DECEMBRIE 2013 sub zodia Drepturilor Omului

Drd. Adrian Dumitru Solomon

Preşedinte al Asociaţiei Absolvenţilor Masteratului în Drepturile Omului „VICTOR IANCU”

Marţi, 10 Decembrie 2013, în Sala Drepturilor Omului din Parlamentul României, Camera Deputaţilor, a avut loc simpozionul cu participare internaţională intitulat

„20 de ani de muncă pentru drepturile voastre.” Cu această ocazie, s-au sărbătorit două evenimente importante legate de promovarea şi respectarea drepturilor omului.

La 10 decembrie 1948 s-a adoptat, prin Rezoluţia nr. 217A, de către Adunarea Generală O.N.U., cu 48 de voturi pentru şi 8 abţineri Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, zi care este sărbătorită în lume ca Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

Diferenţiat faţă de Tratatele speciale puse sub garanţia internaţională a Ligii Naţiunilor, care au definit practic drepturi numai pentru membrii minorităţilor, această Declaraţie este un document de ansamblu şi cu vocaţie de universalitate, dedicat tuturor membrilor umanităţii, implicit celor care fac parte din categoria minorităţilor.

Timpul scurs de la proclamarea, acum 65 de ani, de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului nu a diminuat cu nimic forţa mesajului acestui document de însemnătate excepţională, conceput pentru a consacra un ideal comun pentru toate naţiunile, temelie pe care s-a înălţat şi continuă să se înalţe edificiul drepturilor omului.

Deoarece Declaraţia nu are forţă juridică obligatorie, nefiind un tratat internaţional, nu creează obligaţii pentru state. Cu toate acestea, prevederile sale au fost incluse în constituţiile şi legile interne ale statelor, fapt pentru care aceasta a căpătat o importanţă politică deosebită.

Preambulul declaraţiei dezvoltă ideea că recunoaşterea drepturilor omului constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume, iar art. 28 afirmă necesitatea unei ordini internaţionale care să permită deplina ocrotire a drepturilor şi libertăţilor persoanei.

Filozofia pe care se întemeiază Declaraţia universală a drepturilor omului este formulată în art. 1, potrivit căruia: Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în drepturi,- în art. 2 care proclamă principiul nediscriminării şi art. 3,- care stipulează că – orice fiinţă umană are dreptul la viaţă la libertate şi la securitatea persoanei.

Imediat după cele dintâi drepturi civile, dreptul la viaţă la libertate şi siguranţă, Declaraţia din 10 Decembrie 1948 proclamă prin art. 4 : nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute,- sclavia şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor, adăugând prin art. 6 că: - fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.

În art. 5 al D. u.a d.o. se prevede că, - nimeni nu va fi supus la tortură, nici la pedepse sau tratamente crude inumane sau degradante. Din perspectiva discuţiilor care au precedat formularea finală a articolului, acestei prevederi pot fi înţelese în sensul că nimeni nu va fi supus, în niciun caz, chiar dacă ar fi vinovat de crimă, unor pedepse sau practici crude, inumane sau degradante, chiar dacă ele nu sunt torturi, în sensul obişnuit al cuvântului. În această categorie intră şi experimentele medicale făcute fără consimţământul pacienţilor în lagărele naziste – acest fapt fiind menţionat de reprezentanta Danemarcei, care în cursul lucrărilor celei de-a treia Comisii a Adunării Generale, a atras atenţia asupra anchetei privind crimele de război.

Principiul egalităţii, formulat în art. 7 prevede că toţi oamenii sunt egali în faţa legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva discriminării care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. În art. 10, Declaraţia a încorporat, principiul egalităţii în administrarea justiţiei, prevăzând că : Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva ei.

Conform unui memorandum al Serviciului Juridic al Naţiunilor Unite, în practica ONU, o declaraţie este un instrument formal şi solemn, care se justifică în rare ocazii, atunci când se enunţă principii de mare importanţă şi o valoare durabilă. Este prin excelenţă cazul Declaraţiei universale a drepturilor omului, care a inspirat, de altfel, această definiţie.

Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948 rămâne aşa cum se recunoaşte în Preambulul ei – un ideal comun ce trebuie atins de către toate popoarele şi de către toate naţiunile, iar drepturile omului se află într-o evoluţie continuă – apar noi şi noi drepturi, noi garanţii ale drepturilor consacrate, dar şi noi provocări.

La 20 decembrie 2013 se împlinesc 20 de ani de la adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a rezoluţiei A/RES/ 48/134. În document se arată rolul şi importanţa instituţiilor naţionale de drepturile omului precum şi cerinţele minime – cunoscute sub numele de „Principiile de la Paris”- pe care trebuie să le îndeplinească o structură pentru fi recunoscută ca instituţie naţională în domeniul menţionat.

Cele Şase criterii de bază ale Principiilor de la Paris sunt:

- un mandat “cât mai larg posibil”, care să aibă la bază standardele universale ale drepturilor omului şi care să includă dubla responsabilitate de a promova şi de a proteja drepturile omului, totodată acoperind toate drepturile;

- independenţă faţă de guvern;

- independenţă garantată prin Constituţie sau prin lege;

- putere adecvată de investigare;

- pluralism, inclusiv prin structura personalului şi/sau cooperare eficientă şi

- resurse umane şi financiare adecvate;

Amintim că Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) este singura instituţie care a fost recunoscută de către Comitetul de Coordonare a Instituţiilor Naţionale din sistemul ONU. Institutul a fost înfiinţat prin lege, ca organism independent cu personalitate juridică, pentru a asigura o mai bună cunoaştere de către organismele publice, organizaţiile neguvernamentale şi cetăţeni a problematicii drepturilor omului, a modului în care acestea sunt garantate în alte ţări.

El este prima instituţie naţională pentru drepturile omului creată în România după 1989 şi este condus în calitate de director, cu mult profesionalism din anul 1994 de Profesorul Universitar Doctor Irina Moroianu Zlătescu. IRDO corespunde Principiilor de la Paris formulate în 1991 de Conferinţa consacrată instituţiilor naţionale de drepturile omului, principii devenite document oficial al Adunării Generale ONU în 1993.

Prin Rezoluţia 1993/73/10 martie 1993 a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, România a fost scoasă de sub observaţia organismelor internaţionale pentru drepturile omului (România figura permanent, din 1989, la pct. 12 de pe Ordinea de zi a Comisiei, care se referea la violarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului), trecând într-o altă categorie, aceea a “serviciilor consultative în domeniul drepturilor omului”. În Rezoluţia amintită se apreciază colaborarea strânsă dintre România şi Centrul ONU pentru Drepturile Omului în domeniul serviciilor consultative şi în special modul în care se aplică Acordul încheiat în 1991 de Guvernul român cu această instituţie, referitor la asistenţă în materie. S-a precizat că IRDO „a devenit partenerul de ţară al Centrului ONU pentru realizarea în comun a programelor de formare de formatori şi de educare în domeniul drepturilor omului pentru cadrele didactice, cadrele din poliţie, din armată, din penitenciare, avocaţi, judecători, procurori etc. “

IRDO a fost cel care asigura atât traducerea la cască, cât şi în scris a prelegerilor susţinute de experţii internaţionali, a documentelor internaţionale, a tratatelor şi a jurisprudenţei în domeniu. Mulţi ani mai târziu, IRDO avea să fie premiat de Comisia Naţională Consultativă Franceză pentru Drepturile Omului, pentru activităţile de formare.

Institutul face parte din Reţeaua Europeană de Instituţii Naţionale de Drepturile Omului. Cercetători  din Institut sunt experţi ONU, OSCE ai Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, ai Consiliului Europei, membri ai Consiliului de Administraţie al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, ai grupurilor de lucru pe legislaţie, persoane cu dizabilităţi, migranţi etc., dar şi membri ai Academiei Internaţionale de Drept Comparat, ai Institutului European de Drept, ai Institutului Internaţional de Drept de Expresie şi Inspiraţie Franceză.

IRDO este mecanismul independent pentru promovarea, protejarea şi monitorizarea implementării Convenţiei ONU privind drepturile persoanei cu dizabilităţi (art. 33, pct. 2 din Convenţie).

Institutul a obţinut statutul de bibliotecă depozitară a Consiliului Europei în România (1992) şi a devenit partenerul de ţară al celei mai mari biblioteci din lume, cea din Egipt – Alexandria (2002).

IRDO a desfăşurat ample cercetări ştiinţifice în domeniu. De exemplu, a elaborat primul anteproiect al Legii privind Instituţia Avocatului Poporului la cererea Parlamentului, iar pe plan internaţional, a organizat Colocviul de la Bucureşti (15-17 martie 1993), având ca temă „Reforma Instituţiilor Internaţionale pentru protecţia Drepturilor Omului”. Aceasta din urmă s-a încheiat cu Declaraţia de la Bucureşti care a devenit document ONU, prin Rezoluţia Adunării Generale ONU A/CONF. 157/PC/Add. 8/27 aprilie 1993, iar Colocviul a fost catalogat „Reuniune satelit a Conferinţei Mondiale a Drepturilor Omului de la Viena”; de asemenea, a organizat Colocviul internaţional consacrat luptei împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranţei (26-28 martie 2001) – singurul din Europa Centrală şi de Est care a fost menţionat în Raportul Conferinţei mondiale împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi a intoleranţei asociate acestora de la Durban, Africa de Sud, din august 2001 (A/CONF. 189/12).

Pentru îndeplinirea scopurilor stabilite de Legea de înfiinţare, Institutul şi-a creat un centru de documentare care conţine publicaţii interne şi internaţionale. De asemenea, de-a lungul timpului a realizat traducerea a numeroase volume cu instrumente şi mecanisme internaţionale şi regionale din domeniul drepturilor omului, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului etc.; aducând, totodată, la cunoştinţa tuturor celor interesaţi documentele, practicile şi uzanţele internaţionale prin punerea la dispoziţia lor a traducerilor de documente internaţionale, a jurisprudenţei relevante în domeniu, atât direct, cât şi prin publicarea lor, prin prezentarea lor în cadrul cursurilor, seminariilor, meselor rotunde etc.

Concomitent cu eforturile sale de diseminare a informaţiilor şi documentelor internaţionale, regionale şi naţionale legate de problematica drepturilor omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului a organizat programe de formare destinate cu precădere categoriilor de persoane cu răspunderi pentru protecţia drepturilor omului. Cităm cu titlu de exemplu parteneriatul dintre IRDO şi Ministerul Educaţiei Naţionale pentru realizarea Programului mondial privind educaţia în domeniul drepturilor omului – etapa a II-a 2010 – 2014 (AGONU AHRC/15/28).

Acesta s-a concretizat prin desfăşurarea unor activităţi devenite tradiţionale. Astfel, pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, se organizează anual cursuri în colaborare cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Casele corpului Didactic; de asemenea, se organizează anual şi concursurile de creativitate didactică în domeniul materialelor auxiliare destinate educaţiei pentru drepturile omului, democraţiei şi o cultură a păcii în învăţământul preuniversitar ajuns la ediţia a VII-a. De asemenea, se organizează de mai mulţi ani concursurile şcolare naţionale: „Olimpiada de educaţie civică şi cultură civică” şi „Democraţie şi toleranţă”.

IRDO, în parteneriat cu Agenţia pentru Drepturi Fundamentale şi cu concursul Comisiei Europene, a realizat în limba română a Agendei şcolare (S’cool Agenda – iulie 2013) pe care a difuzat-o în şcoli, Case ale Corpului Didactic, Inspectorate şcolare, Ministerul Educaţiei Naţionale, în cadrul unui proiect al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a UE, destinat tinerilor între 12-18 ani şi care s-a încheiat în acest an.

Este demn de menţionat şi faptul că IRDO este singura instituţie de acest tip care are o catedră UNESCO pentru drepturile omului, democraţie şi pace.

Aceasta a fost realizată cu acordul UNESCO – Paris în parteneriat cu Universitatea de Nord Baia Mare, la sediul acesteia din urmă. În cadrul catedrei, având în vedere Programul mondial privind educaţia în domeniul drepturilor omului – etapa a II-a, se desfăşoară singurul masterat UNESCO pentru democraţie, pace şi toleranţă din România. De asemenea, este singura instituţie naţională care, în parteneriat cu instituţii universitare din ţară şi străinătate, organizează conferinţe pentru promovarea unui program de educaţie pe tot parcursul vieţii.

Un alt aspect al eforturilor Institutului pentru promovarea şi protecţia drepturilor omului este cel al furnizării, la cererea comisiilor parlamentare, a Consiliului Superior al Magistraturii, a unor organisme guvernamentale etc., de puncte de vedere privind proiecte de acte normative. De asemenea, la cererea unor organisme internaţionale, IRDO a elaborat diferite rapoarte, cităm cu titlu de exemplu: raportul privind drepturile femeii în România (OSCE-ODHIR, 2012), raportul privind drepturile copilului şi promovarea şi protejarea lor în România (AFCNDH, 2009), precum şi raportul APCE – 2013; raportul privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor vârstnice în România (REIDO – Consiliul Europei 2013), au fost elaborate, de asemenea, rapoarte privind protecţia drepturilor fundamentale ale omului în procesele penale (Congresul AIDC, 2008) şi respectiv drepturile azilanţilor, migranţilor şi refugiaţilor în România (Congresul AIDC, 2013) etc.

Conştient de misiunea sa de a-şi aduce contribuţia la edificarea în ţara noastră a unei culturi a drepturilor omului, Institutul a efectuat cercetări privind filozofia drepturilor omului, istoria drepturilor omului, ştiinţa drepturilor omului, codificarea în domeniul drepturilor omului, evoluţia drepturilor omului, drepturile omului pentru generaţiile viitoare, dar şi dreptul la fericire ca drept fundamental al omului (potrivit Rezoluţiei Adunării Generale ONU nr. 65/309/2011) sau mediul de afaceri şi drepturile omului (potrivit cadrului de protecţie, respectare şi remediere al ONU referitor la mediul de afaceri şi drepturile omului, precum şi documentul de implementare din 2008 - DOC A /HRC/8/5), cercetări anuale privind drepturile omului la nivelul UE şi în legislaţia României, studiul comparat al evidenţierii drepturilor omului în rapoartele anuale ale Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a UE – cercetări valorificate în cadrul sesiunilor anuale a Universităţii Internaţionale a Drepturilor Omului organizate de IRDO sau al conferinţelor internaţionale organizate în cadrul colaborării dintre IRDO şi universităţi din Bucureşti, Cluj, Târgu Mureş, Baia Mare, Constanţa, Iaşi, publicate în revista trimestrială a IRDO, în buletinul său lunar, în volume publicate de IRDO sau de alte edituri. De altfel, rapoartele anuale de activitate ale institutului sunt publicate în revista trimestrială „Drepturile Omului.”