Despre libertate şi limite în politică

Preşedintele CJ, Zamfir Ciceu, a acceptat provocarea unui altfel de interviu. Tot despre politică, electorat, putere şi decizii. Dar din altă perspectivă. Cea a omului de cultură şi, mai ales, de cult.

Reporter: Cineva definea libertatea ca fiind dreptul de a nu trăi în minciună. Politica este, prin definiţie, un apanaj al minciunii. Cât de liber poate fi un om politic?

Zamfir Ciceu: Cât de liber doreşte.

Reporter: Există, totuşi, foarte multe limite: financiare, politice, electorale. Care sunt cele mai grele constrângeri?

Zamfir Ciceu: Limitarea politică o au toţi şi trebuie să existe o limită în toate, inclusiv în viaţa politică. Mie mi-a plăcut şi am spus-o de foarte multe ori: „libertatea de a-mi întinde mâna sfârşeşte acolo unde începe nasul altuia”. Cred că de aici trebuie să pornim.

Limitarea în politică trebuie să fie dată de interesul public. Limitările financiare trebuie să existe. La noi este mai greu pentru că societatea la noi este construită altfel. Greu de gândit un sistem financiar al politicului, care să uniformizeze, să dea şanse egale.

Teoretic, dacă ai resurse financiare mai mari, ai şanse mai mari de câştig. Nu a fost neapărat aşa, cel puţin la alegerile din 2012, pentru că sunt foarte mulţi factori. Ar trebui instituită o limită până la care poţi să mergi. Candidaţii ar trebui să aibă şanse egale, mijloacele prin care îşi fac campanie electorală sunt extrem de diferite, dar cea mai importantă limitare trebuie să fie dată de noi înşine.

Zamfir Ciceu: În primul rând. Cel mai important pentru un om politic este să aibă o conştiinţă publică, pentru asta accede în zona politică, pentru a satisface un interes public. Acea societate pe care tinde să o conducă, trebuie să o ducă mai bine prin mijloacele pe care el le conduce. Ar trebui să difere aceste mijloace de la partid la partid, în funcţie de doctrina lor, dar ţelul ar trebui să fie acelaşi: mai binele societăţii. Eu cred că omul politic trebuie să aibă în minte două principii, competivitate şi solidaritate. Competitivitatea economică, pentru că de aici derivă creşterea economică, şi, solidaritate, pentru că nu toţi semenii noştri pot să se ajute singuri. Dacă îmbinăm cele două aspecte, cred că poţi să ajungi la un interes public comun acceptat sau acceptat de majoritatea.

Rep.: Cât faceţi ce vreţi, cât faceţi ce trebuie şi cât faceţi ce puteţi?

Zamfir Ciceu: Cred că trebuie să vrei să faci ce trebuie.

Rep.: Napoleon spune că: „imposibil este un cuvânt care se găseşte doar în dicţionarul proştilor”. Credeţi în „nu se poate”?

Zamfir Ciceu: Sunt foarte multe mijloace şi metode pentru a-ţi atinge scopul. Nu accept această scuză. E o scuză pentru oameni plaţi. Sunt situaţii care nu ţin de noi, dar în cele care ţin de noi, ca oameni, trebuie să perseverăm. Mă refer desigur la lucrurile bune, nu la lucruri rele, greşeli. Seneca spune că a greşi e lucrul omului, a persevera în greşeală e lucrul dracului. Dar cred că nu trebuie să ne lamentăm spunând „am făcut tot ce am putut, nu mai putem face nimic”. Tot timpul putem face mai mult, cu cât suntem mai informaţi, mai culţi, mai educaţi, cu atât soluţiile sunt mai largi.

Rep.: Se spune că stăpânirile sunt de la Dumnezeu. Care trebuie să fie raporturile unui om politic cu divinitatea?

Zamfir Ciceu: Cred că trebuie să fie un om credincios, pentru că dacă eşti un om credincios, aplici principiile credinţei. Dacă crezi într-adevăr în Dumnezeu, nu faci rău.

Trebuie să fii conştient că eşti om, eşti supus greşelilor omeneşti şi morţii, care este singura certitudine în viaţă, restul e o sumă de opţiuni. Indiferent dacă omul este credincios sau nu, are la dispoziţie liberul arbitru, are posibilitatea de a alege între bine şi rău. Dumnezeu nu obligă pe cineva nici să facă bine, nici să facă rău, arată căile.

Rep.: Cuvântul smerenie se spune că vine de la „mera”, măsură. Iar smerenia ar însemna „să-ţi cunoşti adevărata măsură”, adică să-ţi vezi lungul nasului. De ce foarte puţini oameni politici au smerenie?

Zamfir Ciceu: Puterea este cel mai puternic drog. Este foate uşor de a fi prins de val. Sunt oameni care depind de tine, viaţă a căror oameni le-o influenţezi prin deciziile pe care le iei şi trebuie să cântăreşti cu foarte multă atenţie deciziile pe care le iei.

Rep.: Câteodată, oamenii, neavând aceeaşi panoramă a lucrurilor, nu ştiu ce e bine pentru ei şi atunci sunteţi pus în postura de a face ce îşi doresc ei sau ce e bine pentru ei pe termen lung.

Zamfir Ciceu: Cred că trebuie să ne ferim de gafele populiste, pentru că dacă ai toate elementele unei decizii şi vezi efectele ei pe termen lung, indiferent de consinţele pe plan politic- scăderea popularităţii, trebuie să iei decizia cea mai potrivită, pentru că în timp s-ar putea să fie mai bine pentru mai mulţi. Dar depinde cum faci acest lucru şi modul în care comunici. E important să fii transparent. Oamenii ştiu ce li se spune.

Rep.: Cum trebuie să reacţioneze un om politic, în mod onorabil în faţa nedreptăţii?

Zamfir Ciceu: Cumpătat trebuie să reacţioneze şi niciodată public. Trebuie lămurite lucrurile bărbăteşte, chiar dacă discuţia nu place. Întotdeauna mi-a plăcut să spun ce am de spus,     n-am ieşit în spaţiul public pentru acuzaţii, dar n-am avut întotdeauna cele mai amicale discuţii cu oamenii cu care am avut discuţii contradictorii, acolo unde credeam că ideea pe care o susţin este bună. Nu sunt genul „yes man”, de a spune da numai de dragul de a nu-l contrazice pe celălalt. Niciodată n-am făcut asta public şi nu voi face, dar voi continua să spun ceea ce am de spus.

Rep.: Se vorbeşte foarte mult despre dezamăgirea electoratului de către clasa politică. Există o dezamăgire şi a clasei politice faţă de electorat şi faţă de clasa politică?

Zamfir Ciceu: Pe mine mă dezamăgeşte lipsa bunei credinţe. În acţiunile politice lipseşte de multe ori buna credinţă.

Rep.: Când luaţi o decizie dificilă, pe cine vă gândiţi să nu dezamăgiţi?

Zamfir Ciceu: Mă gândesc să nu greşesc.

Rep.: Pe cine vă e cel mai frică să nu dezamăgiţi?

Zamfir Ciceu: Pe Dumnezeu. Cel mai frică mi-e să nu greşesc. Pentru asta mă rog şi asta îmi doresc. De foarte multe ori Dumnezeu ne ajută fără să ne dăm seama. Am avut experienţe în care am zis „ce rău mi se întâmplă” şi peste ani, ne dăm seama că Dumnezeu ne-a protejat.

Rep.: Cum vedeţi ieşirea României din criză, tranziţie sau cum vreţi să-i spuneţi situaţiei din ţară?

Zamfir Ciceu: Prin educaţie şi responsabilitate.

Rep.: Cine să facă educaţia?

Zamfir Ciceu: Noi toţi. Dacă nu suntem responsabili, nu suntem muncitori acolo unde suntem, să ne facem treaba unde suntem fără ca şeful să ne tragă de urechi. E important ca fiecare să ne face treaba acolo unde suntem şi să ne placă unde mergem. E cel mai important. Dacă societatea este cultă şi informată, nici politicianul, nici altcineva n-o duce de nas. Lumea ştie ceea ce i se spune, nu ceea ce este de fapt.

Rep.: Ce calităţi admiraţi la un om politic?

Zamfir Ciceu: Îmi plac oamenii care au luat decizii bune pentru semenii lor, care au reuşit să fie toleranţi cu competitorii lor şi să facă să funcţioneze în echipă, acei oameni au avut cele mai lungi perioade de conducere şi societăţile pe care le-au condus au înflorit.

Rep.: E nevoie de curaj în politică?

Zamfir Ciceu: E nevoie şi de curaj, şi de nebunie, dar cel mai mult este nevoie de cunoştinţe, de caracter, de toleranţă şi perseverenţă. Şi respect. Niciodată nu mi-a plăcut să ies în faţă, am încercat să fiu un om normal, căruia Dumnezeu i-a oferit şansa ca pe o perioadă determinată să exercite şi această funcţie.

„Trebuie să fii conştient că eşti om, eşti supus greşelilor omeneşti şi morţii, care este singura certitudine în viaţă, restul e o sumă de opţiuni. Indiferent dacă omul este credincios sau nu, are la dispoziţie liberul arbitru, are posibilitatea de a alege între bine şi rău”.

Zamfir Ciceu