De ce universităţile sunt „fabrici de şomeri”?

În România, facultăţile produc şomeri pe bandă rulantă. Statisticile sunt sumbre şi demonstrează că oferta educaţională nu e deloc corelată cu piaţa forţei de muncă. Jumătate dintre absolvenţi devin automat şomeri, iar două treimi nu-şi găsesc loc de muncă în domeniul în care s-au specializat. Un raport recent al Curţii de Conturi ia în vizor modul de funcționare al sistemelor informatice pentru sprijinul absolvenților în găsirea locurilor de muncă.

Mircea CRIŞAN
Ioana LUCĂCEL

Avem tot mai mulţi absol­venţi de studii superioare şomeri şi tot mai mulţi care lucrează în alt domeniu de activitate decât în cel în care au studiat. Toate instituţiile şi politicile europene recomandă guvernanţilor şi universi­tăţilor elaborarea unor programe care să răspundă unor întrebări legitime: „Ce se petrece cu absolvenţii după finali­zarea studiilor?” sau „În ce măsură folosesc pe piaţa muncii cunoştinţele, achizițiile din facultate?”. Pentru acest lucru se cheltuie, anual, sume fabuloase printr-o serie de proiecte şi instrumente informatice. Însă, conform unui raport al Curţii de Conturi, rezultatele sunt departe de a fi satisfăcătoare.

O problemă principală ar fi „ruptura” dintre ce vor angajatorii şi ce formează universităţile. Apoi, practica care, da, ne omoară. Pregătirea practică ar putea fi asigurată prin stagii de pregătire sau internship. În România, cea de-a doua noţiune nu e reglementată nicăieri. Termenul internship desemnează posibilitatea studenților sau absolvenților de a învăţa direct de la profesionişti, la locul de desfăşurare a activităţii lor. De asemenea, România are o lege pentru stagiile profesionale ale absolvenților de învățământ superior, Legea 335/ 2013, care nu vizează însă programe de tipul internship-urilor, ci introduce o serie de reglementări privind primele 6 luni de muncă ale proaspeților absolvenți de facultate, în situația în care aceștia deja au fost angajați. 

Din punct de vedere al sistemelor informatice, care ar trebui să sprijine absolvenţii, Curtea de Conturi a remarcat că majoritatea sunt ineficiente. De exemplu, Platforma „Joburi - Absol­venți” ar trebui să asigure interacțiunea directă între studenți/absolvenți și angajatori. Dar, statistic: „se constată faptul că din cei 2.709 absolvenți numai 1.374 (50,72%) au completat chestionarul și doar 115 au întocmit un CV cu ajutorul acestei platforme, ceea ce reprezintă un grad foarte redus de utilizare (4,25%) a facilităților oferite de platformă. Din punct de vedere al angajatorilor, dintre cei 338 angajatori în­registrați au fost oferite doar un număr de 253 locuri de muncă, ceea ce conduce la concluzia că nu toți angajatorii înregistrați au fost interesați să angajeze absolvenți cu studii superioare”.

Apoi, prin dezvoltarea Sistemului in­formatic integrat de management al finanțării în sistemul de învățământ superior – BDNIS, s-a dorit rezolvarea următoarelor probleme cu care se confruntă ministerul în relația cu insti­tuțiile de învățământ superior:
n lipsa posibilității unui schimb rapid de date relevante între minister și universități în procesul de luare a deciziilor privind finanțarea acestora;
n alocarea fondurilor și optimizarea procesului de generare de rapoarte cu privire la situațiile studenților înscriși la ciclurile de licența, ciclul post-universitar de doctorat și masterat;
n lipsa unei viziuni de ansamblu asupra nivelurilor de finanțare per student, fa­cultate, universitate, arie curriculară, nivel regional și național;
n suprapuneri de atribuții între structurile existente, fapt care atrage gene­rarea de valori diferite pentru aceleași categorii de date sau indicatori;
n disfuncţii legislative în ceea ce priveşte distribuirea competenţelor;
n prezentarea neclară a nivelurilor de luare a deciziilor;

Teoretic, această aplicaţie „figurează ca fiind pusă în funcțiune la nivel național, în realitate nu este utilizată de către instituțiile implicate în activitățile specifice finanțării învățământului superior de stat, deși una dintre cele două universități, care au participat la activitatea de testare a proceselor de lucru în etapa de pilotare, a afirmat faptul că „a fost un sistem coerent și ușor de urmărit, încărcat și verificat datele”, arată Curtea de Conturi.

Un alt instrument, Registrul Naţional al Calificărilor din învăţământul superior (RNCIS) a fost elaborat și implementat, la nivel național, în primă fază, sub forma unei aplicații informatice ce cu­prindea descrierea tuturor calificărilor acordate de instituţiile de învăţământ superior din România, în termeni de cu­noștințe, abilităţi şi competenţe, permi­țând căutări simple sau avansate, în funcţie de criterii simple sau multiple (ocupația asociată, calificarea asociată, competențe, domeniul de activitate asociat, sau un fragment din denumirea ocupațiilor sau a domeniilor de activitate). Dar nici acest instrument nu îşi atinge obiectivele.

Sistemul Informatic Registrul Matricol Unic (RMU) a fost dezvoltat și pilotat în perioada premergătoare apariției actualei legi a educației naționale, fapt pentru care, odată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, ministerul a avut la dispoziție instrumentul necesar im­plementării prevederilor legale referitoa­re la crearea unei baze de date elec­tro­nice „în care sunt înregistraţi toţi stu­denţii din România din universităţile de stat sau particulare acreditate ori auto­rizate să funcţioneze provizoriu”. Curtea de Conturi a constatat însă că „RMU – sistem informatic se găsește la în­ce­puturile populării bazei de date datorită:
n neaprobării Regulamentului de alocare a codului matricol individual, precum şi conţinutul informaţiilor care vor fi scrise în Registrul matricol unic al universităţilor din România, conform prevederilor legale;
n neurmăririi, de către minister, a respectării prevederilor contractuale asumate de către universități;

Totodată, în virtutea obligațiilor asumate pentru implementarea Strategiei Europa 2020, ministerul nu deține infor­mații complete și în timp real privind numărul studenților înmatri­cu­lați în România, și se află în imposibi­litatea de a furniza date exacte către alte instituții ale statului”.

În România, garanția serviciilor de consiliere și orientare în carieră pentru stu­denți a fost introdusă, prima oară la nivel național în sistemul de învățământ superior, încă din 1998, când s-a dispus înființarea în cadrul fiecărei instituţii de învăţământ a unui „Departament de consultanță pentru alegerea rutei profesionale și plasamentul pe piaţa muncii”. Aceste departamente au fost reorganizate în anul 2005 în „centre de consiliere şi orientare în carieră pentru a-i sprijini pe studenţi să ia decizii adecvate în structurarea propriei traiectorii de formare”.
Centrele de consiliere și orientare în carieră, a căror metodologie privind or­ga­nizarea şi funcţionarea a fost apro­bată în anul 2014, au ca obiectiv fundamental oferirea de noi oportunităţi de angajare a tinerilor din sistemul edu­caţional, prin activităţi de consiliere şi orientare în carieră. 

Pentru derularea activităților specifice s-a prevăzut ca numărul angajaților din cadrul centrelor de consiliere şi orientare în carieră să fie stabilit în funcție de numărul de studenţi înmatriculaţi în cele trei cicluri de studiu. Menționăm faptul că în România actele normative prevăd cel mult 1 consilier / psiholog la 2000 studenți înmatriculați, raport situat cu mult peste statisticile europene, unde situația variază de la 1 consilier / psiholog pentru 700 studenți până la 1300 - 1400 studenți.
Încă din anii 2000, consilierii de carieră de la nivel universitar au simțit nevoia apartenenței la o organizaţie profesio­nală, fapt pentru care, în perioada 2009 – 2010, a fost înființată Asociația Consilierilor Români (ACROM). În urma unei întâlniri a membrilor ACROM, au fost dezvoltate o serie de contacte cu reprezentanţi ai mediului privat, aceştia fiind, de asemenea, interesați de oferirea unui suport cât mai bun pentru studenţii care doresc să obțină un loc de muncă la finalul facultății. În cadrul unei astfel de întâlniri, s-a lansat ideea creării unui Consiliu Educaţie - Mediu de afaceri, care să devină „placa turnantă a co­municării dintre studenţi, universităţi şi mediul de afaceri”.

Urmare a derulării unor misiuni de audit al performanței de către inspectorii Curţii de Conturi la nivelul a 24 de universități au rezultat numeroase pro­bleme. În primul rând, multe dintre structurile cu atribuții de consiliere și orientare în carieră, organizate la nive­lul universităților, se rezumă la activi­tăți specifice organizațiilor studențești, care nu au nevoie de resursă umană calificată cu ocupație în domeniu sau resurse materiale consistente. Acest lucru datorându-se, în general, faptului că bugetele gestionate de aceste structuri sunt mici sau lipsesc cu desăvâr­șire, existând multe situații în care, pentru derularea activităților, acestea trebuie să atragă surse de finanțare ex-terne. În cadrul multora dintre ele activează voluntar cadre didactice și studenți din universitate, ceea ce ne poate duce către concluzia că și calitatea serviciilor oferite și a activităților organizate este una destul de slabă, raportat la nevoile reale de consiliere și orientare în carieră.

Apoi, colaborarea centrelor cu Agen­țiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă (AJOFM) se reduce, în majoritatea situațiilor, la organizarea de târguri de job-uri, burse ale locurilor de muncă, schimbul reciproc de informații privind piața muncii și mediul de afa­ceri. Nu au fost constatate situații în care să se fi elaborat vreun Program de acțiuni comune cu AJOFM și să se fi efectuat analize ale activităților comune întreprinse.

Din cauza faptului că personalul este redus, numeric, în cadrul structurilor organizate nu se realizează studii şi analize periodice privind abandonul universitar. De asemenea, realizarea monitorizării inserției absolvenților se face numai sporadic, prin centralizarea chestionarelor care sunt completate de ab­solvenți în momentul ridicării actelor de studii, nefiind colectate și centrali­zate și informații prin alte metode (interviuri telefonice, chestionare) de că­tre fiecare facultate în parte în vede­rea creării unei baze de date complete.