Descoperiri la Lapus cu analogii la Troia

* Marti, 1 septembrie a.c., la sediul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Maramures a avut loc o conferinta de presa privitoare la rezultatele cercetarilor arheologice efectuate la Lapus, intr-un sanctuar datand din epoca bronzului. Este al treilea an consecutiv in care cercetarile arheologice s-au desfasurat in cadrul unui parteneriat intre Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Maramures si Institutul de Arheologie de la Universitatea Ludwig Maximilianus din München. La sapaturile arheologice de la Lapus au participat specialisti si studenti din Romania, Germania si Polonia. Cu ani in urma, la Lapus a fost descoperita o necropola tumulara datand din epoca bronzului, loc de inmormantare a unor oameni care au locuit in Valea Lapusului in secolele XIV-XII i.Hr. Cel mai probabil, acestia au ocupat acest teritoriu pentru a exploata resursele de cupru si aur din zona Baiut. Tumulii de la Lapus (aproximativ 80) au structuri interioare si functii diferite. Ritul de inmormantare era incinerarea. Inventarul funerar era bogat in obiecte de metal (bronz, putin aur si artefacte timpurii din fier) si in ceramica. Un grup de tumuli care arata la fel ca si ceilalti in exterior nu contin deloc morminte, ci sunt situri ceremoniale. Este si cazul tumulului 26, excavat in vara acestui an. Tumulul 26 poate fi descris ca un fenomen complex, care servea ca loc de ceremonie pentru onorarea mortilor sau stramosilor. Aceste ceremonii cuprindeau celebrari ale intregii comunitati, in cadrul carora oalele folosite pentru mancare si bautura erau sparte intentionat. De asemenea, diferite animale (oi, capre, caprioare) erau probabil sacrificate, dupa cum indica oasele lor arse. Pana acum se poate constata folosirea monumentului timp de cel putin trei generatii. Structura activitatilor spirituale poate fi reconstituita astfel: * comunitatea spargea vasele folosite pentru mancat si baut, unele fiind aruncate in foc si, mai apoi, depozitate in gropi mari. * unele gropi contin de asemenea parti din case arse. * ceremonia avea loc probabil intr-o incapere mare, care mai apoi era arsa. Pentru prima oara in epoca Bronzului din sud-estul Europei au fost descoperite urme ale unor fundatii din lemn, care se poate sa fi fost un loc de celebrare pentru morti sau o constructie asemanatoare unui templu. Cel mai bun exemplu pentru a ne putea crea o imagine despre activitatile care aveau loc aici il reprezinta ceremoniile funerare aproape contemporane din Grecia homerica – precum inmormantarea lui Patrocle, prietenul eroului Ahile, cand grecii asediau Troia. In fazele mai tarzii de constructie ale tumulului, ritualurile funerare si de celebrare au ramas aceleasi. Unele din gropile mari este posibil sa fi continut piloni mari, care mai apoi erau indepartati si gropile golite si umplute cu cenusa unei alte faze, cand, din nou o constructie, care probabil avea rol ceremonial, era arsa. Exista o asemanare surprinzatoare cu sanctuarele dacice de perioada mult mai tarzie, care de asemenea contineau piloni de sustinere. Cea mai extraordinara descoperire facuta anul acesta o reprezinta un drum pavat cu piatra, lung de cel putin 13 metri, care duce la intrarea estica a monumentului. Cele mai apropiate analogii pentru acest tip de structura monumentala pot fi gasite in lumea mediteraneana, de exemplu, la Troia. Mai trebuie amintit ca o echipa de la Universitatea din Poznan a efectuat o prospectiune geomagnetica pentru a releva structurile existente in tumulul 26, pentru orientarea cercetarii. Acest tip de prospectiune nondistructiva este o premiera arheologica pentru Europa de sud-est. Este posibila realizarea unui proiect, in parteneriat cu Muzeul Manching (Bavaria) privind expozitia „Maramures – Tara Sarii si a Aurului. Cercetari arheologice in nordul Transilvaniei.” „Daca pentru cei mai multi, luna august este o luna a concediilor, pentru arheologi vara reprezinta perioada cea mai prolifica pentru cercetare. Asa a fost si acum, cand pe santierul arheologic de la Lapus cercetarile au fost efectuate de catre o echipa de specialisti, in baza contractului de colaborare incheiat intre Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Maramures si Institutul de Arheologie de la Universitatea Ludwig Maximilianus din München. Muzeul din Baia Mare desfasoara activitatea de cercetare arheologica la Lapus incepand cu anul 1967, sub conducerea d-lui Carol Kacsó, rezultatele fiind remarcabile, statiunea arheologica Lapus fiind una extrem de cunoscuta in mediile stiintifice in ceea ce priveste epoca bronzului. O parte dintre aceste rezultate se poate vedea in expozitia de arheologie „Comorile epocii bronzului din nordul Transilvaniei”, dar si in studiile stiintifice publicate de-a lungul timpului. Din anul 1967, cercetarile se desfasoara in cadrul parteneriatului de care va aminteam, un parteneriat benefic datorita multidisciplinaritatii (cercetarile arheologice fiind dublate de cele botanice, de exemplu), a posibilitatii folosirii unor mijloace tehnice moderne, dar si din prisma schimbului de experienta, a aschimbului de idei intre reprezentantii diferitelor scoli de arheologie prezente la Lapus.” – prof. Viorel Rusu, directorul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Maramures. Ioan BOTIS