşi, în loc să ai muncitorii tăi care ar putea face aceste munci.

Am făcut o trecere în revistă a unora dintre problemele DGASPC, după Boitor. Vom reveni!