Defibrilatorul automat, diferenţa între viaţă şi moarte

Recent a avut loc tragedia de pe stadionul Dinamo în urma căreia fotbalistul camerunez Patrick Ekeng,  a decedat. Jucătorul s-a prăbuşit pe teren, fără să fie atins de cineva. Fotbalistul dinamovist a făcut stop cardiac. În zilele care au urmat au apărut mai multe informaţii cu privire la cauzele decesului, dar şi informaţii despre modul în care au avut loc manevrele de resuscitare, de prim ajutor.

Povestea tristă de pe terenul de fotbal a readus în prim-plan slăbiciunile sistemului medical românesc, în general, dar şi ale asistenţei medicale oferite sportivilor, la cluburi şi în competiţiile oficiale în care ar trebui să fie asigurată asistenţa medicală de urgenţă.

Lipsa unui defibrilator a făcut diferenţa între viaţă şi moarte!

Plecând de la aceste probleme de sistem, am încercat să aflăm care este situaţia, din acest punct de vedere în Baia Mare, în Maramureş. Nu am reuşit să aflăm prea multe deoarece am primit o informaţie incredibilă şi care merită un material separat de problematica sportivă românească.

Am aflat că în Baia Mare se găseşte una dintre firmele importante din România care aduce din import defibrilatoare automate, nişte scule incredibile şi care şi-au dovedit eficienţa în întreaga lume civilizată, o lume în care de 25 de ani ne chinuim să intrăm şi noi!

Trebuie spus că în situaţia unui infarct de inimă, pe stadion, la serviciu, pe stradă, în mall, în parc, la muncă sau oriunde altundeva, şansa de a fi salvat este dată de modul în care se acţionează. În primele minute este nevoie de o resuscitare a inimii pentru a pune sângele în mişcare spre creier, altfel în câteva minute lipsa de oxigen, generată de lipsa sângelui, va duce la distrugerea creierului şi în final la deces.

Sunt explicaţii de ziarist obţinute de la medici şi prezentate într-un format comun, obişnuit, pentru a se înţelege ce se întâmplă în astfel de situaţii.

Primele cinci minute devin hotărâtoare pentru supravieţuirea unui om care a suferit un atac de cord.

Această problemă a fost în atenţia medicilor, a specialiştilor din întreaga lume pentru a se găsi soluţii la situaţii critice, până la venirea celor calificaţi, a medicilor şi asistentelor de pe ambulanţe.

De mai mulţi ani, în lumea civilizată se folosesc defibrilatoare automate, nişte instrumente incredibile care oferă asistenţa primară de care este nevoie până la venirea medicului.

Aceste aparate realizează o resuscitare corectă şi pun în mişcare inima oprită din cauze ce se află ulterior. Defibrilatoarele automate se pot folosi de oricine, sau de persoane instruite rapid să le folosească în caz de nevoie.

Repetăm, aceste aparate se folosesc pentru o resuscitare primară, cu scopul de a prelungi cu minute bune timpul necesar pentru venirea medicului.

Am aflat că în Baia Mare se află o firmă care aduce astfel de defibrilatoare automate din SUA, un producător de top. Şi am mai aflat că din 2008 se încearcă introducerea acestor aparate în circuitul vieţii de zi cu zi, aşa cum sunt în ţările civilizate.

Stela Săsăran se ocupă cu un partener de afaceri de această firmă.

Şi, pare cumva desprins din film, doamna Săsăran a lucrat la Spitalul Judeţean la serviciul care se ocupa cu repararea şi asigurarea de aparate medicale la spital. Un serviciu desfiinţat de un ministru în ceea ce s-a numit reforma din sistemul medical românesc. Unii ar spune distrugerea, având în vedere unde s-a ajuns în acest moment. Cam toţi miniştrii care s-au perindat pe la cârma ministerului au vorbit de necesitatea reformei şi mulţi, lista este lungă, au şi iniţiat astfel de felii de reformă. O reformă fără fond!

Între 2003-2004 a fost ministru, pentru un an de zile, Ovidiu Brînzan. Un tip care a rămas în conştiinţa colectivă pentru un scandal monden.

Dar între certuri cu vedete româneşti, Brînzan a desfiinţat aceste servicii aflate la spitale, promiţând că ele vor fi reînfiinţate într-o structură care să fie în subordinea DSP-urilor. Ceea ce nu s-a mai întâmplat.

„Ne-a chemat în sala de consiliu la Spitalul Judeţean să ne spună că prin ordin de ministru s-a desfiinţat serviciul de aparatură medicală. Eu eram şefa serviciului de 18 ani. La acest serviciu se făcea întreţinerea şi repararea aparaturii medicale, dar nu numai la nivel de spital, ci în tot judeţul, Noi am făcut dotarea spitalului Borşa, de exemplu. La Vişeu, Sighet, Tg. Lăpuş, peste tot.

Atunci, în 2004, ne-am trezit cu serviciul desfiinţat. A vrut să facă o unitate cu personalitate juridică, un centru judeţean de aparatură medical, cu autofinanţare şi sub pălăria DSP. Adică, să nu fi lăsat să faci nimic, chiar dacă îţi faci rost de bani.

Am plecat de acolo, nu mai puteam să îmi desfăşor activitatea aşa cum ar fi trebuit. Aşa am înfiinţat firma! Am plecat trei colegi, unul dintre ei este cel cu care am lucrat 21 de ani în spital, de când am început să lucrez şi este asociat la firmă în proporţii egale. Am pornit afacerea fără să avem habar de ce înseamnă privatizare, de ce înseamnă o firmă, o factură. Nu ştiam nimic! Nu eram generaţia calculatorului şi ne-a fost mai greu la început. Dar am învăţat!

Facem import, comercializare şi service de aparatură medicală.

Suntem autorizaţi de ministerul Sănătăţii, atât pentru partea de comercializare, cât şi pentru cea de service. Suntem autorizaţi de organismul lor specializat (OTDM). La importuri ne-am axat pe un anumit domeniu. Nu avem radiologie, nu avem aparatură de laborator. Noi avem aparatură de urgenţă, aparatură de terapie intensivă, bloc operator. Pe acestea ne-am axat. La mai multe suntem reprezentanţi unici pe România, ceea ce înseamnă că au avut încredere în noi!

Avem parteneri de ani de zile. Din Franţa, din SUA, din Coreea, Italia.

La partea de defibrilatoare lucrăm din 2006 cu o firmă din SUA. O firmă specializată doar pe defibrilatoare. Sunt nişte profesionişti.

Aparatele lor au garanţie 7 ani şi patru ani garanţie la baterie fără reîncărcare. Pentru ambulanţe este un lucru extraordinar să nu se tot gândească ambulanţierul la faptul că are acumulatorul încărcat sau nu.

Americanii aşa au făcut aceste aparate să fie extrem de fiabile, cu patru ani garanţie la o baterie. Dacă în interiorul acestor patru ani de zile, dacă se foloseşte aparatul mai mult de 300 de descărcări pentru cât este proiectat, oferim o baterie gratis pentru a se păstra garanţia de patru ani.

Aceste defibrilatoare şi-au dovedit fiabilitatea şi pe piaţa românească. În 2009 am participat la o licitaţie a ministerului Sănătăţii pentru dotarea ambulanţelor cu defibrilatoare. După o luptă dură, contestaţii, se doreau a se face unele chestiuni... am câştigat licitaţia. O firmă din Baia Mare ce nu avea pe nimeni, doar munca şi rezultatele noastre. Au fost dotate 480 de ambulanţe din România cu aceste defibrilatoare automate. De şapte ani! Se poate vedea, întreba pe oricine. În aceşti ani nu a fost un defibrilator defect, nu au fost probleme. În unele cazuri au fost schimbate bateriile.  Patru ani de garanţie nu înseamnă patru ani de viaţă a bateriei.

În total, până acuma am livrat peste 800 de defibrilatoare în ţară.

Preţul este de 2000 de euro”, ne-a spus Stela Săsăran.

Specialistul băimărean ne-a arătat două modele de defibrilator, cele mai noi şi am rămas impresionaţi de cât de „deştepte” sunt aceste aparate ce pot salva vieţi omeneşti în situaţii complicate, delicate.

Aparatele nu sunt mai mari ca o servietă de umăr, sunt compacte, au un soft în limba română şi limba engleză. Se montează în nişte casete la fel de compacte şi sunt foarte uşor de folosit. Există instrucţiuni pe aparat sau pe casetă. Acesta este pornit şi aparatul are un program care îţi spune în limba română ce trebuie să faci. Cum trebuie să te comporţi cu cel care este căzut la pământ. Cum să îl aşezi, cum trebuie eliberate căile respiratorii, cum trebuie îndepărtate hainele de pe piept, cum se aşează electrozii pe piept, după care se dă start.

Aparatul este inteligent, verifică el dacă trebuie şoc electric, cât trebuie, de câte ori trebuie etc. Prezintă date şi sunt înregistrate în aparat, date ce pot fi descărcate de medicul venit le urgenţă.

Indicaţiile sunt date de o voce ce vorbeşte clar, tare, pentru a fi înţeles. Nu trebuie să ai o specializare pentru a folosi acest aparat.

„În foarte multe ţări sunt făcute programe naţionale pentru folosirea acestor defibrilatoare. În SUA este obligatoriu! Acolo nu se deschide nicio sală de fitness, nu există sală de sport, de şcoală, poliţia, poliţia rurală, firmele mari... dacă nu au astfel de defibrilatoare. Dar acolo este SUA.

La noi, în mediul rural, de exemplu, nu se ştie câte decese avem din cauze cardiace şi datorită faptului că nu este cine să intervină în primele minute. Cu acest aparat se pot slava multe vieţi!

Dar la noi nu se vrea. La nivel de parlament am depus o propunere legislativă, dar este pe undeva... există o anumită rezistenţă.

În Europa altfel stau lucrurile. În Italia, în Franţa sunt astfel de aparate în locurile aglomerate, în marile magazine, pe străzile aglomerate şi zonele de trafic uman intens. În Spania au făcut un program naţional extraordinar. Acolo este un program ce poate fi descărcat pe telefon şi poate vedea unde este cel mai apropiat defibrilator de locul unde este nevoie.

În România, am reuşit în Bucureşti să punem, cu nişte voluntari, în cinci staţii de metrou, aparate. Le-am pus în nişte cutii speciale, aduse din Franţa, cutiile au apelare directă cu sistemul 112. În momentul în care cineva vrea să ia defibrilatorul trebuie să apese un buton şi imediat răspunde dispecera de la 112 care ştie exact de ce defibrilator este vorba. În 30 de secunde, până se deschide uşa la defibrilator, cel care este acolo dă datele despre cel căzut. Şi se intervine pe două căi, una cu cel de la faţa locului şi apoi ambulanţa ce vine la locaţia respectivă.

În Bucureşti avem în multe locuri astfel de defibrilatoare şi toate au fost donaţii, adică firme au cumpărat şi donat aparate pentru folosirea lor în zone publice.

Dar specialistul băimărean are şi anumite nemulţumiri legate de modul în care se pune problema la noi.

A încercat să facă un curs de resuscitare şi s-a lovit de opoziţie. Până la urmă a făcut acest curs în Franţa, unde se pot face astfel de cursuri chiar dacă nu eşti cadru medical.

În momentul de faţă, Stela Săsăran poate pregăti solicitanţi pentru operaţiunea de resuscitare, folosind defibrilatoarele automate. Cursurile nu durează mult şi se fac verificări din doi în doi ani. Ele sunt gratuite.

Stela Săsăran ne-a spus că s-a lovit de voinţa multor medici români care sunt de părere că nu poţi face resuscitare dacă nu eşti cadru medical. Ceea ce nu este aşa, iar cazul Stela Săsăran este elocvent.

Ea a încercat să introducă aceste aparate şi în Baia Mare. În acest sens a trimis oferte, adrese către administraţie, dar nu a primit niciun răspuns. A fost studiată situaţia din municipiu şi s-a făcut o hartă a zonelor cele mai aglomerate, unde ar fi fost util un  astfel de aparat.

Din păcate nici firmele mari, de aici şi din judeţ nu au manifestat interes. Sunt firme cu multe sute de angajaţi şi primul ajutor în caz de atac de cord ar fi mai multe decât util.

Stela Săsăran a încercat şi mai încearcă să explice tuturor că dincolo de afacere, este vorba de un ajutor ce poate salva multe vieţi.

În Baia Mare este un singur aparat montat la Auchan de către Rotary Baia Mare. Se poate vedea în galeria de la magazin.

Ce spune legislaţia

Defibrilarea este manevra care influenţează decisiv succesul unei resuscitări la adult.

Majoritatea morţilor subite au ca mecanism de oprire a cordului o fibrilaţie ventriculară sau altă aritmie malignă, iar singura modalitate de oprire a unei astfel de aritmii este defibrilarea.

ADUCEREA LA TIMP (SUB 10 MINUTE) A UNUI DEFIBRILATOR CREŞTE DE 5-6 ORI RATA SUPRAVIEŢUIRII ÎN STOPUL CARDIORESPIRATOR.

SE CONSIDERĂ REZONABILĂ EXISTENŢA UNUI DEFIBRILATOR LA 10.000 DE LOCUITORI (CONSILIUL NAŢIONAL ROMÂN DE RESUSCITARE).

Legislaţia în vigoare (Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii) prevede la art. 87 şi 88 următoarele: 

Art. 87.

(3) Acordarea primului ajutor calificat se efectuează în regim public, este o datorie a statului şi un drept al cetăţeanului şi nu poate fi efectuată în scop comercial.

ART. 88

(1) Persoanele fără pregătire medicală care acordă primul ajutor de bază în mod voluntar, pe baza indicaţiilor furnizate de un dispecerat  medical sau a unor cunoştinţe în domeniul primului ajutor de bază, acţionând cu bună-credinţă şi cu intenţia de a salva viaţa sau sănătatea unei persoane, nu răspund penal sau civil.

(2) Personalul paramedical nu răspunde penal ori civil, după caz, dacă se constată, potrivit legii, îndeplinirea de către acesta, cu bună-credinţă, a oricărui act în legătură cu acordarea primului ajutor calificat, cu respectarea competenţei acordate, protocoalelor şi procedurilor stabilite în condiţiile legii.

În aceste condiţii, chiar dacă  un simplu cetăţean fără pregătire prealabilă foloseşte defibrilatorul automat extern, el nu poate face rău şi acţionează cu bună-credinţă. În ţările unde legea nu prevede expres utilizarea AED-urilor în locurile publice acţionează legea „bunului samaritean”, exact ce prevede art. 88 aliniatul (1).

Ce spune oferta adresată administraţiei

Crearea accesului la un defibrilator extern automat pentru cetăţenii municipiului Baia Mare, pentru cazurile critice („căzuţi în stradă”) înregistrate în zonele aglomerate.

Beneficiarii sunt cetăţenii municipiului Baia Mare, aflaţi în situaţie critică (pacienţi aflaţi în stare de inconştienţă, stop cardiorespirator).

Achiziţionarea şi utilizarea facilă a defibrilatoarelor externe automate (AED) va pune la dispoziţie terapia de defibrilare salvatoare de vieţi. Din momentul în care electrozii sunt plasaţi pe pacient, aparatul detectează ritmul cardiac al

acestuia, analizează ritmul folosind programul de analiză patentat şi dacă detectează un ritm anormal îl înştiinţează pe utilizator să se

îndepărteze şi eliberează automat şocul de defibrilare corespunzător protocoalelor prevăzute în directivele AHA/ERC 2010 (American Heart Association / European Resusci Council 2010).

Obiective

a. educarea populaţiei în vederea adoptării unei conduite corespunzătoare în faţa unei persoane aflate într-o situaţie de urgenţă („căzut în stradă”);

b. acordarea unei şanse suplimentare în resuscitarea pacienţilor din locurile publice, aflaţi în stop cardiorespirator, până la sosirea echipajelor de prim ajutor calificat sau a echipajelor operative ale serviciului de ambulanţă.

Studiu cu privire la zone

Crearea unui acces facil la defibrilatorul extern bifazic poziţionat în zone aglomerate/cu potenţial de accidentare din municipiul Baia Mare:

- Primăria Baia Mare

- Zona gară – autogară - supermarket Plus;

- Stadionul municipal;

- Piaţa agro-alimentară;

- Hotel Mara

- Supermarket Kaufland;

- Sala de sport;

- Sălile de sport şcolare.     

În acest sens se vor achiziţiona defibrilatoare externe automate bifazice cu instrucţiuni vocale şi scrise pe display în limba română, pentru ghidarea utilizatorului pe tot timpul procesului de salvare.

Aceste defibrilatoare vor fi puse în locuri vizibile în nişte console speciale de unde pot fi luate cu uşurinţă şi deplasate la nevoie. În momentul luării aparatului se va declanşa un sistem de alarmare prin Sistemul Naţional Unic pentru Apel de Urgenţă „112”, astfel încât se poate decela în orice clipă necesitatea intervenţiei echipajelor specializate la un potenţial caz în zona semnalată.

Acestor defibrilatoare trebuie să li se asigure un maxim de securitate (semnale acustice, supraveghere prin cameră video).